|
Raport |
Întrucât ne propunem epuizarea zonei cu depuneri umane, țel ce poate fi atins în câțiva ani, scopul principal al acestei campanii a fost săparea suprafețelor limitrofe unor asemenea descoperiri. Totodată, însă, s-a început și investigarea zonelor din jur pentru a depista limitele sitului.
În acest scop, au fost trasate un număr de 12 suprafețe, notate S 6 S 17, cu următoarele dimensiuni: S 6 (4 x 3 m), S 7 (4 x 4 m), S 8 (4, 20 x 4 m), S 9 (4 x 2,50 m), S 10 (4 x 4 m), S 11 (4 x 2,50 m), S 12 (4 x 4 m), S 13 (4 x 3,50 m), S 14 (4 x 4 m), S 15 (4 x 4 m), S 16 (4,20 x 4 m) și S 17 (4 x 4 m). Aceste suprafețe, cu excepția S 14, au fost amplasate la NV și SE de zona în care au fost descoperite inhumările de copii.
Mai întâi vom exemplifica descoperirile cu câteva cazuri tipice, iar în final vom face unele considerații de ordin general.
Suprafața S 6
Stratigrafie: sub "stratul vegetal" depunerile sunt formate dintr-un sol granulos, de culoare neagră, ce apare pe toată suprafața ocupată de stânca nativă, la nici 10 cm adâncime în zona nord-vestică a suprafeței.
Complexul 23: pe stânca ușor înclinată spre S, pe o suprafață cu diametrul de cca. 1 m, fără vreo amenajare și ușor dispersate, s-au găsit 7 piese din fier și bronz (inel, cercel, verigi, brățări), plus un pandantiv dintr-un canin de animal.
Complexul 24: pe stânca nativă s-a amenajat o lentilă de lut de formă circulară (D=0,35 m), cu o grosime de cca. 0,02 m; pe latura vestică a complexului s-a găsit partea inferioară a unui vas dacic de mici dimensiuni, iar în apropiere un vârf de lance din fier, fragmentar. Fragmentele ceramice din jurul complexului aparțin culturii Basarabi și epocii dacice.
Suprafața S 7
Stânca nativă, foarte accidentată, cu alveolări, zone ascuțite și înclinate, se ridică, pe aproape întreaga suprafața cercetată, până la nivelul actual de călcare, aici constatându-se cele mai firave depuneri de sol și material arheologic. Nu s-au identificat complexe.
Suprafața S 10
Stratigrafie:
- "stratul vegetal" era format, aproape în totalitate, din praf industrial;
- nivelul de culoare neagră, din pământ granulos, cu o grosime de 0,10-0,18 m, avea la bază un strat de dolomită, bine individualizat, mai ales în centrul suprafeței;
- nivelul de culoare brun-cenușie, granulos, cu piatră, fragmente ceramice Basarabi și oase de animale în compoziție, a fost identificat pe aproape toată suprafața. Cu excepția zonei ocupată de cele două complexe cu vase ceramice, baza acestui nivel, de culoare brună, cu puține fragmente ceramice, resturi de cărbune de lemn și fragmente osteologice, suprapunea sterilul, format din dolomită alterată (?), aflat pe stânca nativă.
Complexul 26. Defunctul, un copil mic (L schelet = 88 cm), se afla pe o lentilă subțire de pământ de culoare brun-cenușie, cu o grosime de cca. 0,02 m, ce suprapunea stânca nativă, care formează aici o pantă ușor accentuată spre E. Defunctul, orientat NNE - SSV, așezat în pantă, pe lângă o ridicătură de stâncă, a fost depus pe stânga, cu fața spre E, cu picioarele paralele, dar flexate de la genunchi, cu mâinile îndoite de la cot și cu palmele așezate pe bazin; oasele craniului sunt tasate, bazinul era bine conservat, dar părțile terminale ale picioarelor lipseau din vechime (tăiate?).
Inventar: o fibulă din bronz găsită sub clavicula umărului stâng.
Complexul C 27. Peste stânca nativă era un strat subțire de pământ de culoare cenușie-brună și, apoi, o lutuială, deasupra acestora fiind o depunere de vase Basarabi, întregi sau fragmente de vase, și o cute din gresie. Menționăm un vas bitronconic cu gât înalt, cu două toarte și două proeminențe, din argilă semifină, ars oxidant, de culoare gălbuie, în care s-a aflat multă lipitură arsă, și o ceașcă tronconică, cu gura ușor invazată, fundul plat și toartă supraînălțată, din argilă semifină, de culoare gălbuie-maronie.
Complexul C 29. Pe stânca înclinată a fost descoperită o aglomerare de fragmente de vase Basarabi și câteva bucăți dintr-o vatră portabilă cu gardină, decorată prin caneluri oblice, plus un fragment de maxilar uman cu o măsea. Complexul a fost, parțial, distrus pe latura nordică de o amenajare contemporană de beton.
Stratigrafie:
- "strat vegetal" din praf industrial, cu grosimea de 0,05-0,10 m, cu foarte puțin material (ceramică, piese mărunte de fier), ce suprapune o lentilă de pietriș, aflată în partea sudică a suprafeței;
- de la această adâncime, până la 0,25 -0,27 m, s-a profilat, pe toata suprafața, un nivel cu multă dolomită mărunțită, fragmente ceramice Basarabi și puține oase. În colțul de NV, stânca nativă apare la numai -0,14 m de la nivelul actual de călcare;
-nivel de culoare cenușie, granulos, de 0,15-0,30 m grosime, cu piatră fărâmițată, ceramică Basarabi și resturi osteologice;
-nivel cenușiu- albicios, prăfos, cu puțină piatră în care, în zona caroului D, apar materiale ceramice Basarabi.
Complexul 33: la această depunere, aflată la adâncimea de 0,22-0,28 m, s-a putut observa alveolarea practicată în nivelul Basarabi, de culoare cenușie, granulos, umplutura "gropii" fiind de culoare neagră-cenușie, cu aspect granulos.
Defunctul, copil mic, a fost depus în decubit dorsal, orientat N - S, cu capul ușor spre stânga; era, parțial, acoperit cu fragmente de calcar dolomitic, cu o oarecare concentare de pietre în zona capului, a bazinului și a picioarelor. Starea de conservare este relativ bună, părțile cele mai afectate fiind terminațiile brațelor și bazinul.
Inventar: în zona piciorului drept a fost un fragment de colan din fier; la 0,10 m N de acest obiect, printre oasele picioarelor, existau mici fragmente de lipitură, iar sub cap și coloană existau fragmente dolomitice de mici dimensiuni.
Complexul 34: zona depunerii este marcată, după toate aparențele, de prezența unor blocuri mari de calcar dolomitic, care delimitau suprafața cu resturi osteologice și suprapuneau nivelul de piatră Basarabi. Depunerea, aflată la -0,30 m, s-a identificat ca o aglomerare de oase umane fărâmițate (semănă cu M7/2002, mai puțin ca repartiție teritorială), între care am putut distinge 2-3 fragmente de coaste (pe latura nordică a complexului), o vertebră și, sub aceasta, un capăt de femur. S-a putut observa foarte clar că unele oase poartă urme de arsură, ele fiind, în totalitate, foarte prost păstrate (casante). Între oasele umane par a exista și oase de animale, acestea având alt aspect și greutate. Nu s-au sesizat resturi de cărbune sau cenușă în jur. Depunerea s-a făcut direct pe al doilea nivel Basarabi (în ordine cronologică), de culoare neagră, care are la bază piatră mărunțită.
Inventarul era compus dintr-o fibulă întreagă din bronz puternic profilată și dintr-o piesă de sticlă (mărgică). La -0,31 m, în același carou, la 0,13 m SV de C 34, s-a identificat un obiect de fier, de forma unui cui aplatizat.
Cercetările din această campanie au confirmat tipurile de descoperiri anterioare, dar au adus și o serie de lucruri noi. Astfel, pe lângă depunerile de epocă dacică, în aceeași arie, s-au găsit și unele ale culturii Basarabi.
Epoca dacică
Nu s-a observat în teren vreun mod de delimitare a depunerilor, deși pe latura de E s-a ajuns, probabil, la marginea acestora. Este probabil ca depunerile să fie pe direcția SN, dacă cercetările viitoare vor confirma observațiile de până acum.
Descoperirile de anul acesta au confirmat faptul că nu s-au săpat amenajări în stâncă pentru înhumarea defuncților, dar s-au observat contururile unor alveolări, acolo unde stratul de pământ era mai gros; câteodată, ihumările sunt marcate și acoperite de pietre.
În toate cazurile a fost vorba de înhumări de copii mici; nu se pot face o serie de observații de detaliu întrucât, pe de o parte, scheletele de copii au suferit degradări serioase și, pe de altă parte, terenul a fost bulversat în perioadele ulterioare. La defuncți s-au găsit relativ puține piese de inventar, de obicei podoabe, dar nici unul n-a avut vase ceramice.
În schimb, au apărut și o serie de situații noi.
Pe latura de SE a zonei cu inhumări de copii s-au descoperit doar grupări de piese de inventar, de obicei podoabe și accesorii vestimentare, care nu sunt în legătură directă cu vreo anume depunere umană. Caracterul intenționat al acestor depuneri de bunuri este indiscutabil, el fiind dovedit atât de modul cum s-au găsit ele, cât și de compoziția lor.
Inventarul descoperit, la defuncți, ori în aceste grupări de piese, include, în marea lui majoritate, podoabe și accesorii vestimentare, apoi câteva unelte ori arme, deci aceleași categorii de piese ca cele descoperite în campaniile trecute. Este vorba de fibule, cercei, pandantive, colane, brățări, inele, verigi, mărgele, cuțite, vârf de lance etc., din bronz, fier, argint, sticlă, os ori lut. În zona cu depuneri s-au găsit și rare fragmente de vase dacice, dar nu în legătură nemijlocită cu vreun schelet. Întrucât pe platoul din Grădina Castelului nu s-au găsit vestigii ale unor complexe de locuire, amenajări gospodărești ori gropi contemporane cu defuncții, este dificil de precizat modul cum au ajuns ele aici.
Ar fi de menționat și descoperirea, în zona cercetată, a unor fragmente de figurine antropomorfe și zoomorfe, plus alte piese din lut de diverse forme, dar nu putem stabili vreo legătură directă a lor cu vreun anume complex; sperăm să lămurim prezența acestor piese în campaniile viitoare.
Toate piesele dacice aparțin sec. I a. Chr. I p. Chr., iar cele cu o datare mai restrânsă (de ex. fibulele) aparțin celei de a doua jumătăți a sec. I p. Chr.
Cultura Basarabi
În această campanie s-au descoperit mai multe complexe din această perioadă, din care unele pot fi socotite ca depuneri intenționate. Este vorba de depuneri de vase întregi ori sparte in situ, uneori cu bucăți de vetre cu gardină, în două cazuri fiind și oase umane izolate neincinerate, de astă dată de maturi. De asemenea, numărul vaselor și fragmentelor de tip Basarabi este mai numeros. Precizăm că nici pentru această epocă pe platou nu s-au găsit complexe de locuire ori gospodărești. Din păcate, nivelul cu depuneri Basarabi a fost puternic afectat de cel de epocă dacică, ca și de distrugerile ulterioare.
Este de precizat faptul că datorită caracteristicilor stâncii dolomitice, care se dezintegrează foarte ușor sub acțiunea unor factori de mediu, toată suprafața platoului are un aspect foarte accidentat, cu numeroase zone ascuțite, șănțuiri, înclinații etc. Din această cauză aici nu se putea locui fără amenajări serioase, care necesitau orizontalizarea terenului accidentat și friabil la intemperii. Stratul de pământ este, în cele mai multe cazuri, subțire și el a fost, deseori, bulversat în epocile ulterioare.
Descoperirile din campania aceasta au confirmat importanța acestui sit atât pentru îmbogățirea cunoștințelor noastre despre civilizația și viața spirituală a dacilor, cât și pentru îmbogățirea patrimoniului muzeal cu piese valoroase.
Dorim să mai evidențiem un aspect al importanței cercetărilor de aici. Situl se compune, de fapt, din trei zone, cu descoperiri atât din perioada Basarabi, cât și din cea dacică, situate într-un perimetru de cca. 700-800 m, dar aflate pe forme diferite de relief: așezarea pe Dealul Sânpetru, inhumări rituale pe platoul din Grădina Castelului și zona cu gropi, unele rituale, pe terasa râului Zlaști. Ni se oferă, astfel, o șansă rară de a cunoaște viața unor comunități pe multiple planuri, de la activitățile de zi cu zi până la cele care privesc viața spirituală.
Dorim să evidențiem și faptul că săpăturile s-au efectuat cu studenți de la ULB Sibiu, astfel că aceștia au avut posibilitatea să contribuie la descoperiri importante și interesante.
S-au utilizat mijloace moderne de cercetare și înregistrare a informațiilor și s-a făcut o ridicare topografică digitală a sitului. S-a efectuat o complexă documentație de șantier, iar toate piesele semnificative au fost desenate. De asemenea, oasele umane și fauna au fost predate la analize de specialitate.
Piesele descoperite au fost conservate și restaurate la M Brăilei și au intrat în patrimoniul MCC Hunedoara. |
