POMENIRE - UN RECVIEM
ROMÂNESC (p.a.a.)
Cuvântul autorului, Ştefan NICULESCU
| Pomenire - un recviem românesc - este o meditaţie muzicală
pe texte rituale româneşti, alese din milenara tradiţie
cultă ortodoxă şi din tradiţia orală arhaică
a ţăranului. Numele „pomenire“ - sugerat de soţia mea - corespunde intenţiei textelor alese şi anume aducerea-aminte de Cel de Sus şi de cei adormiţi întru Domnul. Subtitlul „un recviem românesc“ este o adaptare proprie a denumirii celebrului Ein deutsches Requiem „după cuvinte din Sfânta Scriptură“, cum spune Brahms, cuvinte exclusiv germane şi altele decât cele latine din recviemul catolic. Invitaţia de a compune o astfel de lucrare o datorez domnului Karsten Witt, atunci director al Festivalului Wien Modern, care m-a întrebat, de-a lungul timpului despre stadiul „proiectului nostru“. De asemenea, Horia Andreescu a urmărit evoluţia partiturii în diferite faze de lucru şi s-a aplecat acum asupra ei cu bogata sa experienţă artistică şi la apogeul unei strălucite cariere muzicale. În sfârşit, susţinerea permanentă a soţiei mele în aceasta dificilă întreprindere (lipsită de modele premergătoare) şi participarea ei la desluşirea semnificaţiilor - inclusiv a titlului - lucrării, mă îndreptăţesc să-i dedic această compoziţie. Scrisă pentru bas solo, cor mixt şi orchestră şi alcătuită din 7 părţi distincte, Pomenire se sprijină pe fragmente extrase din Rânduiala ortodoxă a înmormântării sau a parastasului şi din cântecele funebre supravieţuitoare în cultura orală a ţăranului român. Din acest ultim repertoriu am ales Zorile, publicat în 1936 de Brăiloiu în „Ale mortului“ din Gorj. Totodată, am alăturat acestor fragmente cântecul medieval citat de Monteverdi în Sonata sopra Sancta Maria ora pro nobis. Text pus la dispoziţie de D-na Cristina SÂRBU, PR, Filarmonica „George Enescu“, Bucureşti |
Copyright: cIMeC 2006