Patrimoniu industrial în România

ARGUMENT

România păstrează importante obiective valoroase de patrimoniu industrial, mobil sau imobil, din secolele trecute, unele chiar funcţionând, reprezentând un segment semnificativ al patrimoniului cultural naţional.

Protecţia legală, asigurată în momentul de faţă prin Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, se referă la obiectivele clasate şi are, chiar şi pentru acestea, o eficienţă relativă întrucât în domeniul industrial primează reglementările economice.

Privatizări rapide, situaţia economică precară a proprietarilor, sau chiar perioadele de avânt economic reprezintă conjuncturi de natură să favorizeze demolări, casări, distrugeri rapide de patrimoniu valoros clasat sau încă nereperat.

În pericol se găsesc mai ales obiectivele neclasate, atât Lista Monumentelor Istorice cât şi Lista bunurilor culturale mobile clasate în categoria juridică Tezaur având omisiuni importante. Procedura legală de clasare implică, desigur, accesul specialiştilor în siturile industriale. Acesta este greoi si de cele mai multe ori nepermis de către proprietar (care este de regulă privat), orice acţiune coerentă, la nivel regional sau naţional, de reperare, inventariere sau clasare fiind deci aproape imposibilă.

În concluzie, valoarea ridicată, europeană, a patrimoniului industrial românesc, mobil sau imobil, situaţia de risc în care se găseşte acesta, precum şi eficienţa mai mult decât relativă a protecţiei sale justifică necesitatea intervenţiilor de inventariere, clasare şi salvare care nu pot fi desfăşurate decât în condiţiile unor reglementări legale specifice. Acestea se pot constitui într-o Lege a patrimoniului industrial sau pot face unul dintre obiectele amendării Legii 422/2001, Legii 182/2000, precum şi a Legislaţiei Economice în vigoare.

arh. Irina IAMANDESCU

14.01.2005

LEGEA PATRIMONIULUI INDUSTRIAL

CAPITOLUL I: Prevederi generale

Art. 1.

Definiţii:

În sensul prezentei Legi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

(1) Patrimoniul industrial este reprezentat de mărturii ale culturii industriale, de la primele manifestări preindustriale şi până în prezent, având semnificaţie istorică, tehnologică, socială, arhitecturală sau ştiinţifică.

Aceste mărturii, mobile sau imobile, pot fi:

construcţii industriale - ateliere, hale, depozite, turnuri de apă, centrale electrice etc.

construcţii civile - clădiri administrative, religioase, pentru educaţie, locuinţe sau loisir legate de producţia industrială

zone de exploatare şi prelucrare a resurselor naturale de subsol sau suprafaţă – mine, cariere, amenajări hidroenergetice etc.

construcţii pentru transporturi şi infrastructuri;

maşini, instalaţii, linii tehnologice, utilaje;

ansambluri formate din acestea

peisaje culturale industriale, respectiv acele teritorii naturale sau urbane cu valoare de peisaj cultural al căror caracter este rezultatul interacţiunii în timp a factorilor naturali cu cei determinaţi de activităţi umane industriale

precum şi proiecte, documentaţii tehnice, fotografii, înregistrări video şi audio, documente juridice, alte documente legate de industrie constituite în arhive de intreprindere şi fonduri documentare de Stat sau private

(2) Arheologia industrială este domeniul interdisciplinar al cărui obiect îl constituie studiul patrimoniului industrial precum şi al tuturor surselor materiale sau imateriale legate de societatea umană industrială în evoluţia sa istorică, de la primele manifestări preindustriale şi până în prezent.

CAPITOLUL II: Protejarea patrimoniului industrial

Art. 2.

Prezenta Lege reglementează măsurile speciale de protecţie pentru patrimoniul industrial semnificativ

Art. 3.

(1) Prin patrimoniu industrial semnificativ se înţeleg acele obiective de patrimoniu industrial care au o valoare semnificativă din punct de vedere istoric, tehnologic, social, arhitectural sau ştiinţific; patrimoniul industrial semnificativ este fie clasat în Lista Monumentelor Istorice respectiv în Categoria Tezaur a Patrimoniului cultural mobil, fie încă neidentificat

(2) Prin măsuri speciale de protecţie pentru patrimoniul industrial semnificativ se înţeleg măsurile de ordin juridic, administrativ, financiar, fiscal, ştiinţific şi tehnic menite să asigure protejarea acestuia

Art. 4.

În vederea protejării obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ, se stabilesc următoarele măsuri speciale:

a. Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Institutul Naţional al Monumentelor Istorice şi în colaborare cu alte instituţii specializate actualizează evidenţa obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ clasate ca monumente istorice şi elaborează Programe pentru identificarea, clasarea şi punerea în valoare a obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ imobil

b. Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Direcţiile pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene şi a Municipiului Bucureşti actualizează evidenţa obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ mobil clasate în categoria Tezaur şi elaborează Programe pentru identificarea, clasarea şi punerea în valoare a obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ mobil

c. proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ vor notifica Ministerului Culturii şi Cultelor, Direcţiilor pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, cu privire la deţinerea de astfel de obiective şi necesitatea evaluării acestora în vederea clasării

d. proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra obiectivelor de patrimoniu industrial sunt obligaţi să permită accesul în sau la obiectivele industriale şi să acorde sprijinul necesar specialiştilor Ministerului Culturii şi Cultelor respectiv ai Direcţiei Generale Patrimoniu Cultural Naţional sau ai Direcţiilor pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene şi a Municipiului Bucureşti şi ai Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, în vederea evaluării şi identificării obiectivelor de patrimoniu industrial semnificativ sau pentru întocmirea dosarelor de clasare, declasare, efectuarea de cercetări, relevee, fotografieri etc.

e. Direcţiile pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene şi a Municipiului Bucureşti vor întocmi dosarele de clasare pentru obiectivele de patrimoniu industrial semnificativ în conformitate cu normele metodologice aprobate prin OMCC 2053/2002 şi OMCC 2682/2003

f. Orice decizie a proprietarilor şi titularilor dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale cu privire la casarea sau demolarea de patrimoniu industrial, mobil sau imobil, aşa cum este el definit la Art.1, va fi în mod obligatoriu precedată de o expertiză de specialitate

g. În acest scop, proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra obiectivelor de patrimoniu industrial sunt obligaţi să notifice Ministerul Culturii şi Cultelor – Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional, cu privire la intenţia de demolare sau casare cu cel puţin 3 luni înainte de termenul programat pentru aceasta

h. Ministerul Culturii şi Cultelor desemnează în vederea evaluării obiectivului, prin Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional, sau prin Direcţiile pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţene şi a Municipiului Bucureşti, în termen de 15 de zile de la data notificării şi în funcţie de domeniul industrial respectiv, o Comisie de cel puţin 3 specialişti.

i. În termen de 15 zile de la data desemnării, Comisia îşi prezintă raportul de evaluare în urma căruia fie Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţeană sau a Municipiului Bucureşti declanşează procedura de clasare pentru obiectivul respectiv, fie Direcţia monumente Istorice şi Muzee acordă avizul pentru casarea sau demolarea acestuia.

Capitolul III: Sancţiuni

Art. 5

Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală

(1) Încălcarea de către proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra obiectivelor de patrimoniu industrial a obligaţiilor prevăzute la Art. 4 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 la 500.000.000 lei

(2) Desfiinţarea, casarea, distrugerea parţială sau totală a obiectivelor de patrimoniu industrial fără notificarea prealabilă şi fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor constituie infracţiune şi se sancţionează conform legii

(3) Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de specialiştii direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor, sau de inspectorii Ministerului Finanţelor Publice, după caz.

Capitolul IV: Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 6

Prevederile prezentei Legi le completează pe cele ale Legii 422 / 2001 si ale Legii 182/ 2000 cu modificările şi completările ulterioare.