Joi 27 mai - ora 11 - ora 14 - ora 17 - ora 19.15

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 11
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

BARRIE WEBB
(trombon) (Marea Britanie)
Nika Shirocorad
(pian) (Republica Moldova)


Program:

Brendan Colbert (Australia) - Schräg(European Premiere)

Kanako Okamoto (Japonia) - Toward the Light**

Stephen Barchan (Anglia) - Burlesque for Barrie*

Stuart Greenbaum (Australia) - In Transit*

Ernst Krenek (Austria-SUA) - Five Pieces for Trombone and Piano

Barrie Webb

Barrie Webb urmat Universitatea de muzică din Cambridge şi apoi a studiat trombonul cu Vinko Globokar şi dirijatul cu Constantin Bugeanu. Binecunoscutele sale interpretări solistice includ numeroase prime audiţii şi multe concerte, transmise de BBC, Radio France, RAI (Italia), RRTV (Romania), etc. Repertoriul său cuprinde peste 100 de lucrări, majoritatea fiindu-i dedicate, iar din 1995 a început înregistrarea lor pe CD-uri pentru Radio France, MPS (UK), etc. Din 1988 Barrie Webb a apărut şi în postura de dirijor, conducând orchestre şi ansambluri din Europa, Australia, Asia şi SUA. Barrie Webb este profesor la Universitatea Huuddersfield. Din 1984 până în 1994 a predat la Darmstadt Internationale Fereinkurse fur Neue Musik, iar ăn 2003 la Akyioshidai Contermporary Music Seminar and Festival, în Japonia. Din 2000 a susţinut numeroase concerte cu scop educaţional în Japonia, Korea, China şi Australia.

Nika Shirocorad

Nika Shirocorad s-a născut în St. Petersburg în 1979 într-o cunoscută familie de graficieni şi pictori care s-a stabilit în Republica Moldova. Din 1997 a studiat pianul şi apoi compoziţia în cadrul Conservatorului naţional din Republica Moldova, absolvind în 2002. A câştigat Concursul internaţional de pian Yevgeny Koku din Chişinău, Moldova, şi Concursul internaţional de pian Soleartinsky din Minsk, Belarus. În 1997 a obţinut locul al II-lea la Concursul internaţional de pian din Kiev, Ucraina. Nika a apărut în numeroase festivaluri internaţionale, interpretând concerte de Mozart, Chopin, Rachmaninov şi Skriabin. În 2003 a susţinut cursuri de Master la Conservatorul din Odessa, Ucraina.

BRENDAN COLBERT

Născut în Australia ăn 1956, Brendan Colbert a cântat în diverse formaţii experimentale în anii '70 la clape, înainte de a-şi începe studiile de compoziţie în anii '80, avându-i ca profesori la început pe Brenton Broadstock şi apoi pe Riccardo Formosa. Lucrările sale au fost comandate şi interpretate de multe orchestre, festivaluri şi solişti, printre care Symphony Australia, the Queensland Symphony Orchestra, Duo Contemporain, Libra, Barrie Webb. Cele mai recente prime audiţii sunt cele ale lucrărilor DisTanz şi Scorn. Printre lucrările recente se numără Shades Future Past şi Schrag.

Schräg

Schräg
înseamnă în limba germană "Oblic". "Întreaga artă este un fel de mărturisire, mai mult sau mai puţin oblică". (James Baldwin). Schräg a fost compusă pentru proiectul pentru trombon solo 2004 Melbourne-Philippine şi a fost interpretată în primă audiţie de către Barrie Webb pe 18 aprilie 2004, la Melbourne.

KANAKO OKAMOTO

Kanako Okamoto a absolvit the Aichi Prefectural University of Fine Arts and Music, unde şi-a obţinut şi Masterat-ul în compoziţie. A devenit membră a Federaţiei Compozitorilor din Japonia în 1999 şi a Alianţei Femeilor din Muzică în 2003. Lucrările sale au fost interpretate la ediţia a 20-a a Festivalului Ligii Compozitorilor asiatici 1999, la Federation Music Week 2001 în Melbourne, The Asian Composers' League Forum în Seul 2002, Japan Federation of Composers exchange concert "2002 Korea" în Tokyo 2003 şi la International Festival of Women in Music Today, Seul, 2003.

"Toward the Light" (2003)

Aceasta este a doua piesă pentru trombon şi pian a lui Kanako Okamoto, după Light and Shade (2002). Cele două piese reflectă ideea de întuneric şi lumină, transpuse în echivalentele lor sonore, muzicale. "Toward the Light", compusă în 2003, este scrisă într-un stil mai tradiţional iar sonoritatea este puternică şi eroică.

STEPHEN BARCHAN

Stephen Mark Barchan s-a născut în Middlesbrough în 1982. În prezent este student la Universitatea din Huddersfield, avându-l ca profesor de compoziţie pe Richard Steinitz şi la dirijat pe Barrie Webb. S-a numărat printre câştigătorii celei de a patra ediţii a Concursului pentru tinerii compozitori "Andrej Panufnik" şi ai Concursului "Denis and Maud Wright Award". Este fondatorul şi dirijorul Ansamblului Catalyst.

"Burlesque for Barrie" (2003)

"Burlesque for Barrie" a fost scrisă în 2004 pentru Barrie Webb. Piesa se axează pe o celulă alcătuită din patru sunete, căreia îi sunt aplicate tehnici ca de exemplu sistemul de rotaţie stravinskian. Pe lângă caracterul teatral al lucrării, se pot observa puternice influenţe caracteristice jazz-ului şi muzicii spectrale.

STUART GREENBAUM

Stuart Greenbaum s-a născut în 1966 în Melvourne şi a studiat cu Brenton Broadstock şi cu Barry Conyngham. În prezent predă compoziţia la Universitatea din Melbourne. Muzica sa se situează la interferenţa dintre stilurile clasic şi popular, mai ales jazz şi minimalism.
A obţinut distincţii importante printre care se numără Premiul Heinz Harant pentru cel mai bun compozitor australian, precum şi Albert H. Maggs Award.

"In Transit" (2001)

"In Transit" (privelişte de la o fereastră), poate fi considerată ca fiind o lucrare programatică numai într-un sens foarte general. "Privitorul" se poate să se uite către Pământ din spaţiu, sau dintr-un aeroplan, sau dintr-un tren, privind pe fereastra din dreptul locului său. În oricare din aceste variante, pasagerul se află undeva între liniştea locului în care se află (în care zgomotele lumii exterioare nu se pot auzi) şi realitatea vitezei cu care el trece prin acele locuri.

Ernst Krenek

S-a născut la Viena în 1900. Punctul său de plecare în activitatea de compozitor îl constituie romantismul mahlerian, deşi curând centrul său de interes s-a mutat către un mod de abordare mai experimental, neo-clasic, atonal, şi cu perioade de creaţie în care se observă influenţa muzicii de jazz. În această ultimă perioadă a creat probabil cea mai cunoscută lucrare a sa, opera Jonny Spielt Auf. În 1938, în timp ce era influenţat de dodecafonism, Krenek a emigrat în SUA, unde a predat la mai multe universităţi.

"Five Pieces" pentru trombon şi pian

Lucrarea a fost compusă în 1967, cu un an după Sequenza 5 pentru trombon solo. Ambele lucrări au fost comandate de către Stuart Dempster, fiind unele dintre cele mai importante opus-uri pentru trombon solo din anii '60. În cadrul lucrării se pot observa mai multe efecte, atât pentru trombon cât şi pentru pian. Cu toată scriitura atonală agresivă, muzica lui Krenek îşi are sorgintea în romantismul mahlerian, mai ales în cadrul celor două părţi lente - II şi IV. sus



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14


Profil componistic:
Anatol Vieru
(România)


Prezintă: Valentina Sandu-Dediu (România)

ANATOL VIERU

Născut la Iaşi în 1926, decedat la Bucureşti în 1998, compozitorul Anatol Vieru studiază la Conservatoarele din Bucureşti (cu Leon Klepper, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri) şi Moscova (cu Aram Haciaturian), în această ultimă instituţie fiind coleg cu Edison Denisov, Alfred Schnittke, Sophia Gubaidoulina, Tiberiu Olah (ş.a.). Debutul în public îl marchează Suita în stil vechi (1946), printre alte prime lucrări numărându-se oratoriul Mioriţa, Cvartetele de coarde nr.1 şi 2, Concertul pentru flaut. Din anii '60, începe să fie cunoscut în vestul european, printr-un prestigios Premiu "Reine Marie José" (1962) pentru Concertul de violoncel. Apoi, Fundaţia "Koussevitzky" îi va comanda o creaţie - Steps of Silence pentru cvartet de coarde şi un percuţionist (1968). De asemenea, participă la cursurile centrului de avangardă muzicală europeană de la Darmstadt şi scrie special pentru Festivalul de la Donaueschingen Sonnenuhr (Clepsydre I) în 1969, lucrare urmată în acelaşi an de un alt reper important al creaţiei lui Vieru, şi anume Le Crible d'Eratosthčne. Se cristalizează deja principiile de tehnică şi estetică muzicală ce vor guverna limbajul compozitorului: pornind de la sistemul modal (neomodal), el asimilează sugestii de la Bartók, Enescu, Webern, Messiaen, Şostakovici. La sfârşitul anilor '50, tratează intuitiv modurile prin teoria mulţimilor (intersecţii, reuniuni, complementare), iar în anii '60 conştientizează faptul că auzul muzical obişnuit receptează scările de sunete ca pe nişte mulţimi, în sensul matematic al cuvântului. Fără a fi matematician, Vieru extrage un model matematic ad-hoc. El nu preia serialismul în stilul anilor '60, ci fixează moduri, încrustându-le în marile blocuri sonore cu care experimentează asupra timpului muzical. De aceea, forme muzicale ca "clepsidre", "site", "ecran", "psalmi" revin în diverse ipostaze în creaţiile sale, fără ca aceste prototipuri să devină o "manieră": compozitorul detestă să compună "ŕ la Vieru", era binecunoscut pentru nonconformismul său şi se declara în primul rând pentru o artă vie, bazată pe motivaţii interioare. În 1973, va locui un an în Berlinul Occidental, beneficiind de o bursă oferită de "Deutscher Akademischer Austauschdienst", când compune Simfonia a II-a, Tachycardies. Apoi, revenit la Bucureşti, scrie două opere neagreate de oficialităţi: Iona în 1976 (după tragedia lui Marin Sorescu şi gravurile lui Escher) şi Praznicul calicilor în 1978-80 (după o piesă de Mihail Sorbul). Şirul simfoniilor continuă cu cea de-a III-a, "Et la terre trembla", lucrare tragică şi catastrofică (1979). Paralel cu intensa activitate componistică şi cu cea didactică desfăşurată până la sfârşitul vieţii la Universitatea de Muzică din Bucureşti (unde predă compoziţia şi îndrumă doctorate în compoziţie), Anatol Vieru se preocupă de formulări muzicologice: în 1980 îi apare la Bucureşti Cartea modurilor (pentru carte primeşte titlul de doctor în muzicologie), completată cu o a doua parte şi tipărită integral în limba engleză în 1993. Autorul va constata similitudinea ideilor sale (de aplicare matematică în compoziţie) cu cele din muzicologia americană, va publica studii şi va ţine conferinţe la Darmstadt, Jerusalim, la universităţi din S.U.A. şi Canada, despre propriile lucrări şi principii de scriitură, despre postmodernismul muzical - pe care nu-l consideră un curent sau o şcoală, ci mai degrabă o situaţie istorică în care coexistă muzici modale, tonale şi seriale, o tehnică muzicală nonexclusivistă dar integratoare, care astăzi a devenit necesară. Drept mărturie a vocaţiei sale teoretice stau şi cele două volume de eseuri, Cuvinte despre sunete (Bucureşti, 1993) şi Ordinea în Turnul Babel (Bucureşti, 2001). În 1986, Vieru este distins cu renumitul premiu "Herder", atribuit la Universitatea din Viena pentru totalitatea creaţiei sale, pentru "calităţile excepţionale, inovaţiile şi fantezia muzicală". Vastul ansamblu al compoziţiilor sale include 6 simfonii, numeroase concerte, lucrări orchestrale, vocale, corale, camerale, tipărite la Salabert, Schott, Editura Muzicală, reproduse pe cd-uri la firmele Olympia şi Electrecord. Interpreţi şi orchestre de prestigiu i-au interpretat - în ultimele decenii - principalele lucrări; amintim doar pe Zubin Mehta, Ghenadi Rojdestvenski, Andrzei Markowski, Natalia Gutman, Vladimir Orloff, Constantin Silvestri, corul Madrigal, Musica Nova, Berliner Kammeroper, Regina Symphony Orchestra, orchestrele Suisse Romande, Südwestfunk ş.a., desigur şi un mare număr de interpreţi români.

Valentina Sandu-Dediu sus



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 17
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

Ansamblul ARS NOVA
(România)



Conducerea muzicală: Cornel Ţăranu

Gavril Costea
(flaut)

Aurel Marc
(oboi)

Ioan Goilă
(clarinet)

Alexandru Marc
(corn)

Vasile Toda
(fagot)


Program:
Adrian Pop (România)- Sonata pentru cvintet de suflători **
Dora Cojocaru
(Canada) - 5 momente efemere **
Peter Szegö
(România) - "Ipostaze" pentru cvintet de suflători
Cornel Ţăranu (România) - Flaine Quintette **

ADRIAN POP

Născut la Cluj în 10 septembrie 1951. Primele studii muzicale cu tatăl său, dirijorul Dorin Pop, personalitate marcantă a vieţii muzicale româneşti. Studii de compoziţie la Academia de Muzică "Gh. Dima" din Cluj, cu profesorii Sigismund Toduţă şi Cornel Ţăranu. Primele afirmări componistice încă din timpul studiilor - Premiul "Dinu Lipatti" (Bucureşti 1974) şi Premiul Naţional al Insîtutelor de Artâ (Craiova 1975). O serie de alte premii marchează progresul carierei sale de compozitor: Premiul Uniunii Compozitorilor din România (1978, 1981, 1989), Premiul revistei "Tribuna" din Cluj (1988), Premiul "George Enescu" al Academiei Române (Bucureşti, 1996), premii la concursurile internaţionale de compoziţie de la Tours (1979), Arezzo (1979), Roodepoort/Africa de Sud (1983), Trento (1983, 1985, 1987), Spittal (1986). Lucrările sale au fost interpretate de unele ansambluri prestigioase din ţară şi din străinătate, între care Dresdner Staatskappelle, Filarmonica "G. Enescu" Bucureşti, Orchestra Naţională Radio Bucureşti, Filarmomca "Transilvania" din Cluj, Filarmonica "Moldova" din Iaşi, Filarmonica "Banatul" din Timişoara, Corul de cameră "Madrigal" Corul de cameră "Cappella Transylvanica", Corul Radiodifuziunii Române - Bucureşti, Corul Filarmonicii "Transilvania" din Cluj ş.a. Adrian Pop desfăşoară o activitate, nu numai intensă în domeniul compoziţiei: este profestor de armonie la Acadenua de Muzică "Gh. Dima" din Cluj şi consultant artistic al Festivalului "Toamna Muzicală Clujeană" şi al Filarmonicii "Transilvania" din Cluj (instituţie al cărei director artistic a fost între anii 1991-1995), membru fondator şi vicepreşedinte al Societăţii Române Mozart.

Sonata pentru cvintet de suflători (1997)

Titlul lucrarii mărturiseşte deja una dintre intenţiile componistice a autorului - de a realiza o lucrare racordabilă la gândirea formală tradiţională. Cele trei mişcări ale acesteia utilizează principiile de construcţie ale sonatei bitematice, a rondo-ului şi temei cu variaţiuni, desigur cu un considerabil grad de libertate, care însă nu va altera în mod esenţial aceste principii. Limbajul sonor este de factură modală, iar scriitura instrumentală solicită din plin calităţile de coeziune ritmică şi timbrală, de susţinere şi expresivitate ale ansamblului, oferind protagoniştilor şi unele binevenite momente de bravură individuală. Prima audiţie absolută a lucrării a avut loc în Franţa, în cadrul Festivalului "Flaine-Musique", iulie 1997, în interpretarea Cvintetului "Circé" din Grenoble. Prima audiţie în România aparţine Cvintetului Ansamblului "Ars Nova" din Cluj, în cadrul Festivalului "Toamna Muzicală Clujeană", octombrie 1997.

DORA COJOCARU

Dora Cojocaru s-a născut în România. A studiat compoziţie, pedagogie şi pian la Academia de Muzică din Cluj / România şi a obţinut o diplomă în compoziţie la Academia de Muzică din Köln Germania. În 1997, a susţinut un doctorat în muzicologie cu o lucrare care a fost publicată în 1999. Activitatea sa de creaţie şi cercetare se reflectă prin premiile şi bursele obţinute (Premiul Societăţii Române Mozart / 1997, premiile Uniunii Compozitorilor / 1989 şi 1999, burse H. Boell, Socrates, P. Sacher etc.) şi prin prezentarea compoziţiilor proprii pe scenele europene, din Asia şi America. Ansamblul "Arta" a prezentat "5 momente efemere" în 2000, la Festivalul "World Music Days" din Luxemburg.

5 momente efemere

5 momente efemere pentru cvintet de suflâtori (1996) sunt scurte fragmente muzicale cu caracter contrastant (Animato / Scorrevole / Concitato / Addolorato / Ardente), care pot fi cântate într-o ordine liberă. Ele promovează fie ideea de continuitate sau discontinuitate sonoră care rezultă din combinarea unor gesturi gesturi muzicale distincte. Dincolo de acest dualism, materialul tematic al celor 5 momente este unitar, de natură cromatică, desfăşurându-se printr-o ritmică bogată, în succesiuni de structuri cât mai surprinzătoare.

PETER SZEGÖ

Peter Szegö - compozitor şi dirijor. Născut în 1954, a absolvit în 1979 Academia de Muzică din Cluj, la clasa de compoziţie a lui Cornel Ţăranu. În prezent este conferenţiar universitar la disciplina Contrapunct în cadrul aceleiaşi Academii de Muzică, după o perioadă în care a funcţionat ca dirijor la Opera Maghiară din Cluj şi a formaţiei de muzică contemporană "Anonymus", pe care a înfiinţat-o în 1992 şi cu care a realizat o serie de cinci CD-uri la prestigioasa casă de discuri "Hungaroton". Creaţia sa cuprinde în principal muzică de cameră şi simfonică. Este doctor în muzicologie cu o teză despre tehnicile de compoziţie în Mikrokosmos de Bartók.

"Ipostaze" pentru cvintet de suflători

Lucrarea, scrisă în 1987, este concepută pentru un cvintet căruia i se substituie şi instrumentele "paralele": flauto piccolo, corn englez, clarinet în Mib şi contrafagot (ad libitum, cele 4 părţi având durate diferite, cea mai scurtă fiind finalul) altemează structura "măsurată" cu cea liberă, uneori aleatorică, sunetul determinat cu cel nedeterminat, momentele tensionate (predominante) cu "oaze" modale sau chiar premodale, vizând zone ale arhaicului, ale arhetipului. Este o muzică viguroasă, dură, caracteristică autorului.

CORNEL ŢĂRANU

Cornel Ţăranu s-a născut la Cluj, în 1934. A studiat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" (1951-1957), având ca profesori câteva dintre cele mai importante personalităţi muzicale ca Sigismund Toduţă (compoziţie), Antonin Ciolan (muzică de cameră) şi Eliza Ciolan (pian). între 1966-1967 a efectuat specializări în Paris, cu Olivier Messiaen şi Nadia Boulanger, iar între 1968-1969, la Darmstadt, cu Gyorgy Ligeti (analize muzicale) şi Bruno Madema (dirijat). Din 1957 este cadru didactic la Academia de Muzică "Gheorghe Dima", actualmente find profesor, disciplinele Compoziţie şi Stilistică muzicală. Este doctor în muzicologie (1974) şi membru corespondent al Academiei Române din 1993. Conduce doctorate şi este membru în Comisia de atestare a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Este vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor din România din 1990. Universităţile de Muzică din Bucureşti şi Chişinău i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Creaţia lui Cornel Ţăranu include 4 simfonii, un concert pentru pian, un concert pentru saxofon (Mirroirs), operele de cameră Secretul lui Don Giovanni şi Oreste-Oedipe, cantate şi lucrări vocal-camerale: Cântece fară dragoste, Cântece nomade, Cântece fără răspuns, Hommage ŕ Paul Celan, piese pentru ansambluri camerale: Ghirlande, Incantaţii, Prolegomene, sonate pentru pian, flaut, oboi, clarinet, violă, contrabas, lieduri pe versuri de poeţi români şi străini, lucrări corale ample (Supplex), madrigale şi multe altele. A scris muzică de film, colaborând cu regizori români şi străini. A obţinut importante premii cum sunt: Premiul Uniunii Compozitorilor (1972, 1978, 1980, 1982, 2001), Premiul Academiei Române (1973), Premiul Internaţional al Discului al Fundaţiei "Koussewitzky" (1982). Este "chevalier des Arts et des Lettres" (2001). Lucrările sale sunt publicate la Editura Muzicală Bucureşti, Salabert şi Leduc, Paris. Un număr important de discuri, inclusiv pe CD, ale Casei de Discuri "Electrecord", Bucureşti, "Hungaroton", Budapesta şi "Attacca", Amsterdam îi sunt consacrate. A avut concerte, lecturi şi master-classes la diferite academii muzicale şi colegii cum sunt: Trenton State College, New York University, Milwaukee University, The George Enescu Society of USA, Institut de Ribaupierre, Lausanne, Musikhochschule München, The Rubin Academy for Music, Tel Aviv. Cornel Ţăranu este directorul artistic şi dirijorul formaţiei de muzică contemporană "Ars Nova" - cu care a realizat concerte în ţară şi străinătate, precum şi înregistrări la studiouri de radio (Paris, Bruxelles, Londra) - şi directorul artistic al Festivalului "Cluj Modern".

Flaine Quintette

Lucrarea Flaine Quintette (Editura Muzicală, 2002) este concepută pentru cvintet de suflători, scrisă între anii 1996-1997 fiind prezentată la Festivalul din Flaine (Franţa), de unde derivă şi denumirea ei. E concepută în 4 părţi: Intrada, Sonata Interotta, Cantilena şi Final. Intrada şi Cantilena reprezintă ipostaze ale unui "leit-acord", ce va genera într-o proiectare melodică şi elemente tematice din Sonata Interotta, a cărei repriză va apare în Final. Scriitura modal-cromaticâ, balansul între "giusto şi rubato", iată câteva din caracteristicile lucrării, care a mai fost prezentată şi în România de către cvintetul Ansamblului "Ars Nova" din Cluj. (Cornel Ţăranu) sus



Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.15
Seri de muzică nouă: concert coral

CORUL ACADEMIC RADIO
(România)

Dirijor: Dan Mihai Goia (România)

Program:
Adrian Pop -Hic canit hymnus
Radu Paladi
-Freamăt de codru (versuri de Mihai Eminescu)
Dan Buciu
-Balada florii (versuri şi motive muzicale populare)
Adrian Mociulschi -
Requies (text religios)
Felicia Donceanu
- Diptic coral (Lacrima , Păstrează) (versuri de Tudor Arghezi)
Petru Stoianov - Cuvinte şi strigături (Suită pentru cor mixt a cappella şi solişti)
(versuri de Nichita Stănescu)
Cătălin Târcolea - Madrigal (versuri: Corina Brăneanu)
Irina Odăgescu -Ţuţuianu
- Incantaţii (Poem coral) **
Cornel Ţăranu
- Corinda (versuri populare)

CORUL ACADEMIC RADIO

CORUL ACADEMIC RADIO - fondat în 1940 sub conducerea lui Ion Croitoru s-a impus în scurt timp ca o formaţie de elită, condusă fiind - de-a lungul anilor - de Dumitru D. Botez , Dumitru D. Stancu , Gheorghe Danga, Constantin Petrovici, Emanoil Elenescu , Alexandru Şumski ,Carol Litvin , Aurel Grigoraş , pentru ca - în prezent - la pupitru să se afle Dan Mihai Goia. Mii de minute de înregistrări speciale , concerte a cappella şi vocal simfonice (Simfonia a IX-a de Beethoven ; Misa în si minor , Mathäuss Passion , Oratoriul de Crăciun de Bach ; Anotimpurile de Haydn; Misa Încoronării şi Recviem-ul de Mozart , Recviem-ul de Verdi ; Requiem-ul german de Brahms ; Carmina Burana de Orff ; Simfonia a III-a de Enescu, etc.) şi emisiuni TV au determinat atât diversificarea repertorială cât şi afirmarea concertistică la cote valorice aparte . Numeroşi compozitori români au scris lucrări pentru această formaţie , care le-a prezentat pe scenă în primă audiţie absolută dar le-a şi înregistrat . CORUL ACADEMIC RADIO efectuat turnee în Germania , Bulgaria , Spania , Grecia , Cipru , Israel , etc .colaborând adesea cu orchestre de renume sub baghete de prestigiu din ţară şi din străinătate (Sergiu Comissiona , Iosif Conta , Horia Andreescu , Ilarion Ionescu Galaţi , Corneliu Dumbrăveanu , Igor Markevici, Enrique Garcia Asensio , Sakari Oramo , Jin Wang, Neil Thompson, James Levine ş.a.). În 1996, această formaţie a primit Premiul Uniunii Criticilor Muzicali.

Dan Mihai Goia

Născut la Cluj-Napoca, România, a studiat vioara, viola, pianul, canto, absolvind Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti unde a abordat dirijatul coral sub îndrumarea unor maeştrii precum Marin Constantin şi Petre Crăciun . Membru al Corului Naţional de Cameră "Madrigal" (1971 -1995), a apărut şi la pupitrul acestei celebre formaţii devenind , în 1998 , director general adjunct şi dirijor secund. Din 1997 conduce Corala Bărbătească Ortodoxă "Te Deum Laudamus" cu care a susţinut concerte în ţară şi în străinătate (Olanda , Franţa ) realizând totodată patru CD-uri ce cuprind muzică religioasă românească şi din repertoriul universal. Membru al Uniunii Compozitorilor din România, a scris zeci de opusuri corale, muzică de cameră, o suită simfonică precum şi Baletul "Albă ca Zăpada". Între anii 1990-2003 a fost profesor de dirijat şi ansamblu coral la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti fiind deopotrivă doctorand în muzicologie. Din anul 2000 este dirirjorul Corului Academic Radio.

ADRIAN POP (biografia la pagina…Ziua V, concert ora 17)

Hic canit hymnus (Astfel răsună imnul)

Lucrarea corala Hic canit hymnus, compusa in anul 1995, utilizeaza textul latin al imnului vesperal dedicat memoriei Sfantului Martin de Tours. Alcatuirea corala imbina stroficitatea imnului cu elemente polifonice inspirate de motet. Melodica silabica, cu discret parfum gregorian, este integrata unui limbaj armonic accesibil, modal diatonic.

RADU PALADI

"Freamăt de codru"

Radu Paladi s-a născut în anul 1927. În ansamblul creaţiei sale, un loc important îl ocupă lucrările corale. Din cele 12 poeme pentru cor mixt a cappella, compuse pe versurile poetului Mihai Eminescu, astăzi se va executa lucrarea "Freamăt de codru" scrisă în luna mai 1989. Versurile acestui poem înfăţişează tabloul mirific al pădurii în miez de vară; farmecul şi seninătatea naturii contrastează cu nostalgia poetului, părăsit de iubită. Printr-un dialog imaginar cu universul necuvântător al codrului, caruia poetul îi insuflă viaţă, el evocă momentele de fericire pierdută. Izvoare şi lacuri, copaci şi păsări, îi sunt alături în dragostea lui şi, într-o comuniune deplină cu poetul, evocă fiinţa iubită, care însă nu se va mai întoarce.

DAN BUCIU (biografia la pagina …Ziua III, recital ora 11)

Balada florii

Tatăl meu, Mircea Buciu, prim solist al Operei Române din Bucureşti în perioada 1940-1965, obişnuia să cânte frecvent şi muzică religioasă şi muzică folclorică. Una din lucrările sale favorite (şi ale publicului !) era Balada Florii, o melodie aflată la intersecţia doinei cu balada, o melodie splendidă, caracteristică folclorului românesc. Fără a mă îndepărta prea mult de versiunea auzită în copilările am încercat o transpunere corală investită cu o mare valoare sentimentală pentru mine; o muzică tradiţională (folclorică) cu mijloace muzicale relativ tradiţionale. Rezultatul … Balada Florii. (Dan Buciu)

ADRIAN MOCIULSCHI

Adrian Mociulschi, compozitor.A studiat compoziţia la clasa Academicianului Ştefan Niculescu, în cadrul Universităţii de Muzică din Bucureşti (1992-1997) precum şi istoria filosofiei cu Profesor universitar dr.Gheorghe Vlăduţescu, la Institutul Teologic de Grad Universitar "Sfânta Tereza" din Bucureşti (1998-2000). A fost distins cu premii internaţionale (Premiul IV la Concursul de Compoziţie pentru Pian "Trofeul Himalaya", Ediţia I, Beijing 1995, "Premio Presidente Diputacion de Valencia", Ediţia a II-a, Montserrat 2000) şi naţionale (Premiul UCMR la Concursul de Creaţie Corală, Ediţia a IIa, Bucureşti 1995, Premiul I la Concursul de Creaţie Corală, Ediţia a IV-a, Bucureşti 1997) atribuite pentru compoziţiile sale. În prezent este asistent universitar la catedra de compoziţie a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi doctorand în estetică al aceleiaşi instituţii. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România precum şi al SIMC.
Partiturile sale sunt editate sub îngrijirea Institutului "Alfons el Magnanim" din Valencia ("Cuarteto de Cuerdas", 2000) şi interpretate în festivaluri internaţionale (Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, Semana Internacional de Música de Cámara). "Liniile de forţă ale câmpului său de creaţie străbat în egală măsură teritoriile simfonic, cameral şi coral. Vorbitor fluent al limbajului muzical contemporan, compozitorul s-a integrat realităţii creatoare cotidiene, fapt ce i-a înlesnit procurarea unei scriituri adecvate sentimentului de tip "pustiu solar fără lumină", "incandescenţă pietrificată a răsăritului prefabricat" (în "Scherzo" pentru Cvartet de coarde). Abordând cu dexteritatea practicianului genul miniaturii pianistice (Kubufonie pentru pian ) apelează şi la complexa scriitură orchestrală (în Symphonia I), în cadrul căreia îşi manifestă predilecţia pentru expunerea dilatată pe suprafeţe întinse - expresie sonoră a dimensiunii atemporale care circumscrie muzica sa. Dotat şi cu expresivitatea masivă a ethosului dionisiac, valorile sale contemplative tind să se materializeze tot mai clar în lucrări de inspiraţie liturgică gregoriană (Requies) sau de factură scenică barocă (Concertul pentru şapte clavecine vituale) - direcţie originală în spaţiul românesc actual şi care, de altfel, îi ilustrează foarte fidel personalitatea."

Requies

Requies pentru cor şi pian este o lucrare de inspiraţie liturgică. Titlul înseamnă "pace" în limba latină, iar muzica este circumscrisă meditaţiei soteriologice. Limbajul este de factură clasică - prin armoniile tonale - dar modulaţiile succesive anulează principiul tonalităţii de bază, printr-un proces oarecum similar celui din muzica lui Wagner. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul Special "Anton Dogaru" la cea de a IV-a Ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Corală de la Bucureşti. (Adrian Mociulschi)

FELICIA DONCEANU

Felicia Donceanu s-a născut la 28 ianuarie 1931, la Bacău. După admiterea la Institutul de Teatru din Bucureşti, secţia regie, s-a dedicat muzicii pentru care a arătat un real talent încă din copilărie. După absolvirea Conservatorului de Muzică din Bucureşti în 1956, devine membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. De-a lungul anilor a fost o prezenţă constantă în viaţa de concert românească; în acelaşi timp lucrările sale s-au bucurat de o largă audienţă în multe ţări europene ca şi în SUA. Felicia Donceanu scrie versuri pentru copii, pictează, face decoraţiuni. În domeniul creaţiei muzicale a abordat genuri variate, predominând muzica de cameră. În mod deosebit compune pentru instrumente solo şi ansambluri dar instrumentul favorit este "vocea". Ciclurile de cântece pentru voce şi pian, în special lucrările pentru diferite ansambluri de cameră cu voce alăturată instrumentelor şi uneori, cu teatru instrumental, dovedesc preferinţa autoarei pentru o abordare sincretică a artelor cărora le rămâne devotată. A compus, de asemenea, un număr considerabil de madrigale pentru cor a capella ca şi piese pentru cor şi diferite instrumente. Se bazează adeseori pe poezia românească dar compune muzică şi pe lirica engleză, franceză, latină şi germană. A obţinut de opt ori premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, o menţiune specială la Concursul de Compoziţie de la Mannheim (1961) precum şi alte premii şi distincţii la nivel naţional. În mod deosebit este ataşată Premiului "George Enescu", primit în 1984. Caracteristicile distinctive ale personalităţii sale artistice sunt profunda sensibilitate la etosul românesc precum şi atitudinea neconformistă faţă de exerciţiul şi adevărata esenţă a creaţiei.

Dipticul "Lacrima" şi "Păstrează" (1993) - pentru cor mixt a cappella

Dipticul "Lacrima" şi "Păstrează" (1993) - pentru cor mixt a cappella se înscrie, în creaţia mea destinată vocii (lieduri sau ansambluri corale), într-un şir amplu de piese - variate ca spirit şi expresie - inspirate din lirica poetului Tudor Arghezi. Alegerea şi alăturarea acestor două poezii este motivată de convingerea ce o am că în viaţă trebuie să fim mereu pregătiţi pentru acel moment decisiv ce-ţi poate marca definitiv existenţa. Culegi, alegi, păstrezi, deoarece cândva "o să ai nevoie de lacrimile toate, toate ..." (Felicia Donceanu)

PETRU STOIANOV
(biografia la pagina… Ziua II, concert ora 16.30)

Cuvinte şi strigături

Lucrarea se încadrează organic în creaţia corală definită printr-o largă panoramare, de la cantatele pentru cor şi solişti (Această ţară de vis - v. Nichita Stănescu), la poemele-cantată (Omagiu eroilor, A te sprijini pe propriul tău pământ - v. Nichita Stănescu), poeme madrigal (Zori de-aş fi - v. Eugen Barbu), de la suite, triptic (Ţara în toamnă - v. Marius Robescu) sau diptic (Colindă de ţară - v. Nichita Stănescu) la madrigale sau coruri pe voci egale. Suita pentru cor mixt şi solişti (sopran, alto, tenor, bas) Cuvinte şi strigături datează din anul 1987 şi cuprinde opt numere cu participarea diferenţiată a partidelor corale şi a soliştilor în dialog cu corul: Ce?, Respirarea aerului de sub aripă, N-ai să vii, Scrisori, Dezîmblânzirea, Pomule, copacule, Cântec de scos apa din urechi, Strigătură. În întregul ei, este o descindere nuanţată într-un laborator ideatic nichitian; ambientul tono-modal este colorat cu intenţii ironico-ludice sau reconsiderări folclorice, în directă legătură cu sensurile şi semnificaţia Cuvântului prin care se poate recrea o lume, aşa cum o şi fac poeziile semnate de Nichita Stănescu. (Carmen Stoianov)

CĂTĂLIN TÂRCOLEA

Născut în Bucureşti, Cătălin Târcolea a avut norocul să aibă părinţi pe prima balerină a Ansamblului Naţional RAPSODIA ROMÂNĂ şi pe un important dirijor-violonist. Astfel, încă de la vârsta de cinci ani el şi-a făcut simţită prezenţa pe micul ecran interpretând la vioară un Menuet de Mozart. Deşi studia vioara la Liceul de muzică, la 17 ani Cătălin Târcolea este atras de nai şi adoptă acest instrument ca principal instrument al carierei sale. În paralel cu vioara şi naiul, Cătălin Târcolea cânta şi la pian, instrument pe care-l va studia ca instrument secundar în timpul studiilor de specialitate, compoziţia, pe care o absolvă la Academia de Muzică CIPRIAN PORUMBESCU.
Cătălin Târcolea a susţinut numeroase turnee de concerte şi înregistrări atât în ţară cât şi în străinătate.A participat la show-uri TV precum RONDUIT TOURNEE şi TED SHOW în Olanda, THE HANK PLANTE SHOW în Houston, Texas, USA, OBJECTION TV Show difuzat de reţeaua TBS Tokyo, Japonia, show-ul TV special conceput pentru C.Târcolea, NAIUL BINE TEMPERAT, realizat de regretatul Tudor Vornicu, Ileana Pop şi regizat de Andrei Brădeanu, precum şi numeroase alte apariţii TV în ţară şi străinătate. În 1979 şi-a început cariera discografică cu primul album din cele trei - pe care avea să le înregistreze cu Rick van der Linden (ex Ekseption), un altul cu grupul SUPERMAX şi multe alte albume înregistrate cu cei mai buni muzicieni din România şi din străinătate. Astfel că până în prezent, Cătălin Târcolea este autorul a 17 albume.
În aceeaşi perioadă, ca şi după aceea, Cătălin Târcolea duce o bogată activitate în domeniul jazz-ului înregistrând patru albume şi fiind prezent alături de formaţia sa la Festivalul Internaţional de Jazz Praga 1984, alături de nume precum Buddy Rich, Cecil Taylor, Arturo Sandoval, Didier Lockwood etc. În 1985 efectuează un turneu de şase luni în SUA unde în afară de cursuri de predare a naiului pe la diferite campus-uri de vară ale unor universităţi americane, are prilejul de a susţine un concert (al sfârşitului stagiunii 1985) cu Orchestra Simfonică din Houston dirijată de maestrul Sergiu Comissiona, care îl consideră pe Cătălin Târcolea "...un muzician de mare versatilitate..." Acest concert a fost descris de presa de specialitate drept "Senzaţia întregii stagiuni". În 1990 a fost invitat pentru a treia oară în Japonia unde cooperează cu firme precum Korg şi Yamaha.
Cu Yamaha realizează prima înregistrare audio tridimensională pe care această firmă urma s-o prezinte la Târgul de Toamnă Tokio 1990. În 1992 îi apare al 14-lea disc din discografia sa, albumul solo Dr. Music, unde Cătălin Târcolea în calitate de compozitor, aranjor, interpret şi producător combină sunetele electronice cu cele acustice într-o varietate de genuri muzicale, pe scurt denumite fusion music. Între 1991 şi 1995 este prezent în calitate de compozitor la multe festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale. În 1994 apare cel de al 15-lea album Colinde (prima ediţie) sub antetul propriei firme de producţie muzicală, CiTy Music, album ce conţine cele mai cunoscute colinde tradiţionale româneşti şi care se vrea o simbioză a celor două mari sisteme muzicale, occidental şi oriental, respectiv tonal, modal. În cotidianul Meridian, binecunoscutul muzicolog Viorel Cosma scria în legătură cu acest album: "Cătălin Târcolea nu s-a mulţumit cu citarea melodică, ci a încercat să împrumute fiecărei colinde o haină armonică inedită, şi o formă complexă, amplă, polifonică, orchestrată cu o rară fantezie coloristică, paleta timbrală inedită a sintetizatorului, străbătută de glasul particular, învăluitor al naiului, conferind fiecărei piese un farmec nebănuit". În 1996 Cătălin Târcolea a scris muzica pentru două seriale TV (difuzate pe RTL), muzica pentru piesa Dansul sergentului Musgrave de John Arden, piesă realizată de Teatrul Mic,sub direcţia regretatei Leopoldina Bălănuţă, a scos cea de a II-a ediţie a albumului Colinde şi a participat la realizarea coloanei sonore a filmului La Tregua-Armistiţiul a celebrului cineast Francesco Rosi, având-ul în rolul principal pe John Turturro. Cătălin Târcolea a interpretat la nai temele muzicale principale ale filmului, scrise de celebrul compozitor Luis Bacalov, câştigător al premiului Oscar 1996.Din 1998 şi pâna în prezent, Cătălin Târcolea a dus o bogată activitate componistică. Astfel, în 1998 Cătălin Târcolea a iniţiat un nou proiect muzical intitulat "ALTER EGO" , proiect materializat într-un album realizat de Zone Rec. cu titlul " X - TREME ".Pe acest album Târcolea semnează muzica, aranjamentele/orchestraţiile, programările synth, interpretările la cla viaturi şi regia muzicală. În 1999 C. Târcolea a compus şi produs albumul "Eu Sunt Mona" al cântăreţei de patrusprezece ani SIMONA NAE şi tot în acelaşi an, afost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor -la secţiunea jazz. Este membru al Uniunii Compozitorilor din anul 1990, şi membru al Uniunii Artiştilor şi Realizatorilor de Film (UARF). În anul 2000, printre alte activităţi muzicale, cum ar fi susţinerea unor recitaluri alături de trio-ul său de jazz, C.Târcolea a compus şi produs un album pentru o altă cântăreaţă de cincisprezece ani,care se numeşte ANNABELLA.În prezent, C.Târcolea a lansatcel de-al 17-lea album din cariera sa discografică, album care se intitulează "Standards " - o premieră mondială-, având în vedere că până la data apariţiei acestui album nu s-a mai înregistrat un abum similar care să cuprindă standard-uri de jazz cântate la nai, şi se pregăteşte pentru finalizarea şi evident lansarea altor două noi albume. Unul din cele două noi albume, îl va avea pe C.Târcolea ca pianist, alături de grupul său "Alter Ego". Pe acest album vor apărea ca invitaţi Nico, Berti Barbera, Ioana Hărţescu, Florin Ochescu, Sorin Rpmanescu, Cristian Soleanu, ş. a..

Madrigal (versuri de Corina Brăneanu)

Piesa "Madrigal", a fost compusă în anul 1988 de Cătălin Târcolea pentru cor mixt, pe versurile foarte inspirate ale lui Corina Brăneanu. Scrisă într-o formă clasică de lied, în spiritul celebrelor madrigaluri renascentiste, dar într-o manieră neo romantică.

IRINA ODĂGESCU-ŢUŢUIANU

Irina Odăgescu-Ţuţuianu - compozitoare. Născută în 1937, a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti la clasa de compoziţie Alfred Mendelsohn şi Tiberiu Olah. A urmat cursuri de compoziţie la Darmstadt, cu Xenakis, Ligeti şi Stockhausen (1972 şi 1976). A abordat muzica vocal-simfonică, simfonică, camerală, corală şi de film, obţinând o importantă serie de distincţii: Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1978, 1979, 1981, 1986, 1988, 2001), Premiul pentru creaţie corală (1970, 1977, 1979, 1981, 1985 şi 1987) şi Premiul "George Enescu" acordat de Academia Română în decembrie 2003 pentru anul 2001, Premiul "Zilelor Mondiale ale Muzicii" de la Graz (1982), medalia de Argint la Concursul intemaţional de muzică polifonică de la Iabgue (Columbia, 1981), Medalia şi Diploma Concursului intemaţional de compoziţie "Viotti - Valsesia" de la Vercelli (Italia, 1982). Lucrările sale au fost interpretate în unele ţări din Europa, cele două Americi şi Asia (Franţa, Spania, Austria, Olanda, Germania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Rusia, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, SUA, Peru ş. a.). A susţinut conferinţe despre compozitorii români ai secolului XX la Universitatea din Pau (Franţa, 1993) şi despre femeile compozitoare din România la Universitatea din Faibanks (Alaska). Este profesor doctor îa Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, secretar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Corale din România încă de la fondarea acestei Asociaţii până în 1998.

"Incantaţii"

"Incantaţii"
este o lucrare "inedită" în palmaresul creaţiei personale, deoarece este singura de până acum care nu mai porneşte de la starea textului (extrem de importantă, definitorie chiar, în toate celelalte opusuri) către starea muzicii, ci invers - de la starea particulară a muzicii către starea textului. Poemul coral "Incantaţii"face parte din cea de a doua categorie de lucrări ale subsemnatei, mai ample, mai elaborate, lucrări cu tentă modală, mai puţin explicite în ceea ce priveşte influenţa folclorului, mai implicite ca penetraţie a atmosferei modale sau arhaice, de sorginte bizantină. (Irina Odăgescu-Ţuţuianu)

CORNEL ŢĂRANU (biografia la pagina...Ziua V, concert ora 17)

Corinda (versuri populare)

Corinda este o lucrare corală ce foloseşte un material folcloric autohton din zona Valea Drăganului, în care apar două colinde vesele cu unele conotaţii comice. Există două secţiuni: prima cvasi-rubato, a doua fiind o secţiune giusto. Limbajul este modal în concordanţă cu structura colindelor originale. (Cornel Ţăranu) sus

Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004


SIMN2004