Duminică 30 mai - ora 11 - ora 14 - ora 16.30 - ora 17.45 - ora 19.30

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 11
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

LADISLAU CSENDES (vioară)(România)


Invitat: Cvartetul de coarde ConTempo, Galway Ensemble in Residence

Program:
Laura Manolache (România)- "Dar" pentru vioară solo şi bandă
Dan Dediu (România) - RagRapRaga

Ladislau Csendes

Ladislau Csendes(n.1964)a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, obţinând mai întâi diplomă de violonist şi apoi titlul de doctor în muzicologie - specializarea Teoria interpretării muzicale. A urmat cursuri de măiestrie instrumentală cu A.Gertler (Bruxelles1981,1983) şi P.Csaba (Paris 1990), respectiv de analiză muzicală cu G.Ligeti (Szombathely 1990). A fost invitat să concerteze în Austria Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Republica Moldova, Olanda, Polonia, Portugalia, Singapore, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria, precum şi în cadrul unor prestigioase festivaluri internaţionale: Wien Modern (2003), G. Enescu (2003), Toamna Varşoviană (2002), Haydn (2001), Appenzeller Winter (2000), Bach non-stop (2000), World Music Days (1999), Festivalul muzicii sileziene, Katowice (1998), Tage für Neue Musik (1996), BEMUS (1994), Concerti per l'Europa (1992), Săptămâna Muzicii Noi Bucureşti (1990-2003). Dintre nenumăratele prime audiţii româneşti pe care le-a realizat să menţionăm Capricii şi Ragas pentru vioară şi orchestră de Aurel Stroe(1997) şi Malinconia furiosa pentru violă şi orchestră de Anatol Vieru (2003). Ca solist al Filarmonicii G. Enescu, al Virtuozilor din Bucureşti, al Orchestrelor Radio ş.a., a colaborat cu reputaţi dirijori ca Horia Andreescu, Ludovic Bács, Sergiu Comissiona, Corneliu Dumbrăveanu, Ilarion Ionescu-Galaţi, Emil Simon. Discografia sa cuprinde lucrări dedicate viorii, violei şi violei d'amore din cele mai diferite perioade istorice şi arii culturale, muzică veche şi contemporană, concertantă şi de cameră deopotrivă.

Cvartetul de coarde ConTempo, Galway Ensemble in Residence

Constituit în 1995 din studenţi ai Universităţii de muzică din Bucureşti la clasa Prof. Ladislau Csendes (muzică de cameră), Cvartetul de coarde ConTempo a susţinut turnee numeroase şi a obţinut 13 premii internaşionale la Londra, Roma, Munchen, Graz, Berlin, Praga, Hamburg şi Cluj. Cvartetul a studiat cu Cvartetul Amadeus în Germania şi SUA, cu Rainer Schmidt din Cvartetul Haga, cu Piero Farulli în Italia şi cu Cvartetul Alban Berg la Britten-Pears School for Advanced Music Studies din Anglia. Distincţiile lor internaţionale cuprind Premiul I la Concursul Valentino Bucchi din Roma, Premiul I la Die Grosser Forderpreise din Munchen, Germania, Premiul al II-lea la Concursul J. Brahms din Hamburg, Germania, Premiul al III-lea şi Premiul publicului la Concursul Internaţional de Cvartete de coarde din Londra şi Premiul al III-lea la Concursul Schubert din Graz. De asemenea, au obţinut Premiul Wigmore Award iar în 1999 Cvartetul a primit Premiul Uniunii criticilor muzicali din România pentru cel mai bun ansamblu al anului.

Laura Manolache

Născută în 1959 la Bucureşti / România, studiază compoziţie cu Myriam Marbe (1992), Tiberiu Olah (1994-2001) şi Doina Rotaru (2001-2002). Licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (UNMB), secţia muzicologie (1982) şi compoziţie (2002), a participat la Cursurile de vară pentru muzică nouă de la Darmstadt (1990), a beneficiat de burse de cercetare DAAD - la Institutul de Muzicologie al Universităţii din Köln (1992-1993) şi Institutul de Muzicologie al Universităţii din Osnabrück (1999) - şi de bursa "M.Elias"a Academiei Române - la Institutul de Muzicologie al Universităţii din Viena (1996). Din 1991, susţine activitate didactică la UNMB şi deţine, din 1995, titlul de doctor. Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR -1984) şi a secţiei româneşti a Societăţii Internaţionale pentru Muzică Nouă (SIMC - 1991). Creaţia sa, ce cuprinde opusuri instrumental-camerale diverse şi de asemenea două pagini simfonice, a fost distinsă cu premiul II la Concursul naţional universitar de muzică de cameră (Cvartetul de coarde - 1998) şi Marele Premiu al Concursului internaţional de compoziţie "Aperto" (Trio-ul "Priviri" pentru vioară, clarinet şi pian - 1999), beneficiază de înregistrări ale Societăţii Române de Radiodifuziune precum şi publicarea de către Editura Muzicală (Hommage - 1999, Trio"Priviri" - 2000), şi a fost interpretată în concerte şi festivaluri atât în România cât şi în alte ţări din Europa. Dintre scrierile muzicologice publicate de Editura Muzicală: George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, 2 vol.(1988, 1991 - Premiul UCMR 1988), Amurgul evului tonal (2001 - Premiul Academiei), Şase portrete de compozitori români (2002) etc.

"Dar" (2003)

Ideea componistică generatoare este aceea de modelare a unui timp muzical din perspectiva jocului cu memoria. Astfel, discursul sonor imaginat în spirală şi desfăşurat pe un traseu arhitectonic tripartit (Narrativo, Lirico, Energico), prinde contur polifonic imitativ prin suprapunerea, cu începere de la secţiunea a doua, între interpretarea live şi cea înregistrată pe bandă. Aceasta din urmă se bazează preponderant pe reluarea estompată, asemenea unor amintiri tot mai voalate, a secţiunii sau secţiunilor precedente, şi adaugă, spre final, şi un personaj nou, o pedală în registrul supra-acut. La actuala ediţie a Săptămânii Muzicii Noi piesa va fi interpretată în p.a.a de cel căruia îi este dedicată, excelentul violonist Ladislau Csendes. (Laura Manolache)

DAN DEDIU (biografia la pagina…Ziua II, opera ora 19.30)

RagRapRaga

RagRapRaga
este o piesă curioasă. Ea răsare din intersecţia dintre raga-urile muzicii nord-indiene, muzica rap a tinerilor americani de culoare şi rag-time. Iniţial concepută ca un mecanism hibrid, piesa a căpătat ulterior un nivel de complexitate mai mare, fiind altoit pe mecanismul iniţial mai multe serii de mecanisme defecte. O ambiţie secretă a sonorităţii de ansamblu a piesei este imitarea intonaţiei limbajului uman. Lucrarea e dedicată lui Dolores Chelariu şi Ladislau Csendes. (Dan Dediu)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14
Profil componistic

Mihai Mitrea-Celarianu (Franţa)


Prezintă: Despina Petecel (România)

MIHAI MITREA-CELARIANU

Mihai Mitrea-Celarianu
(30 Ianuarie 1935, Bucureşti - 4 Aprilie 2003,Paris). Compozitorul şi, aş spune, filosoful Mihai Mitrea-Celarianu s-a născut într-o familie de medici - melomani şi intelectuali rasaţi - astfel încât, la vârsta de numai 7 ani îi este prezentat lui George Enescu, căruia-i arată primele încercări componistice. Încurajat să persevereze - "Aşa am început şi eu. Trebuie să faci muzică şi să mergi la Paris" -, copilul Celarianu începe studiul armoniei, în 1941 - în timpul refugiului familiei sale la Craiova - cu George Simonis (absolvent al vestitei Schola Cantorum din Paris şi stabilit ulterior în oraşul "Băniei"). La vârsta de 11 ani studiază, pentru scurtă vreme, teoria şi solfegiul, cu Sonia Teodoreanu. Un an mai târziu devine discipol, la armonie, al lui Marţian Negrea, pe care-l cunoaşte în salonul Doamnei Procopiu, frecventat împreună cu părinţii săi. Concomitent, primeşte lecţii particulare, de compoziţie şi forme muzicale, de la Mihail Jora - pe atunci epurat din rândul cadrelor didactice ale Conservatorului. În aceeaşi perioadă este acceptat, cu dispensă de vârstă, la Conservatorul bucureştean. Ulterior îşi perfecţionează ştiinţa muzicală la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris cu Pierre Schaeffer şi Henri Pousseur - deşi, "părintele" lui "spiritual" va rămâne John Cage. La finele anilor '60 urmează, ca mulţi dintre confraţii săi din România, cursurile de vară de la Darmstadt, iar în 1967 este laureat al celei de-a V-a Bienale de compoziţie din capitala Franţei - moment decisiv în opţiunea de a se stabili acolo definitiv. Original şi nonconformist Mihai Mitrea-Celarianu aderă, pentru scurte perioade de timp, la mişcările seriale, postseriale, minimaliste şi conceptualiste, "la modă" în acele decenii pentru ca, după 1970, să adopte limbajul aşa-numit minimal-maximal, bazat pe principiile logicii fractale, ca şi pe ideea multiplicităţii şi heterogeneităţii temporale, teoretizată, printre alţii, de către filosoful lui preferat, Gilles Deleuze. Fără să fie vastă, creaţia sa, preponderent camerală, e reunită în ciclul Incantaţiile Nopţii Luminate şi numără peste 30 de opus-uri: Recoins, Plage de Seth, Milchstrassenmusik, Aus…, Natalienlied, Wiel Paul Celan, Jokari, Trilogia iubirii (Par ce fil d'or, La reine manquante, Pin's 1) etc.etc. Mai puţin cunoscută în ţara natală, cu excepţia câtorva partituri interpretate în ultimul deceniu în cadrul diferitelor ediţii ale SIMN, creaţia lui Mihai Mitrea-Celarianu a fost tipărită de Editura Salabert şi inclusă în repertoriul unor ansambluri prestigioase din Franţa, Germania, Italia, Spania, Australia, România. Ea reprezintă unul dintre reperele importante în evoluţia gândirii muzicale româneşti şi chiar a celei europene a secolului XX, alături de cea a unor colegi de generaţie şi prieteni precum Octavian Nemescu, Ştefan Niculescu, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Cornel Ţăranu… Ca să-l înţelegi pe acest comnpozitor "sălbatic de liber" trebuie să-i asculţi cu atenţie muzica şi, mai ales, să fii apt să percepi sensul uneia dintre propriile-i mărturiile: "într-o singură măsură pot intra superpoziţii de microelemente structurale asociative, care mă fac să traversez sute de ani de muzică. Totul se întâlneşte în infinitul detaliu." (Despina Petecel Theodoru)

Despina Petecel

Muzicolog, n. 5 Mai 1949, Craiova. Conservatorul "C. Porumbescu" din Bucureşti (1969-1973) cu George Bălan, Liviu Brumariu, Viorel Cosma, Dan Constantinescu, Grigore Constantinescu, Myriam Marbé, Ioana Ştefănescu etc. Redactor la secţia de Critică şi muzicologie a Radiodifuziunii Române (1975-1989), membră a UCMR (din 1981), realizator de emisiuni în secţia de Estetică a Societăţii Române de Radiodifuziune (din 1990), membră în Biroul de muzicologie (1994-1998 şi 1998-2002), dr. în muzicologie (din 2003) cu distincţia magna cum laude la Universitatea de Muzică din Cluj-Napoca. A întrepris călătorii de studii în Ungaria, Franţa, Italia, Anglia (1990, 1993, 1995, 1998); din 1975 a realizat numeroase cicluri complexe de emisiuni: Muzicienii noştri se destăinuie (1975-1986), Tradiţie şi modernitate în creaţia contemporană românească (1987-1989), Muzica - sferă a interferenţelor (din 1990), Oglinzi (1998-2000), Universalitatea lui George Enescu (din 1994), Muzicologia-tradiţii şi perspective (1999-2001), Muzica viitorului - o nouă consonanţă? (2002-2003) etc.; a organizat, la Radio, concertul comemorativ extraordinar: George Enescu şi…zeii săi, Mozart şi Beethoven (1995); a scris cronici, articole, studii, recenzii, portrete de compozitori, dialoguri cu muzicieni şi personalităţi artistice din ţară şi de peste hotare în Muzica, Actualitatea muzicală, Studii de muzicologie, Spectacolul muzicii, Revista Radio, România literară, "22", revista Arte (Gubbio, Italia), Der Neue Pauly. Enzyklopädie der Antike, vol. 15, partea a II-a (Stuttgart, 2002); a conceput programe de concert şi comentarii ale unor CD-uri de muzică românească contemporană. Este coautoare a vol. Mărturii epistolare de Hector Berlioz (trad. din lb. fr. împreună cu Octav Nicolescu); a susţinut comunicări ştiinţifice în cadrul Simpozioanelor Internaţionale: "George Enescu", "W.A. Mozart", "Domenico Scarlatti, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (Bucureşti), "Palestrina" (Franţa şi Italia), "George Enescu" (Pella, SUA) etc.
Premiul UCMR (1995, 2001); Premiul "Mihail Jora" (1991, 2000); Premiul "Iosif Sava" (1998); Medalia comemorativă "George Enescu" (1995).

Opere alese

Volume de muzicologie
: Iuliu I. Roşca. Muzica la sfârşit şi început de secol (1882-1904). Ediţie îngrijită, prefaţă, note, indice de nume şi bibliografie, Ed. Muzicală, 1987; Muzicienii noştri se destăinuie, vol. I, Ed. Muzicală, 1990, Muzicienii noştri se destăinuie, vol. II, Ed. Muzicală, 1995, Muzicienii noştri se destăinuie, vol. III, Ed. Muzicală, 2001, De la mímesis la arhetip, Ed. Muzicală, 2003.
Participări la volume colective: Dicţionar de termeni muzicali, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985; Marcel Mihalovici, Amintiri despre Enescu, Brâncuşi şi alţi prieteni, Ed. Eminescu, 1990; George Enescu şi muzica sec. XX, Ed. Muzicală (1998, 2000, 2001).
Bibliografie parţială
Ioana Mălin, Cronica Radio, în România literară, nr. 24, 44, 49/1976, nr. 6, 8/1979, nr. 25, 44/1980, nr. 27/1984 etc.; Ioana Ieronim, Radio, în Luceafărul nr. 27/1979; Geo Bogza, O istrie de sunete…, în România literară, nr. 15/1984; Ion Murgeanu, Cinci minute cu…muzicologul Despina Petecel, în Tribuna României, nr. 327/1986; Constantin Catrina, Musik-Lektüre, în Karpaten-rundschau, Braşov, nr. 14/1988; Cleopatra Lorinţiu, Clipa destăinuirilor, în Dimineaţa, 8 Septembrie 1990; Costin Tuchilă, Gala maeştrilor, în România literară, nr. 46/1990; Viorel Cosma, Imaginea lui Enescu începe să se nuanţeze, în Jurnal Internaţional, nr. 233/1991; Viorel Cosma, Matineu copleşitor, în Meridian, 19 Mai/1995; Costin Tuchilă, Enescu, pentru secolul XXI?, în Adevărul literar şi artistic, nr. 269/1995; Iosif Sava, Muzicienii lui Marconi, Bucureşti, Ed. Scripta, 1995; Iosif Sava, Aşa, da!, în Spectacolul muzicii, nr. 18/1995; Radu Gheciu, Enescu şi zeii săi, în Actualitatea muzicală, nr. 129/1995; Ada Brumaru, Enescu şi Zeii săi, în Spectacolul muzicii, nr. 24/1995; Olga Grigorescu, Aniversări. Despina Petecel-Theodoru, în Actualitatea muzicală, nr. 225/1999, Ion Pop, Muzicienii noştri se destăinuie, în Piaţa Literară, Cluj-Napoca, nr. 6/2002; Valentina Sandu-Dediu, Cartea de muzică. Pe portativ, în România literară, nr. 7/2004 etc.



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 16.30
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

Ansamblul ARCHAEUS (România)


Conducerea muzicală: Liviu Dănceanu

Anca Vartolomei
(violoncel)
Rodica Dănceanu (pian)
Dorin Gliga (oboi)
Ion Nedelciu (clarinet)
Şerban Novac (fagot)
Alexandru Matei (percuţie)
Ioan Marius Lăcraru (vioară)

Colaborează: Mihaela Agache (soprană)
ENCANTO - grup vocal

Program:
Liviu Marinescu (România): A-GAIN
Horia Şurianu
(Franţa) - PANTUM SONATA
Gheorghe Firca (România) - FIN(S) DE SIECLE(S)
Claude Malherbe (Franţa) - FIEVRES **
Frank Stemper (SUA) - (SEVEN) SEPARATE WAYS
Silvia Macovei (România) -MOARTEA CLEOPATREI

Ansamblul ARCHAEUS

Atelierul de muzică contemporană Archaeus din Bucureşti s-a constituit în octombrie 1985, cu scopul propagării celor mai diverse tendinţe, orientări şi tehnici de compoziţie ce se manifestă în creaţia muzicală contemporană. Alcătuit din Anca Vartolomei (violoncel), Rodica Dănceanu (claviaturi), Ioan Nedelciu (clarinet), Dorin Gliga (oboi), Şerban Novac (fagot), Alexandru Matei (percuţie), Marius Lăcraru (vioară) şi Liviu Dănceanu (conducerea muzicală), ansamblul Archaeus se află de la înfiinţare şi până în prezent sub semnul stabilităţii şi consecvenţei. Până în prezent, Archaeus a susţinut peste 250 de concerte, restituind cca. 400 de opus-uri (multe în primă audiţie), aparţinând unui număr dc aproximativ 300 de compozitori. A cântat în peste 60 de oraşe şi 100 de săli din România (Bucureşti, Arad, Bacău, Cluj, Călăraşi, Craiova, Constanţa, Medgidia, Slobozia, Piteşti, Piatra-Neamţ, Roman, Sinaia, Tescani, Olteniţa, Ploieşti, Brăila, Sibiu, Timişoara, Iaşi, Satu Mare, Suceava) şi din străinătate (Slovacia, Anglia, Republica Moldova, Franţa, Elveţia, Austria, Irlanda, Germania, Spania, Italia, Bulgaria, Ungaria, Finlanda, S.U.A., Serbia, Rusia, Albania, Ucraina, Portugalia). De asemenea, a participat la peste 50 de importante festivaluri şi reuniuni muzicale internaţionale (Bacău, Bucureşti, Geneva, Huddersfield, Valencia, Bourges, Dijon, Paris, Budapesta, Viena, Torino, Trieste, Paris, Cagliari, Padova, Ormea, Triora, Bonn, Bergamo, Köln, Alcoi, Belgrad, Salzburg, Alicante, Cleveland, Washington, New York, Wuppertal, München, Chişinău, Lyon, Dolna-Krupa, Bratislava, Tirana, Quetigny, Fontaine, Odessa, Porto ş.a.). A efectuat mii de minute de înregistrari la numeroase Radiodifuziuni din România (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Bacâu) şi alte ţări (Franţa, Germania, Anglia, Italia, Republica Moldova, Serbia, Finlanda, Elveţia, Rusia ş.a.), la emisiuni de televiziune, imprimări pe discuri LP, CD, casete audio şi video. A realizat muzica la peste 20 de filme de animaţie, documentare, filme video şi experimentale. Abordează deopotrivă muzica contemporană (cu precădere cea românească) şi muzica bizantină ori creaţia diferitelor epoci din istoria muzicii (Renaştere, Baroc, Clasicism, Romantism, Modernism). Pentru activitatea sa, a fost distins cu Premiul "ATM" (1987), Premiul Uniunii Compozilorilor şi Muzicologilor din România (1990), Premiul Criticilor Muzicali din România (1991), Premiul revistei "Actualitatea muzicală" (1996) şi Premiul "Soros" (1997).

LIVIU MARINESCU

Născut în 1970 în Bucureşti, Liviu Marinescu locuieşte în prezent în Los Angeles, unde este directorul categrei de compoziţie al Universităţii din California, Northridge. Lucrările sale au fost prezentate în numeoase festivaluri internaţionale din Europa şi Statele Unite şi au fost interpretate de numeroase filarmonici si grupuri camerale, precum Orchestra de Camera din Cleveland, ansamblul North Consonance din New York, Filarmonica Bohuslav Martinu din Cehia, Orchestra Academiei de Muzica din Bucuresti, Orchestra de Cameră radio, Archaeus s.a.m.d. Cronici si interviuri legate de activitatea componistica au fost publicate in Los Angeles Times, Washington Post, The Strad, Times Union, New York Concert Review, ziare ce au evidentiat expresivitatea muzicii sale, retorica atractiva şi capacitatea de acomunica prin intermediul sunetului intr-un mod convingator.
Absolvent al Academiei de Muzica din Bucurestit Liviu Marinescu si-a continuat studiile de specializare in Cleveland din 1994, urmate de obtinerea doctoratului la Universitatea Maryland. Recent, Universitatea Harvard i-a conferit unul dintre cele mai importante premii muzicale din SUA, oferite prin intermediul fundatiei muzicale Fromm.

A-GAIN

A-Gain reprezinta un experiment ce vizeaza conceptul reiterarii in muzica si relevanta sa in contextul evolutiei formelor muzicale. Una din caracteristicile cele mai intalnite in era tonala este tehnica repetarii identice a unui fragment muzical sau chiar a unei intregi sectiuni expozitorii.
In ce masura aceste reiterari schimba perceptia formei? Este natura abstracto a limbajului muzical un factor fundamental in ceea ce priveste necesitatea unor astfel de gesturi structurale? Aceasta 1ucrare incearca sacreeze un sens atipic al timpului, in care evenimente din trecut şi prezent isi pierd semnificatia tempora1a. De-a lungul piesei, numeroase idei şi fragmente tematice sunt prezentate intr-un modaproape identic, creându-se astfel o senzatie de déjà vu. Prin intermediul acestor jocuri ale timpului, A-Gain prezinta un intreg cerc de evenimente, in care fina1itatea formei caştiga semnificatia unui nou inceput.

HORIA ŞURIANU

Horia Şurianu
- compozitor. Născut în 1952 la Timişoara, s-a stabilit la Paris din anul 1983 (fiind naturalizat francez). După absolvirea cursurilor de compoziţie la Bucureşti, a obţinut un doctorat în estetică şi ştiinţele artei la Universitatea Paris I, Panthéon-Sorbonne, unde funcţionează din 1985 ca profesor de estetică muzicală. Compoziţiile sale, caracterizate printr-o mare diversitate de genuri muzicale, se înscriu în curentul neo-modern, atingând şi unele aspecte ale muzicii spectrale. Ele au fost prezentate atât în Europa, cât şi în afara frontierelor ei. În prezent, în paralel cu creaţia muzicală, Horia Şurianu susţine activităţi în învăţământ în mai multe instituţii culturale pariziene (la Conservatorul de Muzică din Bagnolet şi la Conservatorul de Muzică din Massy). Este de asemenea profesor asociat la clasa de Estetică Muzicală la Unversité Paris I, Panthéon Sorbonne.

PANTUM SONATA

PANTUM SONATA (1982) pentru fagot şi pian este o fomă muzicală combinată asociată poemului de tip malayan (pantoum malais), poem cu formă fixă compusă dintr-o suită de catrene cu rimă încrucişată şi tipului de sonată în care temele se amestecă în dezvoltare. De aici rezultă o formă muzicală hibridă care vizează o construcţie sintactică inedită.
Horia Şurianu

GHEORGHE FIRCA
(biografia ... Ziua II, Profil ora 14)

Fin de(s) siecle(s)

În modernitate, singură Arta 1900 s-a cramponat de ideea plasării sale întru-un punct temporal anume, deşi germenii ei ca şi, mai ales, prelungirile efectelor ei peste acest moment i-au pus în cauză chiar definiţia (de unde şi sinonimele: Jugendst/l, Sezession, Art Nouveau, Modern Style, Liberty, imediat apărute); la graniţa dintre secole s-a făcut sirnţit mai curând balansul între ultimele decenii ale "secolului romantismului" şi cel al modernităţii. Din această perspectivă, romantismul târziu a fost fructuos pentru ceea ce avea să se întâmple în era modernjzării (avangardei), iar din încleştarea celor două orientări se vor naşte nu doar atitudini şocante, cu şi opere definitive. Secolul al XIX-lea şi reverberaţiile sale neredundante au condus către un fin de siecle elocvent. Dinamica schimbării a continnuat încă mai accelerat în veacul următor, sfârşitul său prilejuind priviri retrospective poate nicicând mai manifeste. Dar fi-va acest moment, prins în mrejele postmodernităţii, tot pe atât de semnificativ prin valorile sale indiscutabile încât să acrediteze ambiguitatea singular-plural din formularea titlului: Fin de(s) siecle(s)? Indiferent de lucrările - cuprinse între două "sfârşituri de secole" - la care partitura face trimitere în proporţii diferite, asocierea - adesea amalgamarea - stilemelor în cauză se bazează nu doar pe procedeul postmodern?) al colajului, ci şi pe o destructurare-restructurare ce pune în evidenţă afinităţile, nu o dată surprinzătoare, dintre celule sau chiar motive aparent divergente. Pe de altă parte, ca-navaua unei texturi supraadăugate de autor, cu încărcătură în egală măsură ferm cadenţială şi improvizatorică, se constituie într-o logică a continuităţii, nici ea fără legătură, ici-colo, cu demersul acestei diacronice/sincronice antologări de sintagme muzicale.

CLAUDY MALHERBE

Claudy Malherbe este unul dintre compozitorii cei mai originali din generaţia sa, ale cărui partituri sunt comandate şi programate de cele mai mari instituţii şi cele mai bune formaţii muzicale. Muzica sa are o tehnică de compoziţie extrem de subtilă şi rafinată, care îşi are rădăcinile în tradiţia lui Debussy şi Varese, dar care îşi găseşte locul şi în avantgardă prin căutarea unei noi sintaxe muzicale şi folosirea tehnologiei informatice ca unealtă de compoziţie. Operele lui apar totuşi de o mare spontaneitate. Impodobite cu sonorităţi subtile, ele se înalţă prin peripeţiile unui sunet care ocupă în mod veritabil urechea şi spaţiul. Mişcări, culoare şi densitate deosebită a materialului muzical caracterizează stilul recent al lui Claudy malherbe, care reuşeşte pariul de a compune o muzică de mare abstracţie formală, dar care se dezvăluie la acultare. Claudy Malherbe se consacră compoziţiei după studii de arhitectură şi de muzică. Printre profesorii săi figurează Gerard Geay, Jean Baudrillard, Yvonne Desportes, Andre Riotte, Max Deutch şi Yannis Xenakis. Intră la IRCAM în 1982, unde participă la Atelierul de Cercetare Instrumentală condus de Pierre-Yves Artaud, apoi conduce un proiect consacrat noilor tehnici instrumentale şi debuturile compoziţiei muzicale asistată de computer. Graţie acestor lucrări, în colaborare cu acusticiana Michele Castellango şi informaticianul Gerard Assayag, el integrează progresiv în sintaxa sa muzicală funcţiile acustice ale materialelor sonore. Dacă acest parcurs personal îl aproprie pentru o perioadă de Şcoala Spectrală Franceză, muzica sa decurge dintr-un demers cu adevărat original, atât din punct de vedere tehnic, cât şi estetic. În paralel cu această activitate de compozitor, Claudy Malherbe publică în mod regulat numeroase articole şi ţine conferinţe despre limbajul muzical actual. El este director la Conservatorul din oraşul Bagnolet din 1982. Conferenţiar la D.E.A. ştiinţific CNRS-IRCAM, el intervine în seminarele de pregătire pentru concursurile de învăţământ artistic (Diplomă de Stat şi Certificat de Aptitudine pentru disciplinele muzicale).

"Fievres" pentru oboi, clarinet, fagot, vioară, violoncel, pian şi percuţie

Compusă pentru Ansamblul Archaeus, Paris 2004.
"Apari, acum, plimbă-te, bucură-te, reia-ţi locul tău în spaţiu; urmează-ţi privirile care şi-au primit lumina în ceea ce se vede; intră, cu paşi număraţi, în sfera de lumină şi acţiune şi îndreaptă-ţi puterile către lucrurile ce-ţi stau în cale".
Paul Valery, Alfabete

Sub forma unui trup de carne şi sânge, instrumentele par a fi cuprinse de febră. Pulsul accelerează, bătăi neregulate ale inimii, respiraţie îngreunată. Afecţiunea care se extinde le aduce o tot mai mare agitaţie, asemănătoare pasiunii. Virusul care se dezvoltă inexorabil invadează împrejurimile, apoi întregul corp al muzicii. Reacţionează la orice mişcare a instrumentelor pe care o cuprinde şi apoi o anihilează, mîngîie armonia ce o pătrunde în mod ireparabil; epuizează ritmurile, distrugând toate ieşirile. Muzica e cuprinsă de febră, dar este ea cu adevărat bolnavă? (Claudy Malherbe, martie 2004)

FRANK STEMPER

Muzica lui Frank Stemper a fost caracterizată ca fiind extrem de complexă şi, în mod paradoxal, accesibilă. De asemenea, a fost caracterizată ca fiind intens dramatică, comică-spasmatică şi agresiv de neortodoxă. Din orice punct de vedere, este densă, muzică cu o rezonanţă aparte, mişcări largi şi cu un uşor simţ al umorului. Stemper s-a născut în 1951 în Milwaukee, Wisconsin. Printre profesorii săi se numără: Andrew Imbrie, David Lewin şi pianistul Robert Silverman. Muzica sa a fost distinsă cu premii ca: Premiul George Ladd -Paris şi Premiul Phi Kappa Phi Artist. Pe lîngă compozitor, este şi un pianist activ, fiind în prezent preofesor la Universitatea de muzică din Illinois şi conducând Centrul de muzică experimentală.

(SEVEN) SEPARATE WAYS

"(Seven) Separate Ways" este al doilea septet pe care l-am compus pentru Ansamblul Archaeus. Măiestria şi devotamentul lor pentru muzica nouă este uimitoare. Această piesă este dedicată profesorului meu Andrew Imbrie. Muzica fie implică un pulsaţie, fie nu. (Mă tot întreb dacă poate exista o a treia posibilitate, la acest nivel de bază). Muzica pulsatorie pare limitată, restrânsă, închisă, repetitivă şi aproape primitivă, dar este nostimă şi pare să încurajeze o ascunsă şi unificată participare a audienţei. Muzica non-pulsatorie pare liberă, mult mai expresivă iar dintr-un anumit punct de vedere foarte sofisticată, dar totuşi promovează introspecţia, amplificând diferenţele individuale subiective şi desemenea divizând ascultătorii. Este posibil, desigur, ca muzica ce pulsează la un anumit nivel, să fie liberă într-un altul. Acest lucru permite, oare, ca ascultătorul să acţioneze individual chiar şi într-un cadru colectiv? Titlul reflectă aceste principii ale societăţii umane: este posibil pentru un grup individual să îşi menţină individualitatea în timp ce, de asemenea, îşi păstrează şi interdependeţa. Legătura este dragostea. (Frank Stemper)

SILVIA MACOVEI

Absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti (1980), specialitatea compoziţie, ca discipolă a maestrului Ştefan Niculescu. A urmat cursurile de perfecţionare (pian) în Germania, afirmându-se în diferite concursuri naţionale şi internaţionale de compoziţie. Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1990) şi a colaborat cu Radiodifuziunea Română în calitate de realizatoare a unor emisiuni muzicale. A inventat următoarele procedee componistice: "Scara lui Iacob" - concretizat în meditaţia simfonică cu acelaşi nume; procedeul "Elipsoidal" - prezent în Opera La Divina Commedia dopo Danter, procedeul "Precesie" - realizat în simfonia Piramida (în care a elaborat şi forma muzicală de Piramidă). Între 1997-2000 a scris opera (în 3 acte) La Divina Comedie dopo Dante, care, utilizând textul integral al poemului - în limba italiană - ce îndumează 14.215 versuri, a realizat opera cu cel mai amplu text din istoria muzicii universale, precum şi cu cel mai mare număr de cântări gregoriene citate (104), fapt atestat de Uniunea Criticilor Muzicali din România "Mihail Jora". Un exemplar al acestei opere a fost donat Bibliotecii Apostolice Vaticane prin bunăvoinţa Arhiepiscopului Ioan Robu cu ocazia Jubileului Lumii Spectacolului - Roma 2000, eveniment mediatizat prin Radio Vatican, în urma căruia autoarea a primit o frumoasă scrisoare de mulţumire din partea Sanctităţii sale Ioan Paul II. În urma conferinţei de presă organizată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (02/02/2002) în vederea omologării operei în Cartea recordurilor s-au semnalat numeroase ecouri în presa scrisă, precum şi în audio-vizual, menţinându-se 30 de zile pe teletextul Televiziunii Naţionale.

Moartea Cleopatrei

Opera de "buzunar" Moartea Cleopatrei scrisă pe un text în limba engleză, extras din dramaturgia lui W. Shakespeare (Antoniu şi Cleopatra) îşi propune să realizeze un mini-record la categoria 'cea mai scurtă operă' de 2'6'', faţă de cel consemnat în prezent în Cartea Recordurilor de 3'34'' cu opera The Sound of Time ce aparţine compozitorilor Simon Rees şi Peter Reynolds (B.B.C. Center, London 1993 - sub conducerea muzicală a lui Peter Reynolds). Mini-opera concepută pentru mezzosoprană, cor de femei şi formaţia instrumentală Archaeus, reuneşte într-o configuraţie spectrală elemente de recitativ recto-tono, frânturi de arie, eşantioane de text şoptit şi sprachegesang, răspunzând exigenţelor lirico-dramatice ale genului. Lucrarea ar putea stabili şi alte noi categorii de recorduri, ca de exemplu: 1) opera cu un singur personaj principal; 2) opera cu cel mai scurt text din istoria muzicală a genului. Moartea Cleopatrei (ultimul faraon) ne arată că dincolo de orice prepotenţă, Iubirea există; ea poate fi o forţă mai puternică decât moartea. (Silvia Macovei)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 17.45
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

Trio CAPUT (Islanda)

Kolbeinn Bjarnason

Kolbeinn Bjarnason
(flaut)

Helga Bryndis Magnusdottir
(pian)

Sigurdur Halldorsson
(violoncel)


Helga Bryndis Magnusdottir Sigurdur Halldorsson
Program:
Haflidi Hallgrimsson
(Islanda) - Verse I for flute and cello
Leifur Thorarinsson
(Islanda)- Trio for flute, cello and piano
Kaja Saariaho
(Finlanda) - Cendres for alto-flute, cello and piano
Thorkell Sigurbjörnsson
(Islanda) - Kalais for flute solo Sveinn Ludvík Björnsson (Islanda) - "Ego is Emptyness" for a singing cellist
George Crumb
(SUA) - Vox Balanese for amplified flute, cello and piano
* Concert realizat cu sprijinul oferit de: "City of Reykjavík" şi "The Icelandic Ministry of Culture and Education".

CAPUT - trio

Ansamblul Caput a fost fondat in 1997 de tineri artişti din Islanda. Caput a cântat în primă audiţie nenumărate lucrări aparţinând compozitorilor islandezi şi europeni, susţinând concerte în America de nord ţi în 15 ţări europene. Caput a participat la Autumn Festival din Varşovia, la Gulbenkian Festival din Lisabona, Holland Festival din Amsterdam, Magma Festival din Berlin şi New Concerts Series din Toronto. Ansamblul a concertat în Santa Cecilia -Roma şi la Wigmore Hall în Londra. Caput a realizat 11 cd-uri în Irlanda, Danemarca, Suedia. Italia şi SUA. Caput s-a afirmat ca o forţă în viaţa culturală a Islandei şi ca una dintre primele ansambluri de muzică contemporană ale Europei. Ansamblul Caput apare în mod frecvent ca un ansamblu de tip sinfonietta, dar numărul membrilor săi poate varia de la un solist la un trio, cvintet, septet, etc.

HAFLIDI HALLGRIMSSON

Haflidi Hallfgrimsson s-a născut în Akureyri, în Islanda de nord, dar şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă în Anglia şi Scoţia, fiind compozitor şi violoncelist, cântând alături de Orchestrele de cameră din Scoţia. A obţinut maimulte premii pentru munca sa, printre care se numără şi prestigiosul Premiu al Consiliului Nordic pentru "Poemi" pentru vioară solo şi coarde.

"Verse I" pentru flaut şi violoncel

"Verse I" este, într-un fel, inspirată de Mare. Subtitlul ei este: "Valurile mării şi cele ale timpului şterg amintirile dragostei".

LEIFUR THORARINSSON

După ce a studiat şi a trăit la Viena şi la New Yrk, Leifur Thorarinsson s-a stabilit în Islanda în 1965, unde a devenit primul compozitor serial din ţară. "Atât în complexităţile atonalismului din primele sale lucrări cât şi în sublima simplitate a compoziţiilor sale de mai târziu, se poate percepe un limbaj armonic coerent, uşor de perceput, bine structurat şi folosit cu extrem de multă încredere."

Gunther Schuller

Trio pentru flaut, violoncel şi pian

"Trio-ul, cu structura sa fragmentată, se situează undeva la mijlocul carierei sale. Lucrarea este dedicată prietenului şi mentorului său, compozitorul şi dirijorul american Gunther Schuller.

KAIJA SAARIAHO

Compozitoare de origine finlandeză ce trăieşte la Paris Kaija Saariaho este de mulă vreme una dintre cele mai puternice personalităţi ale vieţii muzicale finlandeze şi nordice.

"Cendres" pentru flaut alto, violoncel şi pian (1998)

În "Cendres", ca şi în majoritatea lucrărilor sale, "probabil ca timpbrul este cel care apare ca fiind cea mai importantă dimensiune a muzicii sale. Dar de fapt, limbajul său încearcă tocmai să spargă tipul de comportament cerebral … limitele armonice, cele timbrale, ca şi cele intermediare dintre înălţime şi zgomot sunt duse până la extrem". (Juhani Nuorvala)

THORKELL SIGURBJORNSSON

Thorkell Sigurbjornsson a studiat compoziţia în SUA. A fost unul dintre liderii avantgardei din Islanda în anii '60 şi, de asemenea, cel mai influent profesor asupra noii generaţii de muzicieni.

"Kalais" pentru flaut solo

Probabil una dintre cele mai cântate piese islandeze pentru instrument solo, un "standard" pentru mulţi flautişti, "Kalais" a fost compusă pentru virtuozul flautist canadian Robert Aitken. Această lucrare include şi în parte inventează (vezi finalul piesei) toate tehnicile posibile şi imposibile ale avantgardei anilor '70, fiind o lucrare programatică ce combină mitologia greacă cu cea islandeză într-o manieră foarte spirituală, caracteristică compozitorului.

SVENN LDVIK BJORNSSON

A studiat muzica în Islanda şi în Danemarca, urmând de asemenea cursuri de vară cu Witold Lutoslawskz în Kazimieres Dolny, Polonia. Acest compozitor-poet de origine islandeză a scris predominant lucrări foarte scurte, nu foarte multe la număr.

"Ego is Emptyness" pentru violoncel solo (1997)

"Ego is Emptyness" a fost compusă pentru violoncel solo şi cântăreţul Singurdur Halldorsson.

GEORGE CRUMB

Crumb este probabil suficient de cunoscut pentru a nu mai necesita nici o prezentare: "Crumb este recunoscut ca fiind o minte unică în istoria muzicii vestice".

Andrew Russo

"Vox Balanese" pentru flaut amplificat, violoncel şi pian (1971)

"Vox Balanae" în traducere înseamnă "Vocea balenei" şi este scrisă pentru interpreţi mascaţi cu instrumente amplificate. Compozitorul sugerează următoarea formă de prezentare a programului: Vocalise (…pentru începuturile timpului), Variaşiuni pe o temă a mării, Tema mării, Archezoic (Var. I), Proterozoic (Var. II), Paleozoic (Var. III), Mesozoic (Var. IV), Cenozoic (Var. V), Nocturna mării (...pentru sfârşitul timpului).



Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.30
Seri de muzică nouă: concert simfonic

ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII "PAUL CONSTANTINESCU" PLOIEŞTI
(România)

Dirijor: Carmen Maria Cârneci (România)
Solist: Emil Vişenescu (clarinet) (România)

Program:

Gabriel Iranyi (Germania) - "PASSAGES " **
Carmen Maria Cârneci
(România)- "OMENS - ierburi, paşi" pentru solist şi
şi orchestră (2002)**
Fred Popovici
(România) - TRIANGOLO, APERTO
Mihnea Brumariu
(România)- "DER WERSCHWINDENDE KREIS" **

Concert realizat cu sprijinul oferit de "Swiss Culture Programme Romania PRO
HELVETIA/SDC".

ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII "PAUL CONSTANTINESCU" PLOIEŞTI

Înfiinţată în anul 1952, prin efortul conjugat al unor oameni de cultură şi iubitori ai muzicii, Orchestra Simfonică a Filarmonicii "Paul Constantinescu" Ploieşti, a evoluat an de an, stagiune de stagiune, ţintind spre culmile artei interpretative din România şi din lume. S-au dăruit cu abnegaţie şi profesionalism acestui scop, acestui vis de împlinire, dirijorii: Ion Baciu, George Petrescu, Eugen Pricope, Corneliu Dumbrăveanu, Alexandru Şumschi, Horia Andreescu, Cristian Brâncuşi, Paul Popescu, Emanuel Elenescu, Mădălin Voicu, Ilarion Ionescu Galaţi, Ovidiu Bălan, Romeo Râmbu şi tânărul Radu Postăvaru; soliştii: Paul Ratz, Nicolae Brânduş, Vasile Nicu, Horst Gehann, Ilinca Dumitrescu, Lenuţa Ciulei-Atanasiu şi Gabriel Croitoru precum şi un număr impresionant de orchestranţi ce au alcătuit acest ansamblu de-a lungul anilor. Extrase de presă din ţară şi din străinătate dovedesc, cu prisosinţă, că acest drum este larg deschis, neobosit şi fără putinţă de întoarcere.

Emil Vişenescu

Clarinetist român nascut in 1969, la Bucuresti. Absolvent al Academiei de Muzica din Bucuresti (promotia 1993), a urmat in continuare cursuri de maiestrie cu Stephan Korody, Aurelian Octav Popa, Joseph Balogh, Karl Leister si Walter Boeykens, pentru ca intre anii 2000-2002 sa studieze in Elvetia la Academia de Muzica din Berna-Biel, unde a obtinut diploma de solist, la clasa lui Ernesto Molinari. A obtinut numeroase premii printre care Premiul II la Concursul International "Aurelian Octav Popa" (1994), Premiul I la Concursul International "Jeunesses Musicales" (Bucuresti 1996), Premiul I la Concursul pentru acordarea Bursei "Martha Moser" (Biel, 2000) si "Tschumi Musik Preis" (Berna 2002). Este prim clarinetist al Filarmonicii "George Enescu" din Bucuresti, membru al Trio-ului "Mosaik", ca si al ansamblurilor de muzica contemporana "Pro Contemporania", Hyperion" si "Profil". Este o prezenta activa pe scenele de concert din tara si strainatate. A concertat ca solist al orchestrelor din Constanta, Craiova, Satu-Mare, Bucuresti, Biel si Berna.

GABRIEL IRANYI

Gabriel Irányi
s-a născut in 1946 la Cluj-Napoca. A studiat pianul cu Nina Panieva (aspiranta a celebrului profesor Heinrich Neuhaus) si apoi s-a specializat in compozitie cu Sigismund Toduta la Academia de Muzica "Gh. Dima" din Cluj. Gabriel Iranyi a predat contrapunctul si formele muzicale la Conservatorul "George Enescu" din Iasi (1971-1976) si la Academia de Muzica "Rubin" de la Universitatea din Tel-Aviv (1977 - 1981). In anul 2000 i s-a conferit titlul stiintific de doctor in muzicologie in urma sustinerii tezei "Muzica contemporana la rascruce de secole. Continuitatea ideatica si viabilitatea tehnicilor componistice." A participat la Cursurile de Compozitie de la Darmstadt la clasele lui Christobal Halffter, Brian Ferneyhough si Helmuth Lachenmann cit si la numeroase concursuri internationale la care lucrarile sale au fost premiate ("Gaudeamus" in Amsterdam, 1978,"Arthur Rubinstein" In Tel-Aviv, 1979 ,"Valentino Bucchi" in Roma, 1980 si Premiul Uniunii Compozitorilor din Israel, 1987). Lucrarile sale au fost interpretate in cadrul festivalurilor internationale "Rostrum" in Paris (1986,1999), SIMC (1980, 1986, 1999) in Tel-Aviv, Amsterdam si Bucuresti, International Gudeamus Music Week in Amsterdam, Darmstädter Ferienkurse für Neue Musik (1978, 1984 si jubibeul de 50 de ani in 1996), "Sacred Meets Secular" in Wisconsin USA, "Israel Festival" in Ierusalim (1986), "Rheinisches Musikfest 1988 Düsseldorf, Bienala Muzicii Contemporane din Tel-Aviv (1999), "Conference and Festival of Asian Composer`s League" 1998 in Taiwan, Festivalul Radiodifuziunii Germane "Ultraschall" Berlin 2001, Festivalul "Intersonanzen" Potsdam 2002, Festivalul "Randspiele" Berlin/Zepenick 2003, Festivalul "Young Euro Classic" Berlin 2003 precum si in cadrul unor concerte importante in Paris (Centre Georges Pompidou), Berlin, Dresda, Düsseldorf, Würzburg, London, Washington, New-York, Wisconsin, Darmstadt, Amsterdam, Bucuresti, Cluj-Napoca, Chisinau, Odesa, Sankt-Petersburg,Tel-Aviv, Ierusalim, Peking si Taiwan. Lucrarile sale au fost interpretate de catre orchestre si ansambluri renumite ca de exemplu Nouvelle Orchestre Philhamonique de Radio-France, Jerusalem SymphonyOrchestra, Staatsorchester Frankfurt, Quatuor Arcadie Paris, Kammerensemble des DSOB, Minguet Quartett, Modern Art Sextett, Anton Webern Quartett, Ars Nova Cluj-Napoca, ARTett Berlin, Kreuzberger Streichquartett si Weimarer Pianisten-Quartett. Din 1988 s-a stabilit in Berlin unde a fondat ciclurile de concerte de muzica contemporana "Steglitzer Forum für Neue Musik", "Musica Viva Berlin" si in 2001 ciclul "Neue Klänge aus Berlin."
"Passages" pentru Orchestra (2004) "Passages" este dedicata memoriei filozofului si esteticianului WalterBenjamin (1892-1940) : titlul lucrarii aminteste de una din cele mai semnificative lucrari benjaminiane, care ramasese in 1940 neincheiata in urma mortii tragice a autorului. "Passages" pentru orchestra realizeaza proiectarea unor masse si suprafete sonore ca o succesiune de texturi care alterneaza dupa principiul dialectic al contrastului de tip static - dinamic. Cu scopul de a extinde potentialul expresiv al muzicii, am integrat in momentul de debut si in cel conclusiv intonatia microtonala a sferturilor de ton. Massele si suprafetele sonore sint concepute dupa un sistem special, cu scopul de a atinge un punct comun in care polifonia va intilni homofonia, ca o suprapunere a unor aspecte diferite ale unei anumite structuri melodice. Pentru organizarea in detaliu m-am decis pentru introducerea unor "basic duration values": acestea sint importante deoarece imi ofera posibilitatea de a prezenta aceeasi structura melodica in mai multe voci simultan, insa in tempi diferiti. Acest aspect va avea ca consecinta dizolvarea unitatii timpului muzical, producind tot-odata o extensiune in sunet cit si in spatiu. (Gabriel Irányi)

CARMEN MARIA CÂRNECI

A studiat compoziţia (cu Dan Constantinescu) şi dirijatul (cu Iosif Conta şi Constantin Bugeanu) la Universitatea de Muzică din Bucureşti; şi-a conti-nuat studiile în Germania cu o specializare în compoziţie (cu Klaus Huber) ca bursieră DAAD la Musikhochschule Freiburg. A primit premii de compoziţie (al UCMR , pentru muzică de film la Costineşti, "Valentino Bucchi" la Roma, alte distincţii obtinute la Mannheim, Koeln ), de dirijat ("Muzica secolului XX"/ Austria, 1988), burse de creaţie ("Strobel Stiftung"/ Baden-Baden, "Kunststiftung"-Stuttgart, "Die Hoege"-Bremen etc.) şi de dirijat ("Toscanini"-Parma, BBC-Manchester, Acanthes-Avignon etc.). A participat la cursuri şi festivaluri, în importante producţii de muzică contemporană, printre care prime audiţii la Opera din Stuttgart, Scala din Milano, Radiodifuziunile din Saarbruecken, Frankfurt, Leipzig. Colaborează ca dirijoare şi compozitoare cu diferite ansambluri şi orchestre, în special din Germania şi Elveţia. A fost directorul muzical al Festivalului "Rossini in Wildbad" şi dirijoarea Orchestrei Academice din Freiburg (1991-1993). În 1996, la Bonn ("Noul Teatru pentru Muzică" de pe lângă Opera din Bonn) a avut loc, sub conducerea muzicală a compozitoarei, premiera operei sale Giacometti, pe un libret propriu după texte de Alberto Giacometti. Versiunea revazută şi completată cu tabloul "Palast um vier Uhr morgens" a fost prezentată la Zurich în 2001 cu ocazia celebrării centenarului naşterii artistului elveţian. Apare ca dirijoare pe patru CD-uri, semnează un CD de autor cu o selecţie din muzica sa de cameră (coproducţie cu Radiodifuziunea Română). Majoritatea compoziţiilor sale sunt editate de Ricordi-Munchen şi Furore Edition Kassel (Germania).

"OMENS - ierburi, paşi" - pentru solist şi orchestră (2002) **

O primă parte - introducere-cadenţă - este încredinţată solistului, care migrează timbral de la clarinetul-bas la cel în si bemol . La nivelul materialului este o interpretare a recurenţei traseului solistic-orchestral ulterior- aşa cum se presupune că se întâmplă şi cu visele, ce ar trebui desluşite în desfăşurare inversă (după Rodney Collin)- şi poate fi ascultată ca o invocare a Sinelui. Partea a doua - pt. solist şi orchestră- are ca punct de plecare ecoul pt. mine obsedant al paşilor "Fetelor de la Căpâlna", transfiguraţi până la a sugera o amplă respiraţie a Naturii ( a ierburilor care "primesc" paşii…). Opuse acestui puls-respiraţie, opririle prin care "fetele de la Căpâlna" articulează desfăşurarea strofică repetitivă a straniului lor mers-cu-cântec (ca o procesiune-invocare senină a dragostei) sunt aici "pauze-pline", intervale de creştere a ierburilor, dar şi a acuităţii percep-ţiilor prin care Natura tainică se face cunoscută celui care învaţă să asculte… Înlănţuirea strofelor (paşi-ierburi) aduce continuu variaţii în toate dimensiunile/nervurile acestui peisaj animat, crescând până la o "horă cu chiuituri" - culminaţia în tutti ritmat -, peisaj în care cel care caută semnele (omens-urile) este instrumentul solist - acum în ipostază de clarinet-piccolo. Traseul său are intonaţii interogative(când provoacă şi propulsează dinamic reluarea ciclului …) sau rezonează complementar, în armonie cu lumea pe care o "vede"- aceeaşi lume arhaică a inceputurilor în proaspăta înveşmântare a momentului. Surpriza ipostazei instrumentale din final (cimpoiul) este astfel îndelung şi în profunzime pregatită, şi timbral, şi ca zonă - arhaic-perenă - de expresie… "Omen" are sensul de semn profetic, care ne transmite un mesaj miraculos, un înţeles engramat în natura şi în evenimentele vieţii, pe care noi trebuie să-l observăm şi apoi să-l descifrăm... Castaneda îl foloseşte mult în cărţile sale...

FRED POPOVICI

N.1948, Brăila. Absolvent al Universităţii de Muzică Bucureşti. Studii de compoziţie cu Ştefan Niculescu şi Aurel Stroe. Perfecţionări profesionale la "Darmstädterkurse für Neue Musik, la "Technische Universität Berlin", la IRCAM Paris. Prelegeri la Academia Santa Cecilia Roma; la universităţile din Berlin, Londra, Montreal, New York. Lucrări interpretate la Atena, Budapesta, Praga, Moscova, Paris, Roma, Viena, Varşovia etc.

TRIANGOLO, APERTO

Un "hyperinstrument" ce combină vioara, clarinetul şi sinthetizatorul este de-construit prin mijloacele electroacustice (sau/şi care le stimulează), apoi extins, folosind datele teoriei fractalilor şi ale teoriei complexităţii, către spaţiul propus de trei grupe sonore ce analizează şi şi re/sintetizează, compact, acest product al de-construcţiei (I. Derrida sensu). O provocare vizând sonurile ce vor veni (dacă vor veni… ). (Fred Popovici)

MIHNEA BRUMARIU

Mihnea Brumariu
s-a născut în 1958 laTimişoara şi a urmat studiile muzicale la Bucureşti. In 1981 a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secţia compoziţie, la clasa prof. Aurel Stroe; la disciplina orchestraţie a studiat cu prof. Tiberiu Olah iar forme muzicale cu prof. Stefan Niculescu. A urmat cursuri de specializare sub îndrumarea luiYannis Xenakis, Zygmunt Krauze şi Paul Patterson. Incă din anii studenţiei, Mihnea Brumariu a fost distins cu Premiul de compoziţie "Dinu Lipatti" pentru lucrarea Concertino pentru pian şi orchestră (1978). In afara acestuia, în genul concertant a mai compus un concert pentru vioară, unul pentru violoncel şi un concert pentru clarinet şi orchestră (acesta fiind dedicat lui Aurelian-Octav Popa). In totalul de 120 de opusuri compuse până în prezent, autorul a abordat toate genurile muzicale. Muzicii de cameră i-a dedicat două cicluri: cel intitulat On y va cuprinde lucrări în care numărul de instrumente creşte progresiv, de la un instrument solo până la septet; în Kammermusik, diferitele combinaţii instrumentale pornesc de la solo şi ajung la formaţie cu 12 instrumente. Printre lucrările camerale mai importante enumerăm trio "Tre Benandanti", Bildungsseptet mit Klavier, Triotraktat, piesa pentru clarinet şi cinci violoncele "Es ist so" şi cea mai recentă lucrare, cea cu numărul de opus 120, Cvartetul nr. 6. In genul simfonic, a compus patru simfonii, dintre care a treia Glossa pe versuri de Eminescu, este cu cor şi orgă. In genul concertant mai amintim Dublul concert pentru clarinet şi corn şi Concertul pentru 16 cornişti şi orchestră, lucrare compusă în 1993, comandă de stat a Ministerului Culturii din Franţa. Cele două opere de cameră se intitulează Matca şi Psapho. Mihnea Brumariu a semnat, de asemenea, muzică de teatru şi de film.

"DER WERSCHWINDENDE KREIS"("CERCUL DISPĂRUT")

Cum văd eu ce e postmodern - o definiţie poate porni de la contradicţia dintre postmodernism şi modernism, deoarece deosebirile de opinii pot fi înţelese ca diferenţieri dintre două ere: era modernă şi cea postmodernă. Modernismul - drept curent cultural, se poate caracteriza evident în multe feluri, atât în artă, cât şi în arhitectură. Devine o credinţă în, sau de-a dreptul o teorie despre organizarea raţională, previzibilă şi transparentă a lucrurilor - deci, utopic. Postmodernismul diferă de modernism tocmai prin aceea că renunţă la acest ideal. Epoca postmodernă începe cu decăderea utopie - optimismul modern al progresului se revendică de la ştiinţă. Postmodernismul se află, în schimb, atât temporal, cât şi teoretic, dincolo de credinţa în progres. Pe de altă parte, postmodernismul poate însemna o formă de compoziţie, prin care unităţi sparte pot fi recompuse. În acest caz, era deconstrucţiei se răstoarnă în opus-ul ei. Această subiectivitate veselă, postmodernă, ar însemna deschiderea uşilor şi porţilor arbitrarietăţii subiectului. Decăderea "marii povestiri" nu împiedică povestirile mici şi mai puţin mici să facă parte din cotidianul nostru imediat. (Mihnea Brumariu) sus

Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004


SIMN2004