|
Descriere |
Clădirea (demisol, parter, etaj, pod/mansardă) a fost construită în anii 1930 - 1931, după planurile arhitectului Coloman Halász. Este în stil modernist interbelic, cu acoperiș în patru ape, cu învelitoare de țiglă și lucarne dreptunghiulare, având, la etaj, un bovindou pe colțul de sud-vest. Muzeul ocupă un apartament la parter, compus din trei săli cu expoziția de bază și depozitul de documente. La demisol sunt organizate birourile și un depozit de cărți, mobilier și obiecte.
Casa "Ștefan Baciu" este primul muzeu dedicat unui român din diaspora, Ștefan Baciu (n. Brașov,1918 - d. 1993, Honolulu), poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de artă, traducător, diplomat, profesor universitar.
Colecțiile muzeului cuprind aproximativ 10.000 unități: lucrări de artă decorativă și plastică (mobilier stil Biedermeier, porțelanuri, fildeș, picturi), fotografii, o bibliotecă cu 3.700 de volume (în limbile română, latină, germană, franceză, engleză, spaniolă, portugheză, multe din ele, în primă ediție) și peste 1.800 de manuscrise și documente, care au aparținut nu numai poetului, ci întregii familii Baciu: Ioan Baciu (tatăl poetului - profesor de germană și latină la Liceul Andrei Șaguna), Elisabeta (mama - n. Sager), Ioana (sora, teatrolog - căsătorită Mărgineanu), Mira (soția poetului, farmacistă ca formație de bază și ajunsă profesor universitar de Literatură franceză contemporană, iar în ultimul an de viață, pictoriță - n. Simian) și Ovidiu-Corneliu Mărgineanu (cumnat, stomatolog - fondatorul muzeului).
În centrul atenției se află biblioteca, în care sunt expuse cca. 1.900 de cărți și reviste (de menționat, la reviste, câteva exemplare din Mele - scrisoare internațională de poezie, în care s-au publicat scrieri originale în 8 - 10 limbi/număr) și trei din cele șase vitrine (în care se află primele ediții ale plachetelor publicate de Ștefan Baciu în România, câteva ediții ale lucrărilor sale în spaniolă și portugheză, și diplome). |
