"Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală este la nivelul culturii europene de astăzi... Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului sau, şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punct de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veştmântului cugetării româneşti..."
(Titu Maiorescu)

Din şoseaua Botoşani-Dorohoi un drum se desprinde, la stânga, spre Ipoteşti, dominând întinderile vălurite de alternanţa colinelor. Acolo, pe o margine de deal, stăruie amintirea despre Eminescu. La intrarea în localitatea Ipoteşti ne ies în cale turnurile celor două biserici, cea veche a familiei Eminovici şi cea nouă construită de Nicolae Iorga şi Cezar Petrescu, în memoria poetului. Astfel, se dezvăluie de la început ceea ce aflăm mai apoi că este Memorialului Ipoteşti. Centrul Naţional de Studii "M. Eminescu". Memorialul Ipoteşti funcţionează astăzi cu următoarele obiective muzeale:

• Casa Memorială restaurată şi inaugurată la 15 iunie 1979 după ce în 1976 fusese dărâmată până la temelie. Acum imobilul se află amplasat exact pe locul pe care s-a aflat dintotdeauna. Explorările din timpul săpăturilor au scos la iveală resturi de amforă romană, fragmente de ceramică dacică, precum şi unele obiecte aparţinând familiei Eminovici: fragmente de porţelan, tacâmuri de argint cu monograma familiei, pivniţa casei familiei Eminovici şi bucăţi de cahle din vechile sobe de teracotă ale locuinţei. Din pridvorul Casei Memoriale ni se oferă întreaga panoramă a Ipoteştilor cu vâlceaua copilăriei lui Eminescu ("natala mea vâlcioară") pe versanţii căreia stau înşirate casele ipoteştenilor, iar în spatele lor crestele dealurilor cu întinsul codru al Baisei.

• Cele două biserici de la Ipoteşti au avut destine neobişnuite. Biserica Mare a satului, construită în 1939 şi ctitorită de Nicolae Iorga, are hramul Sfântul Mihail. Alături, discreta şi tăcuta, biserica familiei Eminovici stă şi astăzi ca un simbol al credinţei şi al spiritualităţii neamului, în oaza de linişte a Ipoteştilor. Această bisericuţă are hramul Sfinţii Voievozi şi "a fost făcută pe locul şi cu ajutorul lui Ipatie şi Nicolai Isăcescu, care sunt şi primii ctitori. Ea a fost făcuta din lemn, dar putrezind lemnul a fost (re)făcută din vălătuci" ("Cultul Ortodox din judeţul Botoşani", 1906, p. 108).

• Casa Icoanelor aflată tot în incinta Memorialului a fost locuinţa ultimei proprietare a moşiei Ipoteşti, Maria Papadopol. Imobilul este construit în stil moldovenesc cu cerdac şi el reprezintă, în ansamblul arhitectonic al Memorialului, spaţiu pentru găzduirea unor expoziţii periodice de icoane.

• Alături de aceste construcţii vechi, în incinta muzeului, se mai află un amfiteatru în aer liber de circa 500 de locuri şi o construcţie modernă cu demisol şi două etaje care funcţionează ca sediu administrativ dar şi ca spaţiu expoziţional, destinat expoziţiei permanente documentare "Mihai Eminescu", precum şi expoziţiilor temporare de artă plastică. Expoziţia permanentă este concepută pentru a ilustra, în viziune modernă, copilăria şi tinereţea poetului, perioada colaborării cu teatrele, studiile sale în ţară şi străinătate, momentul sărbătoresc de la Putna, "Junimea" şi legătura poetului cu această societate şi membrii ei, opera. Astfel ea se constituie ca un domeniu de documentare a vieţii poetului dar şi ca spaţiu de iniţiere în opera şi experienţa artistică a acestuia.

• Spatiului muzeal al Ipoteştilor i se adaugă o altă clădire modernă, Biblioteca Naţională de Poezie care va funcţiona după deschidere cu peste 40.000 de volume de poezie (mare parte donaţie a scriitorului Laurenţiu Ulici) şi care va fi la dispoziţia cercetătorilor. La Ipoteşti se află documente şi obiecte memoriale de o inestimabilă valoare. Printre ele cităm "Jurnalul Junimii", manuscris original şi unic, copiat de Alexandru D. Xenopol şi pe coperta căruia stă scris "Societatea Junimea. Prescripte verbale" (conţine 164 de file consemnate pe parcursul a 49 de şedinţe şi tot atâtea procese verbale), corespondenţa Eminescu-Maiorescu şi Eminescu-Burla, aforisme, autografe semnate de Mihai Eminescu, planul mănăstirii Putna, fotografii originale Gh. Eminovici, Şerban Eminovici şi Mihai Eminescu şi 33 de manuscrise eminesciene (dintre cele 44) facsimilate şi fotocopiate, după originalele de la Biblioteca Academiei, la sugestia filosofului Constantin Noica.

Dintre obiectele de patrimoniu exemplificăm: caseta de machiaj cu monograma M. Eminescu; medalia serbării de la Putna; sigiliul de aramă al doctorului Şerban Eminovici; caseta de mahon ferecată în argint; tabachera turcească (Gh. Eminovici); icoana ferecată în argint (aparţinând familiei Eminovici) şi garderoba din lemn de stejar cu inscripţia "Aglae Drogli".

Folosind gândirea aforistică a filosofului Constantin Noica "...cu fiecare zi se troienesc lucrurile peste noi. Trebuie să ieşi de sub îngrămădirea lor ca să regăseşti şi să faptuieşti", putem adăuga: la Ipoteşti, troienirea a început odată cu naşterea poetului şi a devenit nemărginită odată cu trecerea lui spre alte tărâmuri -

Memorialul Ipoteşti este deservit de 38 de angajaţi dintre care personal de specialitate: 4 cercetători, 2 muzeografi, 1 bibliotecar-muzeograf, 1 informatician, 1 grafician si 5 supraveghetoare;