|
Raport |
Zona cu descoperiri se află pe un platou din calcar dolomititc (dom stâncos), cotă maximă 290 m, situat în grădina Castelului Corvineștilor.
Au fost cercetate un număr de 13 suprafețe: S18, 21, 22, 30 = 4x4 m; S20, 26, 27 = 4x3 m; S19 = 4,5x4 m; S23 = 3x3 m; S 24 = 4x3,8 m; S 29 = 6x3 m; S 28 = 5x5 m; S 25 = 6x3 m. Există ridicare topografică, iar materialul este recoltat și notat, pe pachete ori individual, cu un singur număr de identificare. În campaniile 2001-2002 săpăturile s-au efectuat în secțiuni și casete, iar din 2003 se execută suprafețe, de obicei de 4x4 m.
Locul unde se află vestigiile este reprezentat de un "dom stâncos" din dolomită, cu aspect accidentat, datorită acțiunii factorilor naturali de-a lungul epocilor geologice, uneori stânca ajungând la suprafață. Platoul este brăzdat de fracturi tectonice cvasiparalele pe două direcții diferite și are numeroase cuvete, unele cu forme aproape regulate, datorită dezagregării muntelui de dolomită.
Ca urmare a factorilor naturali, stratigrafia geologică, peste stânca nativă din dolomită, prezintă trei straturi, menționate de bază spre suprafață: a) strat de roci dolomitice sfărâmate, mai albicioase spre bază, datorită conținutului de calcar din roca nativă, amestecate cu pământ, b) strat de pământ cu mici fragmente de rocă dolomitică și c) strat "vegetal", format din sol și praf industrial. Grosimea maximă a acestor depuneri, acolo unde stânca nu ajunge la suprafață, poate atinge 0,6 m, desigur date valabile pentru zona săpată până acum. În antichitate platoul se prezenta, foarte probabil, ca o zonă foarte accidentată, formată din piscuri, cuvete și dolomită sfărâmată, neacoperită de strat un vegetal continuu, cu depuneri de pământ doar în locurile adâncite. Surprinzător e faptul că în cuvetele naturale cele mai adânci, unele de 0,4-0,5 m, și cu forme aproape regulate pe anumite laturi, nu s-au înhumat copii, deși acestea erau cele mai propice. De asemenea, pentru nici una dintre înhumările de copii nu s-a săpat vreo groapă. Observațiile de până acum indică faptul că înhumările de copii s-au făcut în acest strat de dolomită sfărâmată, ele fiind apoi acoperite tot cu rocă spartă. Întrucât nu există suprapuneri și nici întretăieri între aceste înhumări, fie ele s-au făcut într-un interval foarte scurt, fie au existat anumite semne la suprafață.
În campania din 2004, au fost identificate 18 complexe, după cum urmează: cultura Coțofeni 1, cultura Basarabi 6, epoca dacică 10, epoca medievală 1.
Complexul 40, Aglomerarea 1, S20-C, epoca dacică (sec. I p. Chr): aglomerare de oase de animale, de mamifere mici și mari, unele cu urme de tăiere, găsite într-o amenajare de dolomită spartă, de formă aproape rotundă (diametru = 0,8 m), aflată la adâncimea de -0,23-0,26 m.
Complexul 42, Depunerea 7, S21-D, cultura Basarabi: depunere de formă neregulată, pe o suprafață de cca. 0,4x0,25 m, aflată la adâncimea de -0,150,25 m, constituită din vase și fragmente de vase Basarabi, unele sparte in situ, plus un vârf de săgeată din corn de cerb în curs de prelucrare.
Complexul 44, Scheletul 21, S20-B, epoca dacică (sec. I p. Chr): într-o amenajare de formă aproape rectangulară (diametru = 0,450,25 m), aflată într-un strat de dolomită sfărâmată, formată din pietre rulate ori dolomită sfărâmată, mai mari în zona depunerii oaselor craniene, la adâncimea de 0,390,41 m, s-au mai păstrat un fragment de parietal dreapta și un fragment de arc vertebral de Infans I. Este evident vorba de o amenajare în care s-au aflat doar oase dintr-un schelet de copil, deranjările ulterioare afectând doar partea superioară a complexului, în nici un caz aici n-a fost înhumare normală (la cca. 1 m N de complex s-au mai găsit două fragmente de craniu de la un copil mic (Infans I).
Complexul 47, Scheletul 22, S18-A, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut aproape pe stânca nativă, dar pe un strat subțire de pământ, la adâncimea de -0,37-0,42 m, în jur fiind pietre masive, unele rulate, îndeosebi în zona capului și a șirei spinării. Defunctul, copil de cca. 18 luni, a fost depus pe stânga, cu capul spre NNV, corpul ușor curbat, cu genunchii în față. Apreciem că a fost depus întreg și în ordine anatomică, lipsa unor oase, îndeosebi din zona picioarelor, se datorează deranjărilor ulterioare. Inventar: mărgică alburie, lângă cotul drept. Ofrande (?): oase de la o ovicaprină și o vită.
Complexul 48, Depunerea 1, S28-D, cultura Coțofeni: pe o zonă de cca. 0,45x0,3 m, la adâncimea de -0,10,2 m, peste și în stratul de dolomită spartă, s-au găsit părți din două vase sparte in situ; este cert vorba de vase sparte pe loc, fapt observat stratigrafic, dar, din păcate, fiind aproape de suprafață și în pantă, o parte din fragmente au fost dislocate și au dispărut. Sunt două castroane mari, cu gura invazată, decorate cu impresiuni adânci, ovale, aranjate pe trei șiruri orizontale imediat sub buza vaselor.
Complexul 52, Scheletul 25, S25-C-D, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut într-o cuvetă existentă în dolomită, înclinată de la N spre S, scheletul aflându-se acum la adâncimea de -0,350,4 m. Copilul, în vârstă de cca. 6 ani, a fost așezat în decubit dorsal, cu capul spre E și privirea spre N; avea picioarele flexate, cu tălpile duse spre spate.
Complexul 53, Scheletul 26, S21-D, epocă dacică (sec. I p. Chr): înhumarea s-a făcut într-o alveolare existentă în dolomită, dar pe un strat de pământ cu dolomită fărâmițată, acum scheletul aflându-se la adâncimea de -0,150,23 m. Copilul, în vârstă de cca. 5 ani, a fost depus în decubit dorsal, cu capul spre VNV, cu privirea în sus, mâinile, ușor îndoite din coate, aveau palmele pe șolduri, picioarele fiind ușor spre dreapta, cu genunchii puțin îndoiți. Inventar: două fibule din bronz, aflate pe umeri, doi cercei din bronz la urechi și trei mărgele în zona capului.
În toate cazurile, după cum a rezultat din datele observate în teren, a fost vorba de înhumări de copii și depuneri intenționate de piese și materiale. Până în prezent, deci în toate campaniile de săpături, pe platoul din Grădina Castelului nu s-a descoperit nici un complex de locuire in situ. De altfel, datorită aspectului extrem de accidentat al muntelui de dolomitiă, cu piscuri, cuvete și roci dezagregate, pentru locuire erau necesare ample lucrări de amenajare, fie prin terasări, fie prin nivelări cu pământ adus, fapt ce nu s-a constatat nicăieri în zona săpată până acum.
Trebuie menționat că multe complexe au fost distruse, iar o parte din cele rămase au fost serios afectate de lucrările desfășurate de-a lungul timpului întrucât descoperirile se află lângă castel. E de menționat, însă, că toate complexele descoperite aici reprezintă depuneri intenționate, întrucât ele nu provin din complexe de locuire in situ și nici n-au putut ajunge aici întâmplător, adică prin rulare, alunecări, torenți etc.
Cultura Coțofeni. S-a descoperit, până în prezent, un singur complex din această epocă (C48) și acela distrus în mare măsură, astfel că nu se pot face nici un fel de considerații de ordin general.
Cultura Basarabi. S-au descoperit 6 complexe din această perioadă, trei sub forma unor aglomerări de oase de animale și fragmente de vase, într-un caz și cu rare bucăți de vatră (C39, C41 și C49), unul de fragmente de vase (C54), unul de vase sparte in situ, plus un vârf de săgeată din corn în curs de prelucrare (C42), plus o alveolare (C56). Menționăm că în campania din 2003 aici au fost descoperite depuneri de vase întregi ori sparte in situ, uneori cu bucăți de vetre cu gardină, în două cazuri fiind și oase umane izolate, neincinerate, de astă dată de maturi. E de menționat că, spre deosebire de epoca dacică, numărul vaselor și fragmentelor de vase de tip Basarabi este mai numeros. Din păcate, nivelul cu depuneri Basarabi a fost puternic afectat de cel de epocă dacică și de distrugerile ulterioare.
Epoca dacică. Ca și în campaniile anterioare, cele mai numeroase și mai importante descoperiri aparțin acestei epoci, perioadă din care s-au identificat 10 complexe: înhumări de copii 7, aglomerări de materiale 2, depuneri de piese 1. În toate cazurile este vorba de copii mici (Infans I), de la nou-născuți până la cei cu vârsta de 5-6 ani, așa cum rezultă din analizele preliminare efectuate de Andrei Soficaru și Adriana Stan. Este vorba, de obicei, de înhumări de copii întregi și în ordine anatomică, dar nu s-au sesizat reguli de depunere și orientare. În două cazuri, însă, s-au găsit doar câteva fragmente de cranii și câteva oase post-craniene, în depuneri precis delimitate, astfel că lipsa restului scheletului nu poate fi pusă doar pe distrugerile ulterioare (C43 și C44). De regulă, în cazul înhumărilor de copii întregi și în ordine anatomică s-a găsit inventar, anume podoabe și accesorii vestimentere (fibule, mărgele, pandantive), lipsind total, ca și în campaniile anterioare, vasele ceramice. Pe baza inventarului, toate descoperirile de copii se datează în sec I p. Chr. S-a descoperit și o depunere de piese de podoabă, inclusiv fibule din fier, de astă dată, însă, din sec II a. Chr (C46). Amintim că aici s-au mai descoperit depuneri de piese, toate pe marginea de SE a zonei cu înhumări de copii și datând din sec. I p. Chr, de obicei podoabe și accesorii vestimentare, care nu sunt în legătură directă cu vreo anume depunere umană. Caracterul intenționat al acestor depuneri de bunuri este indiscutabil, el fiind demonstrat atât de modul cum s-au găsit ele, cât și de compoziția lor. Vrem să precizăm că în zona cu înhumări de copii nu s-au găsit, cu câteva excepții, vase ori fragmente de vase ceramice din epoca dacică. |
|
Rezumat |
The enclosure with the deposits is on the highest part of a dolomite limestone plateau, partially destroyed by the works for constructing Corvinesti Castle. The dead seem to have been laid down in nuclei, on the SE-NW direction, set apart not only in topographic terms, but also by the inventory. Inhumation was the funerary rite exclusively used.
It was not possible to establish the exact position of some skeletons because of the advanced degradation, caused by the early age of some dead. Several children were laid down on the back, while others were curled up on the left or the right side, sometimes covered with stones. The skeletons head in various directions, in fact, towards all cardinal points. The rule is that each fitting contains one dead, but there are some exceptions. Since in most cases we are talking about very small children, namely fragile bones, the skeletons suffer of advanced decay, all the more so as they were close to the surface the environmental factors took their toll on them. In some cases, it is obvious that the skull or other skeleton parts are missing. Based on the anthropological analyses, we can say we are dealing here with babies and infants.
The inventory is quite rich and varied, but with certain characteristics, depending not only on the individuals, but also on the nuclei of dead people. The location of the inventory in the tomb is varied as well. Some of the adornments and clothing accessories were in the normal positions, while others, from the same category of items, were found around the skeleton. Moreover, one found isolated groupings of items on the settlements south-eastern-side, but obviously connected to the dead deposed here.
The clothing accessories and the adornments consist of strong-profile fibulae, beads, pendants, earrings, rings, bracelets, appliqués, chain links etc. The weapons are made up of spearheads, a dagger and arrowheads, but there are also tools and instruments.
According to a narrow dating the fibulae and the coin, the deposits were probably made over a short span of time: second half 1st century beginning of the 2nd century AD, namely before the Romans conquered Dacia (106 BC). It is obvious that the deposits are pre-Roman because of the rituals performed, as well as of the whole of the types of items found here so far.
We did not find any unitary norms for the manner in which the dead were oriented or laid down, since the skeletons are in various positions and head in all directions. The inventory deposited here, although numerous and varied, belongs only to certain categories of goods (it is worth mentioning that, save for one exception, there is no ceramic vessel). Most of the items are body inventory clothing accessories and ornaments. The surprising thing is the presence of weapons at babies or very small children.
The burials so far 26 deposits, holding over 30 individuals, have some unique characteristics, which are rather odd in the field of human bones findings in the Geto-Dacian world: a) all the dead are babies and children (Infans I), b) one did not find unitary norms for laying down or orienting the dead, c) inhumation was the only practice, d) there are skeletons with missing parts (skull, lower members etc.), e) they did not dug pits in the stone but used the existing cavities, f) the apparent paradox between the rich body inventory (fibulae, adornments) and the lack of ceramic vessel, g) deposing weapons next to the very small children.
Since we could not find any dwelling complexes or household constructions in the area with dead people, the few fragmented vessels found in the area point to certain ritual practices performed on the occasion of children burials.
We hope future research will clear out at least some of the problems raised by these findings. However, for the time being, these discoveries hold precious information, strange so far, about some beliefs and children-depositing practicers in the Geto-Dacian world, the causes of which remain to be identified.
Cotofeni Culture. A single complex dating from this period has been found, and it was damaged, thus we could not make any general considerations.
Basarabi Culture. 15 complexes dating from this period have been unveiled, usually shaped as agglomerations of vases fragments and animal bones, seldom with complete vases or other types of pieces. |
