HOME

FLAUTUL FERMECAT


Singspiel în două acte (cinci tablouri). Muzica de W. A. Mozart. Libretul de J. Emmanuel Schikaneder.
Premiera la 30 septembrie 1791, Viena, Theatre auf der Wieden.

Acțiunea se petrece în Egipt, lânga templul lui Issis și al lui Ossiris.

ACTUL I. Atacat de un balaur, prințul Tamino (tenor) strigă disperat după ajutor, apoi își pierde cunoștința. El va fi salvat de trei Doamne (soprană, mezzo-soprană, alto) însoțitoarele Reginei Nopții (soprană). Acestea, după ce omoară balaurul, pleacă să vestească stăpânei lor cele întâmplate. Deschizând ochii, Tamino îl zărește alături pe Papageno (bariton), un personaj ciudat, un fel de om-pasăre, îmbrăcat într-un veșmânt pestriț alcătuit numai din pene (aria lui Papageno). Luându-l drept salvatorul său, prințul îl îmbrățișează cu recunoștință. Papageno, mincinos, începe să se laude cu "faptele sale de vitejie". Drept pedeapsă pentru minciunile lui, cele trei Doamne îi închid gura cu un lacăt. Apoi, ele înmânează lui Tamino un medalion cu portretul Paminei (soprană), fiica Reginei Nopții care se află prizonieră, păzită cu strășnicie de către temutul preot al lui Issis, Sarastro (bas). Tamino se îndrăgostește de imaginea prințesei și promite că o va elibera (arie). Printre tunete și fulgere, apare însăși Regina Nopții într-un veșmânt bogat presărat cu stele (arie). Ea îl imploră pe Tamino să-i scape fata din mâinile lui Sarastro. Regina dispare. Cele trei Doamne îi redau lui Papageno glasul și îi oferă un joc de clopoței. Și Tamino primește un dar, un flaut fermecat care îl va ajuta să treacă prin încercările inițiatice la care va fi supus. Pe tărâmurile lui Sarastro, Pamina este chinuită de crudul maur Monostatos (tenor), care îi face insistente declarații de dragoste. Papageno se întâlnește cu Pamina într-una din sălile palatului, se sperie de ea apoi, recunoscând-o, îi vorbește prevenind-o că va fi în curând salvată de prințul Tamino (duet).
Curând, Tamino înțelege că a fost mințit. Sarastro, departe de a fi un vrăjitor rău, este un om luminat, animat de cele mai bune intenții. El a luat-o pe Pamina din împărăția răului și a întunericului pentru a o salva, îndepărtând-o de influența nefastă a mamei sale Regina Nopții. Papageno și Pamina sunt fugăriți de Monostatos și de slujitorii lui. Păsărarul însă sună din clopoțeii fermecați, iar urmăritorii încep să danseze devenind astfel inofensivi. Sarastro îl pedepsește pe maur pentru purtarea lui. Apoi, el îi desparte pe cei doi tineri, Pamina și Tamino, care s-au îndrăgostit, avertizându-i că vor fi supuși unor grele încercări menite a dovedi tăria sentimentelor lor.
ACTUL II. Înconjurat de preoții săi, Sarastro, marele preot, invocă zeii, pe Issis și Ossiris, rugându-se pentru reușita tinerilor (arie). Tamino este gata să înfrunte orice încercare. Papageno ar renunța, dar perspectiva de a-și dobândi și el o soție îl face să-și schimbe hotărârea. Părăsiți într-un loc întunecos și sumbru, cei doi tineri sunt supuși la proba tăcerii. În ciuda semnelor disperate ale lui Tamino, guralivul păsărar va încălca interdicția. În acest timp, Monostatos încearcă din nou s-o silească pe Pamina să-i împărtășească dragostea (arie). Apare Regina Nopții care îi cere fiicei sale să-l ucidă pe Sarastro și în acest scop, îi dă un pumnal (arie). După plecarea Reginei Nopții, Monostatos revine și înfuriat de un nou refuz, încearcă s-o ucidă pe Pamina. De astă dată intervenția lui Sarastro o salvează pe fată. Pamina cere îndurare pentru mama ei. Plin de demnitate, Sarastro îi amintește că sentimentul josnic al răzbunării nu a poposit niciodată în ținutul lui (arie).
Tamino și Papageno se află acum într-o grotă întunecoasă. În fața lor apare o bătrână urâtă și zbârcită care îl asaltează pe Papageno cu declarațiile ei de dragoste. Păsărarul o alungă și se repede la o masă îmbelșugată apărută nu se știe de unde. Tamino dă glas cu ajutorul flautului său fermecat dorinței de a o vedea pe Pamina. Tânăra apare, dar tăcerea lui Tamino, care încă nu a primit dezlegarea de a vorbi, o îndurerează profund (arie).
În templu, preoții aduc laude dârzeniei lui Tamino. Acum urmează cea mai grea încercare. Tânărului i se cere să-și ia rămas bun de la Pamina. În acest timp, Papageno visează la mult-dorita soție (arie).
Tamino și Pamina au ieșit învingători din toate încercările la care au fost supuși. Exasperat, Papageno cedează insistențelor bătrânei din peșteră care, spre marea lui surpriză și bucurie se transformă într-o fată frumoasă cu trupul acoperit, ca și el, cu pene (duet).
Regina Nopții împreună cu Monostatos și cu cele trei Doamne sunt personajele alungate pentru totdeauna din împărăția lui Sarastro. Corul intonează un imn închinat luminii în care se glorifică triumful binelui asupra răului. Tamino și Pamina sunt uniți de marele preot Sarastro.

4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA și Cristina Maria SARBU, București, Editura DU Style: 1999



Copyright: cIMeC 2002