La vest de intersecţia cu cardo maximus, axa nord-sud a oraşului, porticul s-a păstrat doar pe flancul nordic, pe cel sudic, strada fiind ocupată în ultimele faze de existenţă în cetate de construcţii care ajung să acopere chiar şi canalul median. Ocupându-se de descrierea străzilor principale, Monica Mărgineanu-Cârstoiu şi Al. Barnea au alcătuit o schiţă a trei etape succesive de folosire a porticelor^1.. Cum însă s-a dezvelit via principalis doar la nivelul din epoca lui Iustinian, numai săpăturile viitoare vor putea urmări dezvelirea în suprafaţă a nivelurilor anterioare.
La vest de basilica forensis, strada a fost îngustată la 5-6 m, prin întinderea construcţiilor civile peste trotuare în sec. al VI-lea p. Chr., poate chiar la sfârşitul sec. al V-lea p. Chr.
Pe partea de nord a străzii principale, în faţa zidurilor edificiilor târzii, s-au păstrat plinte sau baze de coloane, dar aceste urme ale porticului sunt cu 1,50 m mai la sud decât erau în sectorul estic. Cardo maximus, perpendicular pe decumanus maximus, îl împarte în proporţie de 2/3, spre est, în timp ce via principalis trece cam la jumătatea lungimii totale a axei nord-sud. Această schemă este relativ generală în urbanismul roman. De la această bază se trasează reţeaua stradală, care crează cartiere patrulatere (insulae). În zona centrală, de obicei, edificiile publice ocupau mai multe insule. Deocamdată nu avem elemente necesare pentru a cunoaşte dimensiunile insulelor oraşului roman timpuriu. Pentru epoca Dominatului este dezvelită doar basilica forensă.
Axul nord-sud a fost doar parţial cercetat, în zona centrală, de o parte şi de alta a viei principalis. Sunt în curs cercetări spre poarta de sud şi noi am cercetat pe cca. 4 m ultimele faze ale străzii la poarta de nord. Pentru moment, s-a dezvelit această axă doar pentru faza Anastasius-Iustinian.
În această fază, cardo maximus la sudul intersecţiei era mărginit spre vest de tabernae adosate pe latura estică a basilicii forensis şi spre est de atrium-ul basilicii cu transept. Aici strada este lată de 7 m şi are spre est un porticus vial, ale cărui plinte şi baze de coloane au rămas pe locurile lor. Una din aceste plinte este de colţ, fiind comună atât pentru porticul de pe decumanus cât şi de pe cardo. În cele din urmă, se renunţă la porticul porţiunii sudice a străzii cercetate.
Partea nordică a cardo a fost cercetată doar în faţa basilicii A. Şi aici a existat un portic, construit odată cu basilica şi refăcut atunci când s-a refăcut aceasta.
Pentru capătul de nord al arterei nord-sud, în secolele V - VI, am oferit elementele definitorii mai sus, când ne-am referit la poarta de nord.
Cercetări încă inedite au avut ca urmare obţinerea unor date despre faza de secolele II - III p.Chr. a acestor două axe, în zona de intersecţie.