HOME

TOSCA


Operă în trei acte. Muzica de Giacomo Puccini. Libretul de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica după drama lui Victor Sardou.
Premiera a avut loc la 14 ianuarie 1900, la Teatrul "Costanzi" din Roma, rolul titular fiind încredințat sopranei Haricleea Darclee.

Acțiunea se petrece la Roma în anul 1800.

ACTUL I. Evadat din închisoare, fostul consul al republicii romane, Cesare Angelotti (bas) se refugiază în biserica Sant'Andrea della Valle, în capela familiei Attavanti. În biserică sosește pictorul Cavaradossi (tenor) care lucrează la portretul Mariei Magdalena. Înainte de a-și relua lucrul pictorul scoate de la piept un medalion cu chipul iubitei sale, cântăreața Floria Tosca (soprană), pe care îl privește cu drag (arie). Alături de el, Sacristanul (bas-bariton), care observase asemănarea dintre imaginea Mariei Magdalena și chipul marchizei Attavanti care se roagă des în biserică, își manifestă dezaprobarea pentru atare sacrilegiu. Când Cavaradossi rămâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare. Regăsind în pictor un vechi simpatizant politic, el îi explică situația în care se află. De afară se aude glasul Toscăi. Angelotti este nevoit să se ascundă din nou. Flămând, el ia cu sine coșul cu merinde al pictorului. Geloasă și bănuitoare, Tosca încearcă să găsească în biserică urmele unei rivale. Cavaradossi reușește însă să-i alunge bănuielile. Cântăreața îi propune iubitului ei ca, după concertul din acea seară, să plece împreună la casa de la țară (duet). Deodată, Tosca recunoaște în tabloul de pe peretele bisericii chipul marchizei Attavanti astfel că bănuielile încolțesc din nou. Îmbrățișările și cuvintele tandre ale lui Mario o liniștesc însă (duet). După plecarea Toscăi, grăbiți de o salvă de tun care anunță evadarea lui Angelotti, cei doi bărbați părăsesc biserica. Pictorul i-a oferit fugarului o ascunzătoare în vila lui de la țară. După scurt timp apare baronul Scarpia (bariton), șeful poliției, și zbirii încep căutarea lui Angelotti. Câteva semne - evantaiul marchizei Attavanti, sora evadatulai, coșul golit de merinde al pictorului, asemănarea portretului Mariei Magdalena cu chipul marchizei - îl conving pe Scarpia că Mario Cavaradossi știe ceva despre dispariția lui Angelotti. Tosca revine în biserică. Arătându-i evantaiul găsit lângă capelă, Scarpia îi stârnește din nou gelozia. Apoi, plin de ură și cinism, jură să-l trimită pe Cavaradossi la moarte și să-și satisfacă puternica patimă pentru frumoasa Tosca (arie).
ACTUL II. În camera sa din palatul Farnese, Scarpia așteaptă. Rămas singur el dă glas credinței sale într-o viață dominată de răutate și viciu (arie). Agenții săi revin. Ei au perchiziționat vila lui Cavaradossi și l-au arestat pe pictor. Angelotti însă nu a fost găsit. Mario va fi supus torturii pentru a mărturisi tot ce știe. De afară se aude glasul Toscăi. Serbarea se apropie de sfârșit. Chemată de Scarpia, Tosca sosește în grabă. Ea nu poate suporta urletele de durere ale iubitului ei schingiuit și crezând că îl salvează, Floria divulgă secretul ascunzătorii lui Angelotti, care se află în puțul din grădina casei de la țară. Plin de sânge, Mario respinge mângâierile Toscăi când aude că aceasta l-a trădat. Dar vestea că Bonaparte învinsese la Marengo îi redă parcă viața și speranța. Pictorul este condamnat la moarte. Punând mai presus de orice, viața lui Mario, Tosca regretă dragostea pierdută (arie). Apoi, ea acceptă propunerea odiosului Scarpia: i se va dărui, și, în schimb viața lui Mario va fi salvată. Scarpia îi promite că va ordona o execuție simulată, cu gloanțe oarbe și că va semna un permis de liberă trecere peste graniță pentru ea și pentru Mario. Agenții anunță că, descoperit, Angelotti s-a sinucis. Dar pe Scarpia nu îl mai interesează acum decât Tosca. Apropiindu-se pentru a o îmbrățișa el primește în piept o lovitură de cuțit și cade. După ce îi smulge din mână permisul de liberă trecere, Tosca așază la capul celui mort lumânările aprinse apoi pleacă în grabă.
ACTUL III. Pe platforma castelului Sant-Angelo, așteptând ivirea zorilor și ora stabilită pentru execuție, Mario scrie femeii iubite o ultimă scrisoare (arie). Dar Tosca îi aduce vestea că Scarpia a murit, lovit de mâna ei, că execuția va avea loc cu gloanțe oarbe și că permisul de liberă trecere semnat de Scarpia le va permite să se salveze părăsind țara (duet). Garda se apropie. Ascunsă, Tosca urmărește execuția. După plecarea soldaților, ea se apropie de Mario, căzut la pământ și descoperă îngrozită că execuția a fost reală, că Scarpia a mințit până în ultima clipă și că are în față un trup neînsuflețit. Disperată, Tosca se aruncă de pe zidurile înalte ale închisorii, scăpând astfel și de urmărirea agenților care veniseră să o aresteze pentru crima comisă.

4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA și Cristina Maria SARBU, București, Editura DU Style: 1999



Copyright: cIMeC 2001