Am curăţit în întregime poarta pe toată lăţimea zidului de incintă şi am curăţat cardo, în S III A.11. Cardo în faza corespunzătoare pragului marcat de blocuri lustruite de circulaţie, rămase in situ, era pavat cu piatră măruntă şi resturi ceramice, care s-au depus peste un acoperiş de ţigle şi olane, prăbuşit peste strada anterioară de pe edificiul din vestul străzii.
Strada urcă în pantă uşoară spre sud. Faza următoare, cea pe care s-a prăbuşit acoperişul, era alcătuită din piatră de calcar, care acoperea talpa de fundaţie a construcţiei din estul străzii, deci construcţia este contemporană acestei faze de utilizare a străzii. O a treia fază a străzii este reprezentată de un sistem de drum cu trotuare de o parte şi de cealaltă. Partea centrală, de 1,10 m, era construită (poate cu lespezi de piatră) peste un strat compact de piatră, fragmente mărunte de cărămizi, prinse în lut. Trotuarele erau amenajate cu lespezi peste un strat de lut cu material ceramic în el. S-a păstrat in situ o lespede din acest pavaj. Trotuarele aveau lăţimea de 70-80 cm.
Totodată, am continuat cercetarea în afara incintei unde stratul de dărâmătură atinge 1,80 m. Am constatat că în secolul al X-lea s-a efectuat o demantelare sistematică, până la talpa incintei şi a turnului T 4; cu această ocazie s-a distrus şi poarta care trebuie să fi avut lăţimea de 1,40 m, cât este distanţa dintre laturile ei marcate de opus incertum pe care se evidenţiază urmele de mortar care au prins un prim rând de blocuri ecarisate. După cum se poate constata, lăţimea străzii este considerabil mai amplă decât cea a porţii, de dimensiunea unei poterna.