|
Raport |
În campania anului 2001 au continuat cercetările asupra necropolei medievale timpurii din acest punct și au fost dezvelite alte 12 morminte, ajungându-se astfel la cifra de 21 de morminte dezvelite până în prezent. Au fost trasate 4 secțiuni de 2x20 m (S 25, S 26, S 27, S28), reușindu-se delimitarea spre V și N a necropolei.
Materialul arheologic din inventarul mormintelor este constituit din ceramică și piese de metal, trebuind remarcată, în acest context, lipsa materialului numismatic. În privința pieselor de lemn, piele sau materiale textile lipsa acestora este justificată de aciditatea naturală a solului, care face imposibilă conservarea lor, dar putem bănui prezența acestor materiale în legătură cu piesele de metal de care ar fi trebuit să fie atașate (săgeți, etc.).
În ceea ce privește obiectele din ceramică, în campaniile anterioare singurele descoperiri aparțineau nivelului turdășean și apăreau în morminte în poziție secundară. Totuși într-un singur caz în inventarul unui mormânt dezvelit în 2001 a fost descoperit un vas depus ca ofrandă. M20 reprezintă un mormânt de copil care avea depus culcat, în prelungirea tibiei stângi un vas ceramic fără capac, de tipul vasului borcan. Inventarul acestui mormânt este caracteristic mediului de tradiție slavă sau bulgară, ceea ce conferă necropolei din Dealul Pemilor o importanță și mai mare în contextul cercetării coabitării populației locale cu elemente alogene stabilite în zona teraselor înalte ale văii Mureșului în preajma Anului O Mie. Alături de acesta a mai fost descoperit într-un mormânt de fetiță (M15) o salbă de mărgele din ceramică, salbă ce era înșirată pe o sârmă de fier și păstrată în proporție de 90 %.
Inventarul metalic poate fi împărțit pe criterii de funcționalitate în două categorii: piese de podoabă și piese de echipament militar și de harnașament. Piesele de podoabă sunt în general simple și confecționate din metale neferoase (cupru sau bronz) și reprezintă brățări, cercei, inele, zurgălăi, fiind descoperite atât în mormintele de bărbat cât și de femeie. Cerceii, din punct de vedere tipologic, fac parte din același tip reprezentat de brățări, cu secțiune rotundă, diametrul variind foarte puțin în jurul valorii de 30 mm, fiind deschiși și cu capetele ascuțite. Inelele descoperite în campania 2001 se alătură celor descoperite în campaniile anterioare încadrându-se în tipologia prezentată de Z. K. Pinter și S. A. Luca. Se evidențiază o regulă aproape generală în ceea ce privește poziția în care sunt descoperite brățările în mormintele de bărbat: pe antebrațe în apropierea coatelor. Piesele de echipament militar descoperite sunt reprezentate mai ales de vârfuri de săgeată, dar a fost descoperit și un topor de luptă în asociație cu săgeți. Din punctul de vedere al descoperirilor de piese de armament și a pieselor de harnașament în același mormânt relevant este M18 al cărui inventar este constituit din: tolba cu săgeți în care se afla și toporul de luptă, așezată pe partea dreaptă a defunctului în zona toracelui, scărițele de cavalerie depuse în zona labei piciorului stâng, zăbala articulată cu opritor din os aflată pe tibia piciorului drept, armătura metalică a unei säbeltasche pe femurul piciorului drept, diverse piese provenind de la căpăstrul calului și podoabe (2 cercei în zona capului de o parte și de alta. În mai multe morminte au fost depistate vârfuri de săgeți depuse în mănunchi sau în tolbă, edificatoare pentru poziționarea lor fiind situația din M18 unde săgețile se aflau depuse în tolbă cu vârful în sus și nedepășind marginea acesteia.
În încercarea de încadrare culturală și cronologică a necropolei din punctul Orăștie - Dealul Pemilor X2 trebuie avut în vedere atât inventarul funerar, cât și modul de organizare a necropolei. Din acest ultim punct de vedere, din cercetările desfășurate până în prezent, putem spune că avem de a face cu o necropolă în cadrul căreia mormintele sunt organizate în șiruri paralele, lucru caracteristic necropolelor medievale timpurii a căror durată de folosire nu este îndelungată. Materialele descoperite în acest punct pot fi încadrate fără dificultate în perioada timpurie a evului mediu transilvănean la cumpăna mileniilor I și II, în acest sens existând corespondențe tipologice în mai multe puncte cercetate în spațiul intracarpatic. Încadrarea tipologică și cronologică a necropolei din punct de vedere al cronologiei relative și absolute a fost făcută de Z. K. Pinter și S. A. Luca, fiind vorba de o necropolă caracteristică orizontului Bijelo-Brdo (sf. sec. X - începutul sec. XI) și față de cele afirmate de cei doi autori, pe baza descoperirilor din campania 2001, au apărut unele materiale ce aduc mai multă exactitate în ceea ce privește cronologia relativă a necropolei. Descoperirea mormântului de călăreț cu inventar caracteristic fazei finale a grupului Cluj (M18), ne permite să considerăm necropola ca fiind datată la sfârșitul sec. X și începutul sec. XI (prima decadă), reprezentând o etapă de trecere de la orizontul mormintelor de luptători caracteristice sec. IX-X la orizontul timpuriu Bjelo-Brdo. Totodată, mormântul de fetiță în care a fost descoperit vasul ceramic, caracteristic ca formă mediului slav, precum și celălalt mormânt de fetiță (M15) cu salba de mărgele, ne permite să luăm în considerare tot mai mult ipoteza atribuirii acestei necropole populației supuse centrului voievodal de la Alba Iulia, fiind vorba de supuși al lui Gyla. |
|
Bibliografie |
1. Z. K. Pinter, S. A. Luca, Necropola medieval-timpurie de la Orastie-Dealul Pemilor. Punctul X2/1992-93, în: Corviniana, I, 1995, p. 17-44.
2. S. A. Luca, Asezari neolitice pe valea Muresului (I). Habitatul turdasean de la Orastie - Dealul Pemilor (punct X2), Alba Iulia, 1997.
3. S. A. Luca, Z. K. Pinter, Der Böhmerberg bei Bross/Orastie. Eine archeologische Monographie, Sibiu, 2001. |
