A participat la seminarii muzicale la Academia Chigiana (1992 - 1993) la seminarul internaţional Bartok (1993, Szombathely) În 1996 devine dirijor asociat al lui Seiji Ozawa la Centrul muzical din Tanglewood. La aceste seminarii a studiat cu Bernard Haitink, Seiji Ozawa, Ferdinand Leitner, Leon Fleischer, Ilya Musin, Robert Spano, Gustav Meier, Josef Silverstein şi Dominique Rouits. Şi-a făcut debutul în fruntea unor orchestre româneşti, din 1990 având legături strânse cu Filarmonica din Braşov, cu care în 1992 a făcut un turneu de succes în Japonia şi a înregistrat două discuri compact. În 1995 a susţinut 14 concerte în Japonia cu Orchestra de cameră a Filarmonicii braşovene. A dirijat aproape toate orchestrele româneşti precum şi formaţii din Japonia, Italia, Franţa, Germania, Elveţia, Cehia, Danemarca, Slovacia, Austria, Polonia, Rusia, Grecia, Bulgaria şi SUA. În 1995 a susţinut o parte a turneului Orchestrei Waseda din Tokyo în mai multe ţări. Palmaresul său cuprinde Marele Premiu la cel de al 43-lea Concurs Internaţional de la Besançon, Premiul Special la Geneva (1994), Premiul al III-lea (primul nu s-a acordat) la Concursul Toscanini de la Parma (1994), Premiul al III-lea la Concursul "Primăvara la Praga" (idem), primul premiu la al IV-lea concurs "Kiril Kondraşin" (1998). A făcut parte din juriile concursurilor internaţionale de la Viena şi Braşov. A reprezentat Japonia cu ocazia unor concerte excepţionale precum cel dedicat împlinirii a 30 de ani de la restabilirea relaţiilor diplomatice dintre Japonia şi China, ca şi cel consacrat centenarului relaţiilor diplomatice româno-nipone. În perioada cât a condus Orchestra simfonică din Osaka, în calitate de director muzical, a îmbogăţit considerabil repertoriul acesteia. În prezent este dirijor şef la Tokyo New City Orchestra şi se consacră compoziţiei, lucrările sale fiind interpretate în Japonia, Italia, SUA şi România.

Pianistul interpretează adesea lucrări în primă audiţie ale unor compozitori mai puţin cunoscuţi: Slonimsky, Hovhanness, Siegmeister (SUA), Buchholz (Germania), Rouland (Olanda); de asemenea, promovează creaţia compozitorilor ruşi Desianotkov, Belov, Sapoşnikov, Bibergan, Krassawin, Nevolovici şi Grinblatt. Din creaţia contemporană are în repertoriu concerte pentru pian şi orchestră de Schönberg, Martinu, Villa-Lobos, Mossolow, Stravinski şi Sonata pentru pian şi orchestră de Salmanow. Pianistul participă la numeroase festivaluri internaţionale, concertează în Rusia şi multe ţări din Europa alături de ansambluri prestigioase, în stagiunea 1997-1998 interpretând cele cinci concerte de Beethoven sub conducerea lui Ravil Martynov. În genul muzicii de cameră, Vadim Palmov manifestă un interes deosebit pentru formula de duo de pian. De mulţi ani concertează împreună cu pianistul Vadim Bibergan, iar în ultimul timp împreună cu fiul său Igor Palmov. În 2001, duetul Vadim&Igor Palmov a fost distins cu Premiul III la Concursul "Wolfgang Jacobi" de la München. Începând din 1990 evoluează şi în formula ansamblului de pian pentru şase mâini, alături de duetul Nora Nowic - Raffi Charadshanjan din Lituania. Vadim Palmov este adesea invitat în juriul unor concursuri internaţionale; între 1995 şi 1998 a prezidat juriul concursului internaţional pentru două piane de la Skt. Petersburg. 13 festivaluri desfăşurate în Rusia îl au ca organizator şi director artistic, printre care cel care poartă numele lui Anton Rubinstein, care are loc la Petershof.