Muzeul cuprinde Conacul Goleștilor, cu patru secții: casa memorială a familiei Golescu, amenajată în 1943; secția pedagogică (1962); secția de istorie (1959), reorganizată în 1982; secția etnografică a județului Argeș (1963) - reorganizată în 1991 și Muzeul pomiculturii și viticulturii, în aer liber (1966). Conacul Goleștilor, construit în 1640, este monument istoric și a fost restaurat în perioada 1942 - 1943. În Conacul Goleștilor sunt expuse obiecte de istorie memorială: mobilier de epocă, obiecte personale ale familiei Golescu, manuscrise, artă decorativă, carte. Secția în aer liber cuprinde arhitectură și tehnică populară, instalații viticole și pomicole. Muzeul pomiculturii și viticulturii este organizat pe trei sectoare complementare. Cel mai important sector este cel al gospodăriilor țărănești aduse din principalele zone viticole și pomicole ale țării, grupate sub forma unui sat românesc, care urmează conturul țării, și înlănțuirea provinciilor istorice naționale. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei, atât casa de locuit, cât și toate dependințele aferente și uneltele de lucru specifice. Al doilea sector este constituit din instalațiile și instrumentarul specific ocupațiilor principale care se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele etc. Sectorul al treilea se va constitui în cadrul unui pavilion construit special, care va înfățișa istoria pomiculturii și viticulturii din România, din cele mai vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor arheologice, numismatice, epigrafice, documentelor istorice etc. Până în prezent au fost amenajate 30 de gospodării complexe viticole și pomicole, cuprinzând fiecare între 3 și 7 construcții anexe, precum și un număr de 14 construcții din sectorul de instalații din afara gospodăriilor, care împreună cu casele și celelalte construcții, depășesc cifra de 140 de obiective. Cele mai numeroase construcții aflate în muzeul pomi-viticol în aer liber datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
