 Prima stradă secundară dezvelită a fost un cardo la 9 m vest de incinta de răsărit, lângă poartă. Această stradă a început să existe în a doua jumătate a secolului IV-începutul sec V p.Chr., ca urmare a abandonării ideii de obligativitate a intervallum-ului - strada pomerială; în această fază se renunță la drumul circular, dar se lasă accese spre zid în anumite puncte.
Strada DV1 este lată de 3,20 m și urcă dinspre decumanus maximus, rămas practic la același nivel la care fusese construit în sec IV, spre sud, unde a avut loc o înălțare remarcabilă a nivelului prin succesive momente de refacere ale acestui cartier.
Aproape vis-à-vis, în sectorul A, la distanța de 9 m față de zidul de incintă se află strada (AV 1) corespunzătoare spre nord. și în sectorul de la nord de decumanus maximus s-a renuntat la intervallum peste care s-au făcut construcții sprijinite pe zidul de incintă. La est de basilica cu transept se află o a doua stradă DV2 (la 18 m vest de poarta), al cărei traseu nu este perpendicular pe via principalis, ci face un unghi, care permite o mai ușoară manevrare a vehiculelor. Traseul străzii este valabil doar pentru epoca Anastasius-Iustinian, căci aici au existat la un moment dat construcții "barbare", scoase prin săpăturile de la începutul secolului XX, resturi fiind observate cu ocazia curățirii sectorului.
La estul basilicii A, ziduri din ultima faza de existență a orașului au desființat o stradela DV2 la 40 m de poartă.
In vestul cetății săpăturile au avut darul să dovedească pentru nivelurile de existență N V și N VI, adică pentru epoca de reconstrucție, o aglomerare de construcții, fără o grije marcată de a asigura circulatia lesnicioasă.
Pentru buna desfășurare a circulației, străzile secundare nu sunt una în continuarea celeilalte. Spre sud, zidurile unor anexe ale basilicii cu transept au acoperit o stradă ce trebuie să fi existat acolo, unde lipsește o plintă din porticul vial.
Doar la distanța de 53 m față de latura vestică a basilicii forensis există o arteră de circulație conținută între nordul și sudul axei est-vest. Până la această stradă s-a păstrat în funcție porticul de pe latura de nord a viei principalis. Strada a fost construită doar în secolul IV p. Chr și rezultatele parțiale ale unui sondaj stratigrafic întrerupt din motive financiare înainte de a fi terminat, ne sugerează că strada a fost construită în zona în care se afla fossa de pe latura de vest a incintei traiane.
Cercetările în diferite puncte ale orașului roman au fost doar parțial publicate și nu întotdeauna cu prezentarea materialelor arheologice definitorii din punct de vedere cronologic pentru situațiile descoperite. Totusi, s-a constatat că în zona de vest și sud a platoului în epoca romană timpurie n-a existat o viață urbană similară celei din partea de nord-est a platoului.
Incinta în opus quadratum, pusă în evidență în zona porții de est, confirmă presupunerea ca Tropaeum Traiani a beneficiat de statutul de municipium, deja în vremea lui Traian. Constatările arheologice în zona de sud a cetății romano-bizantine, unde s-au efectuat sondaje până la pământul viu în patru sectoare infirmă ipoteza potrivit căreia aria municipiului coincidea cu cea a cetății târzii. Plecând de la această constatare fermă, am căutat o explicație, pe care socotim că fotografia aeriană, zbor 1973 o oferă cu foarte multe șanse de a se confirma.
Zona centrală a cetății, evident mai înaltă decât cea sud-vestică are în fotografia aeriană o formă patrulateră regulată. Suprafața delimitată pe fotografia aeriană este aproximativ 4,5 X 7 actus; suprfața aceasta este relativ redusă pentru un oraș roman, dar se pare că, cel puțin inițial, în spațiul geto-dacic, cu un aspect preponderent agrar s-a considerat ca suficientă crearea acestor orașe de mici dimensiuni - centre administrative și religioase ale unui territorium în care viața se desfășura în parametrii tradiționali.
În această arie cardo și decumanus au aceleași rosturi, doar că aria era împărțită de cardo în două jumătăti egale, raportul de 2/3 fiind cel creat pe direcția est-vest de decumanus maximus.
Via principalis de epocă constantineană dezvoltă traseul axului principal est-vest anterior, care împarte în raportul 2/3 aria pe care o preconizăm pentru municipiu; zona forensă trebuie să se fi desfășurat spre nord, iar arcul quadrifons descoperit de Al.Barnea marchează intrarea în acest for.
Nu este cu totul clar care au fost motivele pentru care s-a produs distrugerea de mari proporții care a făcut necesară reconstrucția quasi-totală a orașului. Se poate presupune că a fost un raid gotic, care să fi cucerit și distrus total orașul. Totusi, trebuie avut în vedere și un eventual cutremur, care a afectat foarte serios monumentele din oraș; pentru această alternativă avem doar un indiciu firav - fracturarea fundației turnului interior T A, la poarta de est.
Din datele existente ca urmare a cercetărilor din ultimile decenii, avem suficiente elemente ca să afirmăm că după mijlocul secolului III, la inițiativa probabilă a lui Aurelian s-a creat un proiect de fortificare a orașului Tropaeum Traiani pe o arie mult mai amplă, proectându-se turnuri semicirculare largi la o distanță medie de jumătate de actus, iar pe sectorul de la nordul porții de vest un turn dreptunghiular.
Asemănarea proiectului pe care-l putem presupune cu cele ce au fost construite la Oescus II, Ulmetum sau Noviodunum ne arată că fortificațiile orașului au intrat într-un program general de fortificare a provinciilor dunărene. Prezența turnului dreptunghiular, între cele semicirculare poate fi un punct de sprijin pentru ipoteza că proiectul inițial realizat parțial pe tronsonul nordic al laturii vestice este databil în epoca anterioară lui Diocletian.
Raportul dintre rețeaua stradală a orașului din epoca reconstrucției anterioare lui Constantin și turnurile proiectate nu poate fi înțeles, căci nu s-au dezvelit străzile fazei romane timpurii, iar pentru rețeaua stradală din secolul IV cunoaștem doar, axele principale, intervallum în zona porții de est, prima stradă mai la vest, și o stradă la 50 m vest de basilica forensis, debușând în turnul T 6 și respectiv B 19; o stradă ce se profilează în sectorul sudic cercetat de Maria Munteanu - Bărbulescu, ar răspunde la doar 21 m vest de aceiași basilica civilă, coincizând parțial turnului T 20.
Toate celelalte străzi au fost cercetate doar pentru perioada finală - secolul V-VI, când se produc schimbări în reteaua stradală, prin aparitia unor construcții care blochează până și via principalis.
După cum am observat, în secolul IV, existând o largă stradă pomerială nu era absolut necesar ca rețeaua stradală să asigure accesul la fiecare turn, mai cu seamă că frecvența acestora ar fi fragmentat mult prea mult suprfața locuibilă.
Inscripția constantineană, care onorează inițiativa celor doi împărați clamează aceleași scopuri de a asigura granițele - ad confirmandam limitis tutelam etiam Tropaeensium civitas auspicato a fundamentis feliciter opere constructa est. Putem considera că rostul fortificațiilor în viziunea strategică imperială era să contribuie la împiedecarea raidurilor barbare spre sud. Rolul de filtru, de apărare în adâncime a noii capitale Constantinopol va fi cu siguranță un factor care va face ca rolul orașului Tropaeum în apărarea granițelor să fie tot mai amplu; fără să avem o cercetare completă pentru fortificața adiacentă, asemănătoare cu cea de la Nicopolis ad Istrum, rămâne doar să formulăm în continuare ipoteza că aici au fost cantonați milites comitatenses |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
ÎNAPOI
