CIMEC - Cercetari arheologice

Raport de cercetare arheologică

Anul   1994

Epoca   Epoca medievală (sec. XIII -XVIII); Epoca migraţiilor (sec. VII - XI); Hallstatt; Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;

Categorie   Domestic;

Tip sit   sit;

Judet   Hunedoara

Localitate   Orăştie

Comuna   mun. Orăştie

Punct   Dealul Pemilor - X2

Sector

Toponim

Colectiv   A. Iuliu Paul, Alexandru Aldea, student Căstăian Mihai, Universitatea "1 Decembrie"; Sabin Adrian Luca, student Marius Ciută, Sonol Alexandru, Universitatea Sibiu B. Iuliu Paul, student Căstăian Mihai, Universitatea "1 Decembrie" Alba Iulia; Nikolaus Boroffka, Berlin; Sabin Adrian Luca, student Marius Ciută, Universitatea Sibiu; Zeno Pinter, Institutul de Studii Socio-Umane Sibiu C. Zeno K. Pinter, I.C.S.U. Sibiu; Gheorghe Petrov, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca; Marian Ţipilig, Universitatea Sibiu D. Zeno K. Pinter, I.C.S.U. Sibiu; Gheorghe Petrov, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca E. Sabin Adrian Luca, Universitatea Sibiu; Nikolaus Boroffka, Berlin; Adrian Ursuţiu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca; student Mihai Căstăian, Universitatea "1 Decembrie" Alba-Iulia

Colectiv sector

Cod RAN   87647.02, 87647.01, 87647.04

Raport   A. Dealul Pemilor, punct X2. Cercetările arheologice sistematice vizând studierea aşezării neolitice situate în punctul X2 au constatat, în anul 1994, din două secţiuni de câte 1,5/20 m şi o casetă de 6/4 m. Secţiunile continuă magistrala stratigrafică începută în anul 1992. Lungimea totală a profilului acestei magistrale este de 132 de metri. Secţiunile au fost numerotate cu siglele S6 şi S7/1994 iar caseta cu sigla C2/1994. Menţionăm că această casetă a fost trasată pentru cercetarea integrală a bordeiului B2/1994. Au fost delimitate şi cercetate un număr de 21 de gropi în suprafeţele cercetate. Unele dintre acestea au semnificaţia de alveolări ale solului antic, sau reprezintă urme ale unor lucrări ce nu pot fi puse pe seama unor complexe de arhitectură (Gr. 1-6, 8, 13.14, 16-19) altele (Gr. 7, 9-12, 15) sunt executate pentru pari/stâlpi ce se pot atribui unor locuinţe. Dintre gropile amintite în al doilea rând cele numerotate de la 9 la 11 ţin de sistemul de acoperire al bordeiului B2/1994. Gropile 16 şi 20 au o formă ce aminteşte de cea a mormintelor. Inventarul acestora nu ne permite, însă, să justificăm această supoziţie. Groapa-alveolare 21 este foarte interesantă deoarece a fost umplută în mod sistematic cu fragmente ceramice şi oase de animale. De multe ori, pereţii vaselor au profilele întregi. Credem că această groapă a fost umplută cu materialul rezultat în urma dezafectării sau curăţării zonei unei locuinţe. Cel mai important complex cercetat în anul 1994 este B2/1994. Acesta este de formă uşor ovală având în jurul său un sistem de gropi de stâlpi situaţi la aproximativ 1 m de marginile gropii (Gr. 9-11) şi de pari, situaţi la aprox. 20 cm de marginile gropii bordeiului. Groapa are adâncimea maximă de 2,15 m pe circa 1 m pătrat şi pe alţi 2 m pătraţi are o adâncime de 1,90 m. Peretele de vest al bordeiului este "cuptorit" pe când în partea sa de est s-a cruţat o poliţă de aproape 2 m pătraţi la adâncimea de 1,73 m. Groapa are trepte de acces (noi am sesizat 7) în colţul de sud-est. Umplerea complexului s-a realizat brusc, într-o singură etapă. Cu această ocazie au fost aruncate în umplutură şi două cranii omeneşti (s-a decupat doar partea lor superioară. Toate materialele descoperite în complexele cercetate aparţin culturii Turdaş. Din punct de vedere stratigrafic, există un singur strat de cultură aparţinând purtătorilor culturii Turdaş. Locuinţele de suprafaţă descoperite în anii anteriori acoperă doar zona extrem-nordică a promontoriului, către buza terasei, constituind nivelul cel mai nou de locuire de aici. B. Dealul Pemilor, punct X8. Cercetările arheologice sistematice din punctul X8 au continuat şi în anul 1994 având drept scop delimitarea laturei de est a locuirii neolitice (cultura Starcevo-Criş), a necropolei scitice descoperite în anul anterior şi a necropolei de tip Ciumbrud descoperite în acelaşi an. Dintre obiectivele propuse doar primul şi al treilea au fost atinse, deoarece nu a mai fost descoperit nici un mormânt aparţinând necropolei scitice. Pentru atingerea acestor obiective s-au trasat un număr de două secţiuni paralele late de câte 1 m şi lungi de câte 24 de m. Acestea au avut un martor intermediar de 0,50 m. Între S2/1994 şi S1/1993 s-a cruţat un martor de 0,50 m. În capătul de est al secţiunilor s-a practicat o lărgire ce a primit sigla C1/1994 renunţându-se şi la profilul intermediar. Caseta 1 s-a excavat pentru dezvelirea integrală a semi-bordeiului Sb1/1994 aparţinând culturii Starcevo-Criş. Acesta are laturile de aprox. 2,30 m, este patrulater şi are o adâncime de la baza stratului de cultură de cca. 30-40 cm. Materialul arheologic descoperit este reprezentativ pentru perioada de maximă înflorire a culturii citate. În dreptul metrului 9 al secţiunilor a fost descoperit un alt complex arheologic preistoric ce pare a fi o vatră deschisă. Aceasta aparţine tot culturii Starcevo-Criş. În ceea ce priveşte necropola de tip Ciumbrud de aici s-au descoperit în această campanie un număr de 5 morminte între care trei de adulţi şi două de copii. Numărul mormintelor cercetate a ajuns, în acest fel, la nouă. Stratigrafia sitului nu este deosebită de cea cunoscută încă din anul anterior. Singurul strat de cultură aparţine purtătorilor culturii Starcevo-Criş. Acesta are o grosime, în zona cercetată, de aprox. 25 cm şi conţine foarte rare urme de ceramică şi oase de animale. În ceea ce priveşte necropola de tip Ciumbrud, mormintele sunt greu de observat iar oasele sunt într-o stare de conservare deplorabilă. Inventarul este, în schimb, deosebit de relevant pentru acest orizont cronologic. C. Cetate. Campania arheologică a anului 1994, a continuat cercetările întreprinse în interiorul cetăţii Orăştie în campaniile 1991, 1992 şi 1993. Racordându-ne la aceste săpături, am definitivat magistrala stratigrafică N-S, cu ultimul segment cuprins între latura de N a curtinei şi corul bisericii lutherane, notat: S 22, (15/2 m). S-a demonstrat prin această secţiune, că pe latura de N, au existat cămări de provizii ce au suprapus morminte mai vechi din sec. XII. Din acest orizont de înhumări, aparţinând cel mai probabil primului val de colonişti germani, au fost descoperite 8 morminte, toate orientate E-V, cu mâinile pe lângă corp şi groapa săpată în solul viu, urmărind conturul corpului în fiecare mână câte o monedă emisă de regele Geza II (1141-61). Pe baza acestor morminte şi a raporturilor stratigrafice, s-a reconfirmat datarea zidului de incintă în prima jumătate a sec. XIII, precum şi a rotondei şi a fortificaţiei de pământ la cumpăna secolelor XI-XII. O altă secţiune, notată S 21, (4/2 m), a fost deschisă perpendicular la latura de S a curtinei, în dreptul intrării pietonale. În caroul 2 al acestei secţiuni, la -110, sub o piatră de râu, a fost descoperit un tezaur de sec. XVI, format din 382 piese, denari ungureşti şi groşi polonezi de argint. S-a putut de asemenea constata că intrarea pietonală nu este rezultatul unei intervenţii ulterioare, zidul fiind din start construit cu această deschidere. În interiorul capelei rotonde, s-a cercetat ultima suprafaţă, S II, iar în exteriorul acesteia s-a definitivat săpătura în S II/93, fără ca aceste intervenţii să modifice concluziile săpăturilor din campaniile precedente. D. "Mănăstirea Franciscană", Complexul monastic franciscan din Orăştie închide o curte interioară. Biserica închide acest careu pe latura de N, despărţind curtea interioară de grădina mănăstirii. Ordinul franciscan fiind atestat documentar în Orăştie în anul 1309, ne-am propus să verificăm în campania 1994, dacă actualele construcţii se află pe locul vechiului aşezământ. În acest scop, s-a deschis o secţiune de sondaj în grădina, perpendiculară pe latura de N a bisericii, la îmbinarea corului cu nava; S I (7/2 m, prelungită ulterior pe lăţimea de 1 m, la 11 m). S-a constatat cu acest prilej, că actuala navă modernă, se sprijină pe o fundaţie mai veche din blocuri fasonate, databilă pe baza ceramicii descoperite în secolele XIII-XIV. O datare mai strânsă a primului aşezământ monastic franciscan din Orăştie, depinde de continuarea cercetărilor pe latura de S, în curtea interioară. Orăştie - Cercetări de suprafaţă Cercetarea sistematică a zonei arheologice Orăştie a continuat şi în anul 1994 şi pe calea perieghezelor dublate cu sondaje de verificare. S-au sondat, în primul rând, puncte deja cunoscute având siglele X4 şi X5. În fiecare dintre acestea au fost executate câte două sondaje de 2/1 m, către buza teraselor cu descoperiri. În punctul X4 stratul de cultură, în zona cercetată, este ca şi inexistent, existând rare fragmente ceramice, greu de încadrat cultural. Factura acestora ne obligă să le încadrăm în două mari epoci: epoca de tranziţie sau, poate, a bronzului timpuriu şi începutul epocii fierului. Cele două sondaje din punctul X5 ne arată o situaţie oarecum similară. Diferenţa constă în faptul că arătura de la buza terasei a răscolit un număr de 4-5 locuinţe de suprafaţă sau semi-adâncite aparţinând bronzului timpuriu. Către interiorul terasei există, tot mai mult, şi materiale aparţinând culturii Wiettenberg şi culturii Basarabi. Între materialele recoltate există şi fragmente ceramice ce pot fi încadrate în secolele VIII-X. Un punct nou descoperit în această zonă este cel ce a luat sigla X9. Acesta se situează la aprox. 1 km est de punctul X5, pe un bot de terasă cu laturile de aprox. 50 m. Accesul la botul terasei este barat cu un şanţ care este bine păstrat în zona de vest a promontoriului. Aici, şanţul este dublu şi are o adâncime de aprox. 3 m de la suprafaţa actuală a solului. Cam 80 % din şanţ a fost acoperit cu ajutorul mijloacelor moderne. Cu toate acestea tasarea umpluturii ne arată că accesul la botul de deal era barat în întregime. Materialele arheologice recoltate de la suprafaţă, chiar dacă sunt extrem de fragmentare, aparţin epocii fierului. Ultimul punct nou descoperit în zona Dealul Pemilor se află la cca 150 m est de punctul X9 şi a fost numit X10. Aici, pe o terasă foarte joasă aflată imediat sub terasa înaltă, cu un diametru de 50-80 m s-a descoperit un vas, scos de lucrările agricole, ce pare a aparţine epocii fierului. Dacă supoziţia noastră se adevereşte suntem în faţa unei necropole de incineraţie. Cercetările sistematice viitoare vor confirma - sau infirma - această supoziţie de lucru. Perieghezele au continuat şi cu cercetarea ariei de sud a oraşului Orăştie. Aici se află, după Dealul Mic, tumulii de la "Târţele Gorganului". Primii doi sunt de mari dimensiuni, pe când al treilea este aplatizat. Primul de către Orăştie are un şanţ la bază ce-l înconjoară pe jumătate din diametru. Nedescoperindu-se materiale arheologice în zona acestora, încadrarea cronologică şi culturală este foarte greu de făcut. Mergând în continuare către Dâncu Mare s-au descoperit un număr de şapte tumuli (patru se află într-o pădure iar alţii trei la marginea acesteia) cu diametrul de aprox. 10-12 m. Nici aici nu s-au descoperit materiale ceramice. Înainte de intrarea în Dâncu Mic s-au recoltat, într-o râpă, două fragmente ceramice hallstattiene. Poate că promontoriul de deasupra a fost locuit în perioadă. La ieşirea din Dâncu Mic, în zona fostelor grajduri CAP, s-au descoperit fragmente ceramice romane (spre Tămăşeasa). Alte periegheze au vizat partea de nord-nord-vest a Orăştiei. După parcurgearea a aprox. 3 km pe şoseaua naţională spre Deva echipa a luat-o la dreapta pe pârâul Siteşului. La aproximativ 500 m de Mureş acesta (pârâul) coteşte. După acest cot a fost descoperită o depunere arheologică aparţinând culturii Wiettenberg. Aici a fost practicat şi un sondaj de verificare confirmându-se existenţa nivelului deja menţionat. Locul la care s-au făcut cercetările se numeşte "Făiug". În zona grajdurilor fostului CAP Pricaz s-au recoltat materiale de factură romană şi material preistoric (epoca bronzului şi epoca fierului). La est de Pricaz, în malul râului Pet, s-au recoltat materiale ceramice aparţinând epocii romane. Stratul de cultură are o grosime de aprox. 30-40 cm. Materialele descoperite cu ocazia efectuării perieghezelor dina anii 1991-1994 demonstrează existenţa unei locuiri deosebit de intense în zona Oraşului Orăştie. Aceste situri arheologice marchează, din punct de vedere cultural, aproape toate epocile de evoluţie a omului, fapt ce demonstrează necesitatea efectuării unor cercetări arheologice de anvengură pentru lămurirea cât mai multor segmente cronologice a acestei locuiri.

Rezumat

Bibliografie

Note Bibliografice

Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România

Editor   CIMEC

Limba   RO

Anul	1994
Epoca	Epoca medievală (sec. XIII -XVIII); Epoca migraţiilor (sec. VII - XI); Hallstatt; Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Categorie	Domestic;
Tip sit	sit;
Judet	Hunedoara
Localitate	Orăştie
Comuna	mun. Orăştie
Punct	Dealul Pemilor - X2
Sector
Toponim
Colectiv	A. Iuliu Paul, Alexandru Aldea, student Căstăian Mihai, Universitatea "1 Decembrie"; Sabin Adrian Luca, student Marius Ciută, Sonol Alexandru, Universitatea Sibiu B. Iuliu Paul, student Căstăian Mihai, Universitatea "1 Decembrie" Alba Iulia; Nikolaus Boroffka, Berlin; Sabin Adrian Luca, student Marius Ciută, Universitatea Sibiu; Zeno Pinter, Institutul de Studii Socio-Umane Sibiu C. Zeno K. Pinter, I.C.S.U. Sibiu; Gheorghe Petrov, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca; Marian Ţipilig, Universitatea Sibiu D. Zeno K. Pinter, I.C.S.U. Sibiu; Gheorghe Petrov, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca E. Sabin Adrian Luca, Universitatea Sibiu; Nikolaus Boroffka, Berlin; Adrian Ursuţiu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca; student Mihai Căstăian, Universitatea "1 Decembrie" Alba-Iulia
Colectiv sector
Cod RAN	87647.02, 87647.01, 87647.04
Raport	A. Dealul Pemilor, punct X2. Cercetările arheologice sistematice vizând studierea aşezării neolitice situate în punctul X2 au constatat, în anul 1994, din două secţiuni de câte 1,5/20 m şi o casetă de 6/4 m. Secţiunile continuă magistrala stratigrafică începută în anul 1992. Lungimea totală a profilului acestei magistrale este de 132 de metri. Secţiunile au fost numerotate cu siglele S6 şi S7/1994 iar caseta cu sigla C2/1994. Menţionăm că această casetă a fost trasată pentru cercetarea integrală a bordeiului B2/1994. Au fost delimitate şi cercetate un număr de 21 de gropi în suprafeţele cercetate. Unele dintre acestea au semnificaţia de alveolări ale solului antic, sau reprezintă urme ale unor lucrări ce nu pot fi puse pe seama unor complexe de arhitectură (Gr. 1-6, 8, 13.14, 16-19) altele (Gr. 7, 9-12, 15) sunt executate pentru pari/stâlpi ce se pot atribui unor locuinţe. Dintre gropile amintite în al doilea rând cele numerotate de la 9 la 11 ţin de sistemul de acoperire al bordeiului B2/1994. Gropile 16 şi 20 au o formă ce aminteşte de cea a mormintelor. Inventarul acestora nu ne permite, însă, să justificăm această supoziţie. Groapa-alveolare 21 este foarte interesantă deoarece a fost umplută în mod sistematic cu fragmente ceramice şi oase de animale. De multe ori, pereţii vaselor au profilele întregi. Credem că această groapă a fost umplută cu materialul rezultat în urma dezafectării sau curăţării zonei unei locuinţe. Cel mai important complex cercetat în anul 1994 este B2/1994. Acesta este de formă uşor ovală având în jurul său un sistem de gropi de stâlpi situaţi la aproximativ 1 m de marginile gropii (Gr. 9-11) şi de pari, situaţi la aprox. 20 cm de marginile gropii bordeiului. Groapa are adâncimea maximă de 2,15 m pe circa 1 m pătrat şi pe alţi 2 m pătraţi are o adâncime de 1,90 m. Peretele de vest al bordeiului este "cuptorit" pe când în partea sa de est s-a cruţat o poliţă de aproape 2 m pătraţi la adâncimea de 1,73 m. Groapa are trepte de acces (noi am sesizat 7) în colţul de sud-est. Umplerea complexului s-a realizat brusc, într-o singură etapă. Cu această ocazie au fost aruncate în umplutură şi două cranii omeneşti (s-a decupat doar partea lor superioară. Toate materialele descoperite în complexele cercetate aparţin culturii Turdaş. Din punct de vedere stratigrafic, există un singur strat de cultură aparţinând purtătorilor culturii Turdaş. Locuinţele de suprafaţă descoperite în anii anteriori acoperă doar zona extrem-nordică a promontoriului, către buza terasei, constituind nivelul cel mai nou de locuire de aici. B. Dealul Pemilor, punct X8. Cercetările arheologice sistematice din punctul X8 au continuat şi în anul 1994 având drept scop delimitarea laturei de est a locuirii neolitice (cultura Starcevo-Criş), a necropolei scitice descoperite în anul anterior şi a necropolei de tip Ciumbrud descoperite în acelaşi an. Dintre obiectivele propuse doar primul şi al treilea au fost atinse, deoarece nu a mai fost descoperit nici un mormânt aparţinând necropolei scitice. Pentru atingerea acestor obiective s-au trasat un număr de două secţiuni paralele late de câte 1 m şi lungi de câte 24 de m. Acestea au avut un martor intermediar de 0,50 m. Între S2/1994 şi S1/1993 s-a cruţat un martor de 0,50 m. În capătul de est al secţiunilor s-a practicat o lărgire ce a primit sigla C1/1994 renunţându-se şi la profilul intermediar. Caseta 1 s-a excavat pentru dezvelirea integrală a semi-bordeiului Sb1/1994 aparţinând culturii Starcevo-Criş. Acesta are laturile de aprox. 2,30 m, este patrulater şi are o adâncime de la baza stratului de cultură de cca. 30-40 cm. Materialul arheologic descoperit este reprezentativ pentru perioada de maximă înflorire a culturii citate. În dreptul metrului 9 al secţiunilor a fost descoperit un alt complex arheologic preistoric ce pare a fi o vatră deschisă. Aceasta aparţine tot culturii Starcevo-Criş. În ceea ce priveşte necropola de tip Ciumbrud de aici s-au descoperit în această campanie un număr de 5 morminte între care trei de adulţi şi două de copii. Numărul mormintelor cercetate a ajuns, în acest fel, la nouă. Stratigrafia sitului nu este deosebită de cea cunoscută încă din anul anterior. Singurul strat de cultură aparţine purtătorilor culturii Starcevo-Criş. Acesta are o grosime, în zona cercetată, de aprox. 25 cm şi conţine foarte rare urme de ceramică şi oase de animale. În ceea ce priveşte necropola de tip Ciumbrud, mormintele sunt greu de observat iar oasele sunt într-o stare de conservare deplorabilă. Inventarul este, în schimb, deosebit de relevant pentru acest orizont cronologic. C. Cetate. Campania arheologică a anului 1994, a continuat cercetările întreprinse în interiorul cetăţii Orăştie în campaniile 1991, 1992 şi 1993. Racordându-ne la aceste săpături, am definitivat magistrala stratigrafică N-S, cu ultimul segment cuprins între latura de N a curtinei şi corul bisericii lutherane, notat: S 22, (15/2 m). S-a demonstrat prin această secţiune, că pe latura de N, au existat cămări de provizii ce au suprapus morminte mai vechi din sec. XII. Din acest orizont de înhumări, aparţinând cel mai probabil primului val de colonişti germani, au fost descoperite 8 morminte, toate orientate E-V, cu mâinile pe lângă corp şi groapa săpată în solul viu, urmărind conturul corpului în fiecare mână câte o monedă emisă de regele Geza II (1141-61). Pe baza acestor morminte şi a raporturilor stratigrafice, s-a reconfirmat datarea zidului de incintă în prima jumătate a sec. XIII, precum şi a rotondei şi a fortificaţiei de pământ la cumpăna secolelor XI-XII. O altă secţiune, notată S 21, (4/2 m), a fost deschisă perpendicular la latura de S a curtinei, în dreptul intrării pietonale. În caroul 2 al acestei secţiuni, la -110, sub o piatră de râu, a fost descoperit un tezaur de sec. XVI, format din 382 piese, denari ungureşti şi groşi polonezi de argint. S-a putut de asemenea constata că intrarea pietonală nu este rezultatul unei intervenţii ulterioare, zidul fiind din start construit cu această deschidere. În interiorul capelei rotonde, s-a cercetat ultima suprafaţă, S II, iar în exteriorul acesteia s-a definitivat săpătura în S II/93, fără ca aceste intervenţii să modifice concluziile săpăturilor din campaniile precedente. D. "Mănăstirea Franciscană", Complexul monastic franciscan din Orăştie închide o curte interioară. Biserica închide acest careu pe latura de N, despărţind curtea interioară de grădina mănăstirii. Ordinul franciscan fiind atestat documentar în Orăştie în anul 1309, ne-am propus să verificăm în campania 1994, dacă actualele construcţii se află pe locul vechiului aşezământ. În acest scop, s-a deschis o secţiune de sondaj în grădina, perpendiculară pe latura de N a bisericii, la îmbinarea corului cu nava; S I (7/2 m, prelungită ulterior pe lăţimea de 1 m, la 11 m). S-a constatat cu acest prilej, că actuala navă modernă, se sprijină pe o fundaţie mai veche din blocuri fasonate, databilă pe baza ceramicii descoperite în secolele XIII-XIV. O datare mai strânsă a primului aşezământ monastic franciscan din Orăştie, depinde de continuarea cercetărilor pe latura de S, în curtea interioară. Orăştie - Cercetări de suprafaţă Cercetarea sistematică a zonei arheologice Orăştie a continuat şi în anul 1994 şi pe calea perieghezelor dublate cu sondaje de verificare. S-au sondat, în primul rând, puncte deja cunoscute având siglele X4 şi X5. În fiecare dintre acestea au fost executate câte două sondaje de 2/1 m, către buza teraselor cu descoperiri. În punctul X4 stratul de cultură, în zona cercetată, este ca şi inexistent, existând rare fragmente ceramice, greu de încadrat cultural. Factura acestora ne obligă să le încadrăm în două mari epoci: epoca de tranziţie sau, poate, a bronzului timpuriu şi începutul epocii fierului. Cele două sondaje din punctul X5 ne arată o situaţie oarecum similară. Diferenţa constă în faptul că arătura de la buza terasei a răscolit un număr de 4-5 locuinţe de suprafaţă sau semi-adâncite aparţinând bronzului timpuriu. Către interiorul terasei există, tot mai mult, şi materiale aparţinând culturii Wiettenberg şi culturii Basarabi. Între materialele recoltate există şi fragmente ceramice ce pot fi încadrate în secolele VIII-X. Un punct nou descoperit în această zonă este cel ce a luat sigla X9. Acesta se situează la aprox. 1 km est de punctul X5, pe un bot de terasă cu laturile de aprox. 50 m. Accesul la botul terasei este barat cu un şanţ care este bine păstrat în zona de vest a promontoriului. Aici, şanţul este dublu şi are o adâncime de aprox. 3 m de la suprafaţa actuală a solului. Cam 80 % din şanţ a fost acoperit cu ajutorul mijloacelor moderne. Cu toate acestea tasarea umpluturii ne arată că accesul la botul de deal era barat în întregime. Materialele arheologice recoltate de la suprafaţă, chiar dacă sunt extrem de fragmentare, aparţin epocii fierului. Ultimul punct nou descoperit în zona Dealul Pemilor se află la cca 150 m est de punctul X9 şi a fost numit X10. Aici, pe o terasă foarte joasă aflată imediat sub terasa înaltă, cu un diametru de 50-80 m s-a descoperit un vas, scos de lucrările agricole, ce pare a aparţine epocii fierului. Dacă supoziţia noastră se adevereşte suntem în faţa unei necropole de incineraţie. Cercetările sistematice viitoare vor confirma - sau infirma - această supoziţie de lucru. Perieghezele au continuat şi cu cercetarea ariei de sud a oraşului Orăştie. Aici se află, după Dealul Mic, tumulii de la "Târţele Gorganului". Primii doi sunt de mari dimensiuni, pe când al treilea este aplatizat. Primul de către Orăştie are un şanţ la bază ce-l înconjoară pe jumătate din diametru. Nedescoperindu-se materiale arheologice în zona acestora, încadrarea cronologică şi culturală este foarte greu de făcut. Mergând în continuare către Dâncu Mare s-au descoperit un număr de şapte tumuli (patru se află într-o pădure iar alţii trei la marginea acesteia) cu diametrul de aprox. 10-12 m. Nici aici nu s-au descoperit materiale ceramice. Înainte de intrarea în Dâncu Mic s-au recoltat, într-o râpă, două fragmente ceramice hallstattiene. Poate că promontoriul de deasupra a fost locuit în perioadă. La ieşirea din Dâncu Mic, în zona fostelor grajduri CAP, s-au descoperit fragmente ceramice romane (spre Tămăşeasa). Alte periegheze au vizat partea de nord-nord-vest a Orăştiei. După parcurgearea a aprox. 3 km pe şoseaua naţională spre Deva echipa a luat-o la dreapta pe pârâul Siteşului. La aproximativ 500 m de Mureş acesta (pârâul) coteşte. După acest cot a fost descoperită o depunere arheologică aparţinând culturii Wiettenberg. Aici a fost practicat şi un sondaj de verificare confirmându-se existenţa nivelului deja menţionat. Locul la care s-au făcut cercetările se numeşte "Făiug". În zona grajdurilor fostului CAP Pricaz s-au recoltat materiale de factură romană şi material preistoric (epoca bronzului şi epoca fierului). La est de Pricaz, în malul râului Pet, s-au recoltat materiale ceramice aparţinând epocii romane. Stratul de cultură are o grosime de aprox. 30-40 cm. Materialele descoperite cu ocazia efectuării perieghezelor dina anii 1991-1994 demonstrează existenţa unei locuiri deosebit de intense în zona Oraşului Orăştie. Aceste situri arheologice marchează, din punct de vedere cultural, aproape toate epocile de evoluţie a omului, fapt ce demonstrează necesitatea efectuării unor cercetări arheologice de anvengură pentru lămurirea cât mai multor segmente cronologice a acestei locuiri.
Rezumat
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa	Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor	CIMEC
Limba	RO