HOME

DON GIOVANNI


Dramma giocoso în două acte (nouă tablouri). Muzica de W. A. Mozart. Libretul de Lorenzo da Ponte (în limba italiană).
Premiera a avut loc la 29 octombrie 1787, la Teatrul Național din Praga.

Acțiunea se petrece în Spania, în Evul Mediu.

ACTUL I. În fața casei Comandorului, Leporello (bas buff), servitorul lui Don Giovanni se plimbă supărat. S-a săturat de înjosirile și situațiile neplăcute în care îl pune stăpânul său și, în consecință, vrea să-l părăsească (arie). Acoperindu-și fața cu o mască, Don Giovanni (bariton) coboară grăbit scările castelului. În urma sa, Donna Anna (soprană), fiica Comandorului, îl urmărește adresându-i reproșuri. Scena este întreruptă de apariția Comandorului (bas) care, revoltat, îl provoacă pe tânărul mascat la duel. Fără a ezita, Don Giovanni îl ucide și fuge. Donna Anna se prăbușește plângând peste corpul neînsuflețit al tatălui ei jurând răzbunare (arie). Abia scăpat dintr-o aventură, Don Giovanni este gata să se lase antrenat în alta. Atenția îi este atrasă de silueta unei femei ce se desprinde din întuneric. Dezamăgit atunci când recunoaște în misterioasa femeie pe fosta sa iubită Donna Elvira (soprană) care îl urmărește cu dragostea și insistențele ei, Don Giovanni reușește să se facă nevăzut lăsându-l pe Leporello să rezolve, cum va putea situația. Șiretul valet se descurcă într-adevăr. El îi arată Donnei Elvira catalogul impresionant - și desigur, neîncheiat încă - al cuceririlor stăpânului său (arie). Donna Elvira pleacă îngrozită.
În acest timp, într-un alai de nuntă, Don Giovanni își alege o nouă victimă: pe Zerlina (soprană), viitoarea soție a țăranului Masetto (bas). Nuntașii sunt invitați să petreacă la castelul cavalerului. Bănuitor, Masetto se opune dar, mai de voie, mai de nevoie se lasă convins și acceptă. Zerlina este pe punctul de a ceda insistențelor lui Don Giovanni care o încântă cu perspectiva unei vieți bogate, lipsită de griji (duet). Dar Donna Elvira sosește la timp ca să îi dezvăluie Zerlinei adevărata față a seducătorului lipsit de scrupule care este Don Giovanni (arie). Apar Donna Anna și logodnicul ei Don Ottavio (tenor) care îi cer lui Don Giovanni ajutorul pentru a-l descoperi pe asasinul Comandorului. Amuzat, cavalerul acceptă cu seninătate. Dar, datorită celor câteva cuvinte rostite, Donna Anna îl recunoaște (arie). Împreună cu Donna Elvira cei trei jură să-l pedepsească pe vinovat.
În toiul petrecerii de nuntă, Don Giovanni e mai vesel ca oricând (arie). Zerlina și Masetto s-au împăcat. În grădină sosesc trei oaspeți macați. Leporello îi invită generos la petrecere. Don Giovani nu le dă atenție până cănd cei trei nu-și scot măștile: sunt Donna Anna, Donna Elvira și Don Ottavio, veniți să-l pedepsească. Don Giovanni fuge croindu-și drum cu spada.
ACTUL II. Don Giovanni îi poruncește lui Leporello, ca travestit în hainele lui, să o rețină pe Donna Elvira. Purtând hainele servitorului, frivolul cavaler va cânta o arie cameristei Donnei Elvira (serenadă). În timp ce Don Giovanni cântă, apare Masetto cu o ceată de țărani înarmați. Înșelat de întunericul nopții ca și de hainele schimbate, Masetto se lasă convins să-și trimită oamenii în căutarea lui Don Giovanni pe care vrea să-l pedepsească. Rămas singur cu presupusul Leporello, Masetto își dă seama prea târziu de eroarea săvârșită și încasează el de la Don Giovanni o bătaie zdravănă. Dar mângâierile Zerlinei îl vor consola (arie). Între timp Leporello a ajuns cu Donna Elvira până în grădina casei Comandorului. Încercând să fugă, valetul se vede înconjurat de dușmanii stăpânului său, Donna Anna, Don Ottavio și Masetto. Speriat, Leporello își dezvăluie adevărata identitate reușind astfel să scape. Dezamăgită în fața acestei noi înșelătorii, Donna Elvira, se simte totuși cuprinsă de milă și compasiune presimțind că pedeapsa nu va întârzia. Don Ottavio își consolează logodnica, pe Donna Anna (arie).
La cimitirul unde s-a ascuns împreună cu Leporello, Don Giovanni zărește statuia Comandorului, și insolent, invită chipul de piatră la cină. Spre groaza lui Leporello, statuia înclină capul în semn de acceptare. O voce de tunet îi anunță lui Don Giovanni apropierea sfârșitului, dar frivolul cavaler pleacă nepăsător.
Donna Anna încearcă să-și clarifice sentimentele. În adâncul sufletului ea l-ar prefera oricând pe frumosul Don Giovanni logodnicului ei, dar conveniențele o obligă să meargă până la capăt cu "jocul" răzbunării filiale și al fidelității (arie).
În palatul său, stând la masă, binedispus Don Giovanni fredonează o arie din Nunta lui Figaro. Donna Elvira face o ultimă încercare nereușită de a-i redobândi dragostea. Statuia Comandorului urcă amenințătoare scările, venind să îndeplinească pedeapsa sortită lui Don Giovanni. Flăcări se ridică din toate părțile, zidurile se prăbușesc. Atingându-l, statuia îi transmite lui Don Giovanni fiorul morții.
După dispariția lui Don Giovanni, viața își reia cursul normal. Amintirea cavalerului va dăinui însă în inimile celor care l-au cunoscut, în sufletul îndurerat al Donnei Elvira și chiar în cel al Donnei Anna care îi cere logodnicului un răgaz de gândire de un an, până la căsătorie (sextet).

4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA și Cristina Maria SARBU, București, Editura DU Style: 1999



Copyright: cIMeC 2001