
Turnul T 4 nu fusese săpat decât în vecinătatea intrării și am avut șansa să golim cca. jumătate din interiorul nederanjat. Sub turn nu am descoperit faza traiană a unei incinte, ci doar o fundație abandonată și demontată în cea mai mare măsură, contemporană cu cea de pe curtina de vest, sector sud.
Poarta, la 1,60 m de colțul incintei cu turnul T 4, este lată de 1,40 m și a avut, în acestă formă, două momente de construcție. Pragul inferior al primei faze de construcție s-a păstrat spre exterior și este alcătuit dintr-o lespede de mari dimensiuni. În colțul exterior (NV) al plăcii s-a scobit o cavitate circulară (diametru 15 cm, adâncime 10 cm) rezultat al rotirii unui ax de poartă cu un singur batant. Poarta închisă se asigura cu o bârnă de lemn al cărui lăcaș s-a păstrat în emplectonul de la răsărit de poartă pe o lungime de 1,40 m, la care se adaugă și cei 40-45 cm care trebuie să fi fost ridicat din blocuri ecarisate, scoase acum, dar ale căror urme s-au păstrat în mortarul de peste fundația porții.

Bârna care asigura poarta se află la 2,07 m față de talpa zidului de incintă din interior, și era la 0,90-1 m deasupra pragului reprezentat de lespedea din faza primă a acestei porți de mici dimensiuni.
Toate datele obținute până acum conveg spre ipoteza că această poartă este o refacere de la sfârșitul sec. al IV-lea - începutul sec. al V-lea, când se construiesc și edificiile adosate incintei. Edificiul la est de cardo maximus blochează intrarea în T4, mai precis, accesul în turn se făcea doar prin această încăpere.
Se pare că în faza inițială a existat o poartă mai largă cu cca. 0,40 cm spre est. Nu putem ști dacă spre vest s-a îngustat cu cca. 1,10 m cât este tronsonul de emplecton din interiorul incintei de aspect deosebit față de ceea ce este zidul de incintă mai spre vest.
Considerăm că în viitorul apropiat, prin cercetarea depunerilor arheologice nederanjate la demantelarea incintei, vom obține elemente privind aspectul porții în epoca constantiniană și eventual despre faza anterioară acesteia - Faza B.

Am curățit în întregime poarta pe toată lățimea zidului de incintă și am curățat cardo, în S III A.11. Cardo în faza corespunzătoare pragului marcat de blocuri lustruite de circulație, rămase in situ, era pavat cu piatră măruntă și resturi ceramice, care s-au depus peste un acoperiș de țigle și olane, prăbușit peste strada anterioară de pe edificiul din vestul străzii.
Strada urcă în pantă ușoară spre sud. Faza următoare, cea pe care s-a prăbușit acoperișul, era alcătuită din piatră de calcar, care acoperea talpa de fundație a construcției din estul străzii, deci construcția este contemporană acestei faze de utilizare a străzii. O a treia fază a străzii este reprezentată de un sistem de drum cu trotuare de o parte și de cealaltă. Partea centrală, de 1,10 m, era construită (poate cu lespezi de piatră) peste un strat compact de piatră, fragmente mărunte de cărămizi, prinse în lut. Trotuarele erau amenajate cu lespezi peste un strat de lut cu material ceramic în el. S-a păstrat in situ o lespede din acest pavaj. Trotuarele aveau lățimea de 70-80 cm.
Totodată, am continuat cercetarea în afara incintei unde stratul de dărâmătură atinge 1,80 m. Am constatat că în secolul al X-lea s-a efectuat o demantelare sistematică, până la talpa incintei și a turnului T 4; cu această ocazie s-a distrus și poarta care trebuie să fi avut lățimea de 1,40 m, cât este distanța dintre laturile ei marcate de opus incertum pe care se evidențiază urmele de mortar care au prins un prim rând de blocuri ecarisate. După cum se poate constata, lățimea străzii este considerabil mai amplă decât cea a porții, de dimensiunea unei poterna.

Cercetarea din exteriorul incintei1. a pus în evidență faptul că la est de poartă s-a mai păstrat o parte din blocurile de parament, două asize peste talpa lată de 10-15 cm, iar la vest ele au fost scoase până la aceeași talpă.
Talpa incintei face un unghi spre sud-vest, corectând traseul acesteia. Din cauza masivei distrugeri nu am putut încă stabili dacă la construirea incintei a existat o poartă de dimensiuni mai largi.
În campaniile viitoare, prin cercetarea suprafeței A, S III în exterior, sub stratul de dărâmătură, ne va aduce lămuriri asupra acestei ipoteze pe care o putem susține și prin faptul că în sondajul stratigrafic din vestul porții, în interior, am constatat la nivelul pragului inițial al porții un strat de mortar și piatră măruntă, strat de construcție, doar în zona imediat învecinată porții, eventual rezultatul acestui moment de reducere a dimensiunilor ei.
Latura exterioară vestică a turnului T 4 a fost și ea demantelată în secolul al X-lea, păstrându-se doar doua asize peste talpa fundației, talpă comună și construită simultan cu cea a incintei |