HOME

Remus MANOLEANU, pianist

Născut în 1949 la Alba Iulia. Absolvent al Liceului de Muzică din Cluj-Napoca. Absolvent al Academiei de Muzică din București (1973) și al Facultății de Filosofie a Universității din București (cu licența la clasa esteticianului Ion Ianoși). Urmează cursuri de specializare la Conservatorul P. I. Ceaikovski din Moscova, cu profesorul Stanislav Neuhaus. Doctor în estetică muzicală (îndrumător prof. univ. Angy Ștefan, la Academia de Muzică din Cluj), cu o temă vizând ludicul. Actualmente este conferențiar universitar doctor la Universitatea de Muzică din București (catedra de pian).

Principiul călăuzitor al pianistului Remus Manoleanu, atât în activitatea interpretativă, cât și în cea didactică se formulează astfel: „numai cel ce cântă foarte bine Bach și Beethowen poate interpreta la fel de bine și muzica contemporană...”.

Pianistul a dat concerte și recitaluri în România și în străinătate (Marea Britanie, Brazilia, Coreea de Nord, Rusia, Germania, Olanda, Franța, Siria, S. U. A.). A înregistrat peste 3000 de minute pentru Societatea Română de Radiodifuziune, între care numeroase prime audiții de muzică românească (lucrări pentru pian de Cornelia Tăutu, lrina Hasnaș, Anatol Vieru, Theodor Grigoriu, Edé Terényi s.a.). A înregistrat discuri cu muzică contemporană românească la Casa de Discuri ELECTRECORD și CD-uri.

Membru fondator al Fundației Culturale BIANCA, ce are ca scop principal promovarea liedului românesc.


Viorel Cosma în Ziarul AZI din 4 februarie 1998 avea să noteze: „Momentul central al programului Filarmonicii a rămas însă tălmăcirea convingătoare, exactă, comunicativă a Concertului nr.3 în Do major de Serghei Prokofiev de către pianistul Remus Manoleanu. Sobru, percutant, plin de nerv și de forță în degete, Remus Manoleanu a înțeles 'secretul' compozitorului de a șoca publicul prin pasaje tăiate în stâncă, debordante, sclipitoare. În mod deosebii am apreciat fantezia fiecărei variațiuni din Andantino, schimbările ritmice pline de efect din Final (cu excepționala parte lentă de un contrast de atmosferă surprinzător), dar mai ales precise la dialoguri cu orchestra.

Este adevărat că dirijorul Alkos Baltas i-a creat lui Remus Manoleanu un acompaniament suplu, simțindu-l pe solist ca pe un riguros interpret al partiturii. Prokofiev capătă în mâinile solistului o forță expresivă particulară, sunetele 'înțepate' și acordurile disonante având un farmec deosebit la acest pianist teluric, dublat de o inteligență muzicală aparte (demonstrată în desele apariții camerale). Prezența lui Remus Manoleanu pe estrada Ateneului Român alături de Orchestra Filarmonicii, merită intensificată, piatra de încercare a Concertului de Prokofiev fiind un argument de înalt profesionalism, trecut cu brio.„


* Caietul-program ale Festivalului Internaţional ÎNTÂLNIRILE MUZICII NOI, Brăila, 1997 - 2001

[Festival]
Copyright: cIMeC 1997-2001