Sondajul pe care l-am făcut a putut aduce doar elemente privind o eventuală întrerupere a lucrărilor în faza de construcţie, la nivelul fundaţiilor, în zona de contact dintre curtină şi turnul nordic - notată de noi ca faza B. Această constatare poate fi susţinută doar pentru că pe curtina dintre porţile de vest şi de sud s-a pus în evidenţă o fază de contrucţie, databilă după mijlocul secolului III şi pentru că ea se regăseste şi la Turnul T 4 şi T 13 sau la incintă, în dreptul poternei de lângă turnul T 19 - B 19.
Fundaţii din piatră brută, legată cu mortar, au fost descoperite între turnurile existente. Planul acestor turnuri este semicircular, mai degrabă lat decât lung, axul perpendicular pe incintă fiind de cca. 10 m, iar cel paralel depăşind 11 m. Fundaţiile, de o masivitate remarcabilă, sunt late de 3,95 m, mult adâncite în pământul viu şi sprijinite de o reţea de pari de lemn înfipţi în lut, peste ei aruncându-se numai piatră brută pe o adâncime de 0,80-0,90 m. Abia după această fundaţie seacă s-a umplut groapa de fundaţie cu piatră legată cu mortar pe o înălţime de 0,60 m. Această structură s-a putut constata datorită faptului că s-a oprit construcţia fundaţiilor, încă înainte de a se ajunge la nivelul de călcare al constructorilor, iar la reluarea lucrărilor de construcţie, aceste fundaţii scoase din proiect au fost folosite ca sursă de piatră de construcţie, căci pământul galben adus ce acoperă fundaţiile abandonate umple şi groapa de scoatere a pietrei din frontul turnurilor.