Poemul coregrafic „Bătălia cu facle”, inspirat după tabloul cu acelaşi nume de Theodor Aman... este o lucrare în care „contrastul” şi „culoarea” sunt cele două atribute care vin în sprijinul expresiei, adică a acelei atmosfere de palpitantă încrâncenare pe care o evocă tabloul.

„Muzical am început lucrarea lent, meditativ cu o melodie melismatică, de fapt o melopee de factură modală, o melodie infinită, care se topeşte treptat într-un cluster care va creşte şi se va descompune treptat sau brusc, generând partea de desfăşurarea lucrării. Materialul de factură serial-modală se structurează într-o formă tripartită în care cele două idei foarte contrastante (prima meditativă şi a doua puternică, incisivă, de o factură polifonică) au mai întâi un caracter exploziv şi apoi dezvoltător. Se ajunge în acest fel prin acumulare de terase şi suprafeţe la o mare culminaţie (cea mai amplă din întreaga lucrare) apoi la o cădere bruscă cu întreaga orchestră pe un singur sunet (unisonul generator) ca apoi totul să se stingă prin dispariţia treptată a instrumentelor, realizând acest efect pe registre şi nu pe culori.

Lucrarea se încheie meditativ, cu un dialog între clopot şi gong pe un fundal de timpani.

Psihologic, acest final în piano ca nuanţă şi meditativ ca atmosferă, survenit brusc după o mare creştere dramatică sugerează poate acel moment de calmă oboseală, cu nuanţe de tristeţe şi nostalgie, care pot apărea paradoxal în urma oricărei "bătălii" chiar şi câştigată...”

Irina Odăgescu-Ţuţuianu, Caietul-program al Filarmonicii „George Enescu“, Bucureşti