|
Raport |
Cavernamentele carstice de la Cerișor, com. Lelese, jud. Hunedoara se află în partea estică a Munților Poiana Ruscă, pe platoul Cerișor-Lelese, dezvoltat între valea Runcului și valea Sohodolului. În ultimii ani unele dintre peșterile cunoscute în această regiune au fost cercetate sistematic din punct de vederea speologic și arheologic. Rezultate notabile au oferit mai ales săpăturile din "Peștera Mare"1 și cele din "Peștera de la Cauce". Cercetările din acest ultim sit s-au desfășurat între anii 1997 și 1999. Stratigrafia de aici oferă o consistentă secvență de locuire preistorică, marcată de resturi ale culturilor Starcevo-Criș, Turdaș, Tiszapolgár, Coțofeni, Wietenberg.
În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor IMDA preistorice din România, obiectiv urmărit în ultimii ani și în mediul cercetării specifice de la noi2, demersul de față urmărește să ofere o sinteză asupra inventarului inedit al artefactelor din materii dure animale descoperite în "Peștera de la Cauce" de la Cerișor (CRC).
Demersul are semnificații aparte, în condițiile în care oferă în premieră prilejul studierii diacronice a unor loturi (din păcate, nu prea consistente numeric) de artefacte provenind din același sit; ele au fost atribuite, pe baze stratigrafice, unui număr de cinci culturi arheologice distincte, aparținând unor epoci diferite, separate prin sute de ani și milenii, dar dezvoltate de comunități umane având în comun un element major: habitatul instalat periodic în mediul endocarstic, ocuparea unei microregiuni și exploatarea sezonieră sau permanentă a potențialului ei economic.
Strategiile adaptaționale ale acestor comunități își găsesc reflectarea în dovezile păstrate ale comportamentului lor tehnologic, a cărui expresie este și industria materiilor dure animale (IMDA). Astfel că avem prilejul de a stabili convergențe și deosebiri, de a constata eventuale linii stabile ale tradiției prelucrării MDA, inovațiile înregistrate etc. sau, cu alte cuvinte, elemente de tradiție și de progres reflectate de industria materiilor dure animale. Testarea expresivității și a potențialului informațional într-un bias diacronic de-a lungul preistoriei se conturează astfel ca un alt obiectiv al abordării de față.
Studiul artefactelor descoperite la CRC se va face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată clasificarea tipologică și protocolul de analiză elaborate recent și care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a autorului, ca și a redactării mai multor studii și articole, unele foarte recente3. Ocupând un loc important în cadrul activităților curente de subzistență sau în sfera manifestărilor de ordin artistic/estetic ale diverselor comunități preistorice (și nu numai), industria materiilor dure animale (sau industria osului, cum a consacrat-o tradiția cercetării) pune la dispoziție date foarte valoroase, încă receptate sumar și subexploatate în mediul de cercetare de la noi. Acest gen particular de industrie este ilustrat în mod remarcabil (și unic în multe aspecte) prin structura inventarelor vestigiilor mobile atribuite culturilor preistorice din paleoliticul superior și până în epoca bronzului. Anticipând asupra concluziilor, evidențiem faptul că acest lucru va reieși pregnant și în urma analizei materialelor de la CRC.
Detaliile privind aspectele metodologice ale demersului care vizează studiul complex al IMDA au fost prezentate în mod detaliat cu mai multe ocazii recente și nu mai insistăm asupra lor cu prilejul de față4. Este vorba de:
- criteriile și structura tipologiei (categorii/ grupe/ tipuri/ subtipuri/ variante/ subvariante);
- structura repertoriului descoperirilor, a fișei individuale, a vocabularului etalonat;
- coordonatele analizei: elementele debitajului și ale fasonării; amenajările specifice; înregistrarea și interpretarea urmelor macro- și microscopice ale procedeelor de fabricare, precum și cele generate de utilizare.
Lotul IMDA de la CRC care este inclus în lucrarea de față cuprinde 38 piese (N total = 38). Întregul efectiv este inedit și a fost studiat de noi în mod direct și exhaustiv. În afara lotului se menționează descoperirea în nivelul atribuit culturii Wietenberg a mai multor mărgele realizate pe cochilii de Dentalium5; aceste piese nu au fost disponibile și nu avem asupra lor alte date, astfel că doar le menționăm în repertoriu și în statisticile elaborate. Lotul analizat provine din cercetările derulate în sit în toate campaniile (1997, 1998 și 1999).
În afara precizării de către autorii săpăturilor, pe criterii strict stratigrafice, a apartenenței la o cultură sau alta, nu oferim, deocamdată, date suplimentare asupra contextului de proveniență a artefactelor. Nu folosim, de asemenea, informații asupra restului artefactelor recuperate din stratul respectiv și care ne-ar putea contura tabloul ambianței paleotehnologice în care a evoluat industria respectivă a materiilor dure animale (materialul paleofaunistic; industria litică șlefuită și cioplită; alte elemente de utilaj litic: lespezi/plăci pentru prelucrarea prin abraziune, percutoare, polizoare pe galeți etc. Accesul complet la aceste categorii de materiale este de natură să augmenteze, fără îndoială, valoarea documentară a lotului pieselor analizate.
Pentru repertorierea artefactelor și buna lor departajare și identificare/regăsire pe niveluri corespunzătoare diferitelor culturi definite în situl din "Peștera de la Cauce", am adoptat următoarele convenții: situl a primit abrevierea CRC; fiecare nivel a fost individualizat, de jos în sus (de la cel mai vechi la cel mai recent) printr-o cifră romană, de la I la V; astfel, siglele pe culturi rezultate se prezintă astfel:
CRC/I cultura Stareevo-Criș
CRC/II cultura Turdaș
CRC/III cultura Tiszapolgár
CRC/IV cultura Coțofeni
CRC/V cultura Wietenberg
În aceste condiții, fiecare piesă va avea un indicativ, format din: abrevierea sitului/sigla culturii și numărul de ordine în cadrul repertoriului; exemplu: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc. Avantajele majore ale acestui sistem, care permite identificarea precisă a fiecărei piese, manipularea în condiții optime a referințelor la aceste piese, în orice condiții și, totodată, extinderea fără limită a repertoriului, pe măsura apariției noilor descoperiri sau prin reconsiderări operate asupra materialelor deja studiate s-au verificat deja în studierea sistematică a industriei materiilor dure animale până în faza A a culturii Vinea inclusiv și, izolat, și mai târziu cultura Noua6. Studiul sistematic al IMDA din "Peștera de la Cauce" de la Cerișor oferă un alt prilej semnificativ de aplicare a acestei metodologii, cu rezultate notabile, care se vor detalia în continuare.
Analiza parametrilor tehnologici, de la identificarea specifică și anatomică a materiei prime și până la decelarea urmelor de uzură și formularea ipotezelor legate de rolul funcțional se vor derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit.
Achiziția materiilor prime semnifică parcurgerea unui lanț de etape, succedate într-o perioadă scurtă de timp; acest lanț începe cu segmentul I, care cuprinde: 1. sacrificarea animalelor domestice sau vânarea animalelor sălbatice, 2. tranșarea, 3. stocarea/consumul și 4. recuperarea elementelor scheletice. Următorul segment este cel strict tehnologic (II), respectiv fabricarea artefactelor: 1. debitaj, 2. fasonare, amenajarea detaliilor morfo-funcționale diverse. Ultimul segment (III) constă în: 1. utilizarea/abandonul sau 2. utilizarea/reamenajarea/abandonul artefactelor.
În cazul cornului de cerb, achiziția parcurge etape simplificate, legate de: culegerea din mediul ambiant în perioada căderii (ianuarie-februarie) (bois de chute) sau vânarea animalelor și detașarea coarnelor de pe craniu (bois de massacre).
Se constată, în general, frecvența utilizării metapodiilor de ovicaprine și a cornului de cerb; se înregistrează și recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár).
Trebuie ținut seama însă și de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din așezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime și, implicit, practicarea unor ocupații în situl de peșteră, precum prelucrarea materiilor dure animale.
Cultura Stareevo-Criș. Constatăm existența a trei categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. fragment de perete de corp costal de erbivor nedeterminabil (1); 3. corn de cerb (1). Prin urmare, speciile reprezentate sunt, în ordine: ovicaprinele, erbivorele nedeterminabile, cerbul.
Cultura Turdaș. Categoriile prezente sunt în număr de cinci, după cum urmează: 1. metapodiile de ovicaprine (6); 2. cornul de cerb (4); 3. osul lung de bovine (1); 4. osul lung de erbivor nedeterminabil (1); 5. defensa de mistreț (1). Ele provin de la următoarele specii: 1. ovicaprine; 2. cerb; 3. bovine; 4. erbivor nedeterminabil; 5. mistreț.
Cultura Tiszapolgár. Se constată existența a șase categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. tibia de suine domestice și ovicaprine (1 + 1); 3. oase lungi de erbivore nedeterminabile (2); 4. corn de cerb (2); 5. fibula de porc domestic (1); 6. mandibula de bovină domestică (1). Speciile atestate sunt, în ordine: 1. ovicaprine; 2. porc domestic; 2. erbivore nedeterminate; 3. cerb; 4. bovine domestice.
Cultura Coțofeni. Categorii de materii prime după identificarea scheletică sunt în număr de patru: 1. cornul de cerb (3); 2. caninii de câine (2); 3. ulna de ovicaprine; 4. oasele lungi de erbivore nedeterminabile. Speciile prezente în spectrul paleofaunistic care a procurat materii prime pentru IMDA sunt: 1. cerbul; 2. câinele; 3. ovicaprinele; 4. erbivorele nedeterminabile.
Cultura Wietenberg. În ceea ce privește materiile prime prezente în lotul analizat, se constată existența a patru categorii: 1. oasele lungi de erbivore nedeterminabile (2); 2. metapodul de ovicaprine (1); 3. cornul de cerb (1); 4. cochiliile fosile de gasteropode (Dentalium sp.). Ele provin, așadar, de la următoarele specii: 1. erbivore neidentificabile; 2. ovicaprine; 3. cerb; 4. gasteropode fosile.
Se constată predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27; în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine și pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente.
Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată și care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului și neoliticului timpuriu7, se numără: I A21 (cultura Stareevo-Criș), I A22 (cultura Turdaș), I A23, I A24, I A25 (toate aparținând culturii Tiszapolgár); I F11 (cultura Stareevo-Criș); I G9 (cultura Coțofeni). Cel mai remarcabil este, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24).
Cultura Stareevo-Criș. Structura tipologică a micului lot aparținând culturii Stareevo-Criș (N = 4) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I F = Linguri-spatule; V A = Piese tehnice) și patru tipuri (I A21 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal și proximal; I A7 b = Vârf pe semi-metapod proximal de ovicaprine; I F11 = Lingură-spatulă rectangulară cu margini paralele și extremități convexe; V A2 b2 = Materii prime rază de corn (de cerb).
Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include trei piese, dintre care două sunt vârfuri. Remarcăm prezența a două tipuri nou definite și adăugate în lista deja existentă a IMDA preistorice, respectiv I A21 și I F11.
Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 2 și histograma nr. 2.
Cultura Turdaș. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Turdaș (N = 13) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), cinci grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) și opt tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (5); I A17 a = Vârf pe segment de rază de corn de cerb (1); I A22 = Vârf pe rază de corn (pumnal sau perforator) (1); I B7 = Netezitor pe fragment de defensă de mistreț (1); I F2 = Lingură-spatulă cu partea distală ovală și partea mezială plană (1); I G1 = Vârf oblic pe segment de rază de corn (de cerb) (1); V A2 b2 = Materii prime rază de corn (de cerb) (1).
Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 9 sunt vârfuri diverse; restul reprezintă tipuri prezente în câte un exemplar. Remarcăm prezența unui tip nou definit pentru lista tipologică existentă a IMDA, respectiv I A22.
Cultura Tiszapolgár. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Tiszapolgár (N = 10) include un număr de două categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) și șapte tipuri (I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (2); I A23 a = Vârf pe fibula fără epifiză (1); I A24 = Vârf pe segment de mandibulă (1); I A25 = Vârf pe radius proximal (2); I G9 = Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn (de cerb) (1); V A2 b2 = Materii prime rază de corn (de cerb) (1).
Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 9 piese, dintre care 8 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; materiile prime în curs de prelucrare sunt prezente cu o piesă (rază de corn de cerb). Remarcăm prezența a patru tipuri adăugate listei tipologice a IMDA existente: I A23, I A24, I A25, I G9.
Cultura Coțofeni. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Coțofeni (N = 7) include un număr de două categorii (I = Unelte; III = Podoabe), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; III A = Dinți perforați) și cinci tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (1); I A10 = Vârf pe ulna (1); I A16 = Vârf de corn (plantator/unealtă de săpat) (2); I G9 = Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn (de cerb) (1); III A2 = Canin (2).
Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 5 piese, dintre care 4 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; podoabele sunt prezente cu două piese, canini inferiori de câine sau de vulpe, provenind probabil de la același individ. Este de remarcat din nou prezența vârfului oblic de tip I G9, semnalat anterior, pentru prima oară, în lotul atribuit culturii Tiszapolgár.
Cultura Wietenberg. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Wietenberg este modest (N = 4 + n); el include două categorii (I = Unelte; III Podoabe), cu două grupe tipologice (I A = Vârfuri; III C = Cochilii perforate) și patru tipuri: I A1 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (2); I A7 a = Vârf pe semi-metapod distal de ovicaprine (1); I A17 a = Vârf de corn pe segment de rază de corn de cerb (chasse lame) (1); III C1 = Cochilii perforate întregi (n).
Se remarcă faptul că din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă (N = 27).
Clasele de lungimi sunt stabilite în mod convențional: I = 0-50; II = 51-100; III = 101-150; IV = 151-200; V = 201-250. I-II sunt clase mici, II-IV clase mijlocii, V și următoarele clase mari. Pe aceste criterii, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică și medie (II și III). Totodată, trebuie făcută remarca după care corelația criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.
Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuția directă și fracturarea prin flexiune, percuția directă/despicarea sau percuția directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operații în scheme de debitaj complexe, care mai includeau și: abraziunea în suprafață și șănțuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuțit de cupru și bronz) se înregistrează în cazul culturilor Coțofeni și Wietenberg.
Predilectă apare recurgerea la șănțuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Stareevo-Criș, Turdaș și Tiszapolgár.
Cultura Stareevo-Criș. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de trei procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuția directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); șănțuirea axială (Șa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, două cazuri; PD/C, un caz) sau într-o succesiune de două (Șa + PD/D, un caz). Domină percuția directă/despicarea (PD/D), aplicată exclusiv.
Cultura Turdaș. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de cinci procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuția directă/fracturarea (PD/F); percuția directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); abraziunea în suprafață (As); șănțuirea axială (Șa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/F, două cazuri; PD/D, un caz; PD/C, două cazuri); într-o succesiune de două procedee (Șa + PD/D, 5 cazuri; As + PD/D, un caz); într-o succesiune de trei procedee (As + Șa + PD/D, 2 cazuri).
Se constată că domină aplicarea unui lanț format din trei procedee (5 cazuri), conturând o schemă predilectă de debitaj al metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7.
Cultura Tiszapolgár. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de trei procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuția directă/fracturarea (PD/F); percuția directă/despicarea (PD/D); cioplirea; șănțuirea axială (Șa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 5 cazuri; PD/F, 2 cazuri); într-o succesiune de două procedee (Șa + PD/D, 2 cazuri).
Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al despicării (5 cazuri), în scopul rezolvării etapei inițiale a realizării vârfurilor de os.
Cultura Coțofeni. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de două procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuția directă/fracturarea (PD/F); percuția directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, un caz; PD/F, 6 cazuri).
Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al percuției directe/fracturării (6 cazuri), în scopul rezolvării etapei inițiale a realizării vârfurilor de os și corn.
Cultura Wietenberg. Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de două procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuția directă/fracturarea (PD/F); percuția directă/despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 2 cazuri; PD/F, 2 cazuri).
Procedeele fasonării și ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obținerea formei definitive a obiectului, cât și amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcționale specifice; de asemenea, aici se includ și: tratamentul termic; finisarea suprafețelor sau a perforațiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforații)8. Observăm predominarea abraziunii multidirecționale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn și la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare și șănțuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coțofeni percuția directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obținerea unei porțiuni înguste a părții distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatăm: retușarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea țesutului spongios al cornului de cerb.
Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere și posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.
În ceea ce privește fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă atașate pe un fir sau fâșie de piele etc., remarcăm frecvența lor relativ redusă.
Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforație transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 și la dinții perforați; fixarea axială de tip negativ este aceea care privește cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Cultura Stareevo-Criș. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Stareevo-Criș sunt în număr de două: abraziunea multidirecțională (Am, 3 cazuri); tratamentul termic (TrT, un caz).
Așa cum se observă, în majoritatea cazurilor, abraziunea multidirecțională a fost singurul procedeu de modelare decelabil aplicat în etapa fasonării; vârful de tip I A21 prezintă și indicii de aplicare a tratamentului termic.
Cultura Turdaș. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Turdaș sunt în număr de opt: abraziunea multidirecțională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea unilaterală (PfU); raclajul axial (Ra); retușarea (Rt); tăierea transversală (TT); tratamentul termic (TrT); finisarea prin abraziune/lustruire (Fn/A, L).
Se constată, în majoritatea cazurilor, că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (7 cazuri); avem și un caz în care singurul procedeu decelabil al fasonării a fost PD/C. Combinarea procedeelor are următoarea configurație: două procedee (PD/C + Am, 2 cazuri; Am + Fn/A, L, un caz); trei procedee (Rt + Ra + Am, un caz; Am + TT + PfU, un caz). Fixarea într-un suport (mâner de lemn, probabil este de presupus în cazul piesei piesa CRC/II 7 (netezitor pe fragment de defensă de mistreț), altfel manevrabil cu randament redus.
Cazul de asociere complexă a mai multor procedee tehnice ale fasonării este ilustrat de aceeași piesă CRC/II 7; "lanțul operator" viza, inițial, obținerea unui pandantiv cu perforație proximală; pe piesa fracturată accidental (cu ocazia perforării?) s-a amenajat netezitorul respectiv. Un alt caz de asociere complexă este acela al lingurii-spatule de tip I F2; fasonarea și finisarea acesteia s-a realizat prin abraziune multidirecțională și abraziune pe substrat flexibil (frecare cu o bucată de piele sau de material textil).
În două cazuri s-a recurs la reamenajarea părții active prin Aa sau Am după fracturare (vârfuri de tip I A7 a).
Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de: regularizarea marginilor prin retușare (piesa CRC/II 2); perforația pandantivului discutat mai sus (piesa CRC/II 7), care s-a realizat prin rotație rapidă, aplicată unilateral, probabil cu ajutorul sfredelului.
Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 9 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Tiszapolgár. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Tiszapolgár sunt în număr de 6: abraziunea multidirecțională (Am); cioplirea (PD/C); despicarea (PD/D); perforarea unilaterală (PfU); retușarea (Rt); tratamentul termic (TrT).
În majoritatea cazurilor, Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (4 cazuri). Combinarea a două procedee de modelare are următoarea configurație: PD/C + PfU, un caz; PD/D + Am, 3 cazuri; Rt + Am, un caz). Nu este prezentă combinarea a trei procedee de fasonare; nu s-au sesizat indicii de fixare în suport.
Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de perforația unilaterală inițiată (neterminată) a piesei CRC/III 9 (vârf de tip I G9).
Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 5 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.
Cultura Coțofeni. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Coțofeni sunt în număr de șapte: abraziunea multidirecțională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea bilaterală (PfB); scobirea sau excavarea (Sc); șănțuirea axială (Șa); finisarea prin rotație continuă (alezare) (Fn/Rot); tratamentul termic (TrT).
Nu s-a constatat predilecția pentru aplicarea unui procedeu anume; în trei cazuri avem recurgerea la perforarea bilaterală, ca mijloc de amenajare specifică a dispozitivului de fixare în suport (coadă de lemn, piesa CRC/IV 7 de tip I G9); dispozitivul de suspendare a dinților este obținut tot prin perforare (piesele CRC/IV 3-4).
Vârful de tip I A10 (CRC/IV 2) a fost fasonat prin cioplire și abraziune multidirecțională. Piesele perforate prilejuiesc și constatarea combinării a trei-patru procedee distincte de modelare/finisare: PD/C + PfB + Sc + Fn/Rot, un caz; Șa + PfB + Fn/Rot, 1 caz; PfB + Fn/Rot, 1 caz.
Recurgerea la tratamentul termic (TrT) este decelabilă în 3 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os și corn.
Cultura Wietenberg. Procedeele fasonării/finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Wietenberg sunt în număr de trei: abraziunea multidirecțională (Am, un caz); cioplirea (PD/C, un caz); tratamentul termic (TrT, două cazuri). Procedeele de modelare sunt aplicate în formulă simplă (necombinate, Am, un caz) și combinate câte două (PD/C + Am, un caz). Vârfurile CRC/V 3 și CRC/V 4 prezintă și indicii de aplicare a tratamentului termic.
Dat fiind efectivul redus al lotului respectiv, datele nu au expresivitate statistică minimă.
Examinarea sistematică a suprafețelor cu ochiul liber, cu lupa și în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezența combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcționalitatea pieselor respective9. Aproape nelipsite sunt urmele de tocire și de lustru, intense sau superficiale, ca și fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forțe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvență redusă și foarte redusă.
Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/II 6); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremității distale.
Datele relative la urmele de utilizare decelate pe piesele studiate sunt sintetizate în tabelul nr. 6.
Cultura Stareevo-Criș. Se constată următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forțe pe o direcție laterală în raport cu axul principal al piesei (FL). Aceste urme se combină în 2 cazuri și caracterizează, în mod curent, afectarea părții active a vârfurilor de os și a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare.
Tot vârfurile de os prilejuiesc și constatarea folosirii în continuare și după fracturarea extremității sau a părții distale (un caz); un vârf nu pare a mai fi fost utilizat după fracturarea extremității distale. Nu avem cazuri de reamenajare după fracturarea în timpul folosirii.
Cultura Turdaș. În cazul lotului atribuit culturii Turdaș se constată prezența următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forțe pe o direcție laterală în raport cu axul principal al piesei (FL); fracturarea prin impact (FI); fracturarea prin presiune (FP); microretușe (Rt); striuri (Str); tasarea fibrelor țesutului compact (Ts).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru piesa CRC/II 7 (microretușe) și pentru piesele CRC/II 3 și CRC/II 8 (tocire/lustru); de cele mai multe ori însă, ele se combină pe una și aceeași piesă și caracterizează, în mod curent, afectarea părții active a vârfurilor de os și a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configurația combinațiilor este: Tc/L + FL (6 cazuri); Tc/L + FP; Ts + FI; Ts + Str + FI (câte un caz fiecare).
Vârfurile de os prilejuiesc și constatarea folosirii în continuare și după fracturarea extremității sau a părții distale (3 cazuri); 2 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremității distale.
Cultura Tiszapolgár. În lotul atribuit culturii Tiszapolgár avem prezența următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forțe pe o direcție laterală în raport cu axul principal al piesei (FL).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 2 piese (Tc/L); în majoritatea situațiilor, ele se combină pe una și aceeași piesă și caracterizează, în mod curent, afectarea părții active a vârfurilor de os și corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configurația combinațiilor este: Tc/L + FL (7 cazuri).
Vârfurile de os prilejuiesc și constatarea folosirii în continuare și după fracturarea extremității sau a părții distale (3 cazuri); 4 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremității distale.
Cultura Coțofeni. În lotul atribuit culturii Coțofeni se constată prezența următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin impact (FI); striuri (Str).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 3 piese (Tc/L); ele se combină pe una și aceeași piesă și caracterizează, în mod curent, afectarea părții active a vârfurilor de os și corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configurația combinațiilor este: FI + Str (un caz); Tc/L + FI + Str (un caz).
Cultura Wietenberg. În lotul atribuit culturii Wietenberg sunt înregistrate următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); tasarea fibrelor țesutului compact (Ts); fracturarea prin impact (FI).
Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru o piesă (Tc/L); ele se combină pe o altă piesă (Ts + FI).
Analiza urmelor de uzură, ca și comparațiile cu situațiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupațiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri: perforarea și asamblarea pieilor și a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale și animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcțional "banal" de linguri pentru mâncat) sau pentru curățarea făinii/a substanțelor colorante de pe râșnițele de tip plat; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe raze de corn de cerb; podoabe elemente de colier (dinți perforați) și cochilii întregi.
Vârfurile domină în mod absolut toate loturile, de la cele banale, de tip I A1, la cele cu fabricare după o schemă mai complicată, aplicată sistematic, combinând mai multe procedee, în virtutea tradițiilor tehnice ale comunităților respective (Șa, PD/D etc.).
Cum deja s-a subliniat, trebuie ținut seama și de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din așezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime și practicarea unor ocupații, precum prelucrarea materiilor dure animale.
Cornul de cerb poate oferi indicii asupra sezonului de achiziție (prin vânătoare sau prin culegere). Nu este însă cazul pieselor analizate în lotul de la CRC, pentru care nu dispunem de date suficiente (resturi de prelucrare, elemente scheletice care să arate clar modul de procurare etc.). Posibilitatea de a "importa" artefacte fabricate în situl de bază este de luat în calcul și în cazul uneltelor de corn.
În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora și ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare și de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).
Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare, aceasta și datorită lipsei datelor privind inventarul complexelor de proveniență și al datelor asupra materialului paleofaunistic; piesele tehnice (materii prime neprelucrate, piese reamenajate) ar fi fost, astfel, în măsură să documenteze de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv.
Ca și în multe alte situații studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic și nu ilustra practicarea unui meșteșug specializat.
Fiind vorba de un sit de peșteră, acesta era probabil ocupat sezonier, în perioada primăvară-toamnă; gama tipo-funcțională a lotului IMDA analizat este compatibil cu specificul activităților ipotetice derulate într-un astfel de sit; astfel, creșterea animalelor și prelucrarea produselor rezultate din această ocupație de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea IMDA, prelucrarea pieilor, a fibrelor de origine animală etc.
Date fiind efectivele mici avute la dispoziție pentru fiecare cultură și caracteristicile lor tipologice irelevante în plan cultural-cronologic, încadrarea culturală este adoptată după concluziile autorilor cercetărilor, care au stabilit-o, în general, pe baza analizei materialului ceramic din fiecare nivel.
În ceea ce privește analogiile, nu ne-am propus în condițiile date ale derulării analizei noastre, exploatarea exhaustivă a surselor publicate, demers cu atât mai dificil cu cât nu dispunem încă de lucrări de sinteză amplă asupra IMDA după faza A a culturii Vinea. Cu prilejul de față trimitem la un număr minim de analogii, regăsite în literatura avută la dispoziție; am privilegiat, cum este și firesc, descoperirile din regiunea unde se plasează CRC, respectiv siturile preistorice din zona endocarstică a Munților Poiana Ruscă; totodată, ne rezervăm abordarea mai amplă a temei cu un alt prilej și pe baza unor efective mai largi.
Cultura Stareevo-Criș. Unele dintre materialele atribuite acestei culturi de la CRC au analogii în mai multe situri din arealul specific. Vârfurile pe așchii diafizare (I A1) și cele pe segmente de metapodii de ovicaprine (I A7) sunt prezențe curente în mediul culturii Stareevo-Criș; cităm ca exemple piesele descoperite la: Cluj-Napoca/Gura Baciului, Ocna Sibiului "Triguri", Leț, Zăuan, Dubova "Cuina Turcului", nivelul IV, Balș ș.a. (tipul I A1); Cluj-Napoca/Gura Baciului, Ocna Sibiului "Triguri", Leț, Zăuan, Dubova "Cuina Turcului", nivelul IV, Dumbrava, Trestiana, Basarabi, Cârcea "Viaduct" (tipul I A7)10. Lingurile-spatule de mici dimensiuni pe metapodii (I F2) sau realizate pe fragmente de coaste (tipul I F10) se cunosc din mai multe așezări de pe teritoriul României, între care Trestiana ocupă un loc central11; tipul I F11 reperat la CRC este însă nou și nu are, deocamdată, analogii exacte cunoscute de noi.
Cultura Turdaș. Materialele Turdaș de la CRC își găsesc analogii în situl de la Turdaș "Luncă"12 și Hodoni, atribuit culturii Vinea, C113 Cultura Tiszapolgár. Analogii de precizat.
Cultura Coțofeni. Pentru artefactele IMDA aparținând acestei culturi am regăsit analogii în siturile de la: Cerișor "Peștera nr. 1" 14; Băile Herculane "Peștera Hoților", Bocșa Montană Colțani, Ostrovul Corbului, Sebeș "Râpa Roșie"15 ; Șincai 16 .
Cultura Wietenberg. Artefactele IMDA au analogii în siturile de la: Cerișor "Peștera nr. 1"17; Piatra Craivii, Sântimbru, Țelna18; Derșida19 .
În tentativa noastră de biais diacronic de-a lungul celor cinci culturi prezente prin vestigii în situl CRC se constată, în general, frecvența utilizării metapodiilor de ovicaprine și a cornului de cerb; se înregistrează, în același timp, și recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár).
Înregistrăm, de asemenea, predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27); în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine și pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente.
Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată și care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului și neoliticului timpuriu20, se numără: I A21 (cultura Stareevo-Criș), I A22 (cultura Turdaș), I A23, I A24, I A25 (toate aparținând culturii Tiszapolgár); I F11 (cultura Stareevo-Criș); I G9 (cultura Coțofeni). Cel mai remarcabil este, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24).
Evidențiem și faptul că, din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă în cadrul lotului (N = 27).
Pe criteriul claselor de lungimi, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică și medie (II și III). Rămâne valabilă remarca după care corelația criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.
Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuția directă și fracturarea prin flexiune, percuția directă/despicarea sau percuția directă/cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operații în scheme de debitaj complexe, care mai includeau și: abraziunea în suprafață și șănțuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuțit de cupru și bronz) se înregistrează în prelucrarea MDA în cazul culturilor Coțofeni și Wietenberg.
Predilectă apare recurgerea la șănțuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Stareevo-Criș, Turdaș și Tiszapolgár.
Procedeele fasonării și ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obținerea formei definitive a obiectului, cât și amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcționale specifice; de asemenea, aici se includ și: tratamentul termic; finisarea suprafețelor sau a perforațiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare21 (perforații). Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 6. Observăm predominarea abraziunii multidirecționale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn și la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare și șănțuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coțofeni percuția directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obținerea unei porțiuni înguste a părții distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatate menționăm: retușarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea țesutului spongios al cornului de cerb.
Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere și posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.
În ceea ce privește fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă atașate pe un fir sau fâșie de piele etc., remarcăm frecvența lor relativ redusă.
Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforație transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 și la dinții perforați; fixarea axială de tip negativ este aceea care privește cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).
Examinarea sistematică a suprafețelor cu ochiul liber, cu lupa și în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezența combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcționalitatea pieselor respective22 . Aproape nelipsite sunt urmele de tocire și de lustru, intense sau superficiale, ca și fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forțe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvență redusă și foarte redusă.
Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/II 6); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremității distale.
Analiza urmelor de uzură, ca și comparațiile cu situațiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupațiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri de dimensiuni mici, mijlocii, mari: perforarea și asamblarea pieilor și a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale și animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcțional "banal" de linguri pentru mâncat) sau pentru curățarea făinii/a substanțelor colorante de pe râșnițele de tip plat; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe raze de corn de cerb; podoabe elemente de colier (dinți perforați) și cochilii întregi.
Contextul descoperirii important (sit de peșteră, ocupat sezonier, în perioada primăvară-toamnă) dacă IMDA reflectă specificul activităților în sit.
În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora și ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare și de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).
Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare, aceasta și datorită inaccesibilității datelor privind inventarul complexelor de proveniență și al datelor asupra materialului paleofaunistic; piesele tehnice (materii prime neprelucrate, piese reamenajate) ar fi fost, astfel, în măsură să documenteze de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv.
Ca și în multe alte situații studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic și nu ilustra practicarea unui meșteșug specializat.
Concluzii noastre sunt limitate de absența altor seturi de date asupra paleofaunei și ambianței paleotehnologice (industria litică etc.). Efectivele pe culturi nu sunt prea consistente, ceea ce limitează semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut că amplitudinea efectivului condiționează valabilitatea concluziilor.
Prilejul de față este unul de aplicare integrală în premieră a protocolului de analiză asupra unor loturi IMDA aparținând culturilor Turdaș, Tiszapolgár, Coțofeni și Wietenberg. Considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat și devine un punct de referință pentru studiile viitoare. În acest sens, importantă este și identificarea tipurilor noi, definite cu acest prilej, care îmbogățesc repertoriul IMDA preistorice (I A21 I A25; I F11; I G9).
Furnizate de descoperiri foarte recente, făcute în condiții optime, piesele aparținând IMDA din "Peștera de la Cauce" de la Cerișor oferă prilejul evidențierii unui lot relativ puțin consistent din punct de vedere numeric. Acest lot prilejuiește însă analiza unui efectiv important de vârfuri, care se evidențiază prin diversitate tipo-morfo-funcțională și unii parametri aparte, unele piese fiind, până acum, unicate în gama tipologică a IMDA preistorice din România.
În încheiere, considerăm că aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice și paleoeconomice specifice culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat și prin analiza materialelor din așezarea din "Peștera de la Cauce", la care se pot raporta de acum înainte parametrii altor loturi, în proveniență din aceleași medii culturale.
Autorul principal exprimă mulțumirile sale lui Sabin Adrian Luca, lui Cristian Roman și lui Dragoș Diaconescu pentru materialele puse la dispoziție spre analiză, ca și lui Adrian Bălășescu pentru identificarea parametrilor specifici și anatomici ai unora dintre artefacte.[Corneliu Beldiman] |
