Accesul:

Venind cu maşina dinspre Bucureşti şi trecând Dunărea cu bacul la Ostrov, întârzierea de circa o oră este răsplătită de frumuseţea drumului, puţin aglomerat, ce străbate sudul deluros al Dobrogei. După ce se trece de satul Urluia, din şosea se vede cetatea de la Adamclisi.

Dinspre Constanţa se poate veni cu autobuzul sau cu maşina, urmând drumul care, la Murfatlar (Basarabi), se bifurcă spre Ostrov. De pe dealurile din apropierea satului Deleni se zăreşte silueta monumentului triumfal de la Adamclisi, dominând orizontul. Înainte de intrarea în satul Adamclisi se desprinde o şosea spre dreapta, ce conduce spre monumentul triumfal ridicat de Traian la sfârşitul războaielor cu dacii.

Monumentul triumfal

Monumentul triumfal este restaurat din 1977 şi folosindu-se una din ipotezele privind dispunerea metopelor descoperite în spaţiul din vecinătate şi in satele din jur, pe tamburul din piatră cu mortar păstrat, s-a reconstituit monumentul cu mulaje de ciment. Piesele originale sunt adăpostite în muzeul construit în centrul satului Adamclisi. Inaugurarea monumentului a avut loc în cadrul festivităţilor prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independenţei Principatelor Române.

La mică distanţă, spre est, de monumentul trumfal, se află un tumul funerar, iar un altar ridicat pentru soldaţii romani căzuţi în luptele purtate pe aceste locuri se află la vest de monument. Cele trei monumente au fost concepute ca un tot, ele alcătuind un triunghi isoscel, în al cărui vârf se află altarul funerar.

Muzeul

Cel interesat să vadă metopele originale şi câteva din descoperirile făcute în cetatea de la Adamclisi trebuie să refacă drumul până în şoseaua naţională nr. 3, spre Ostrov, şi intrând în sat spre dreapta, să o cotească spre nord, unde se află muzeul construit tot în anii '70.

Muzeul este conceput pentru a servi în primul rând unei expuneri complete a basoreliefurilor şi trofeului colosal de pe vârful monumentului triumfal. Doar câteva vitrine cu material arheologic selecţionat din cel rezultat din săpăturile în cetatea Tropaeum Traiani ilustrază parametrii de desfăşurare ai vieţii în vecinătatea monumentului. Din interiorul muzeului, spre nord, prin peretele de sticlă se deschide o largă perspectivă asupra oraşului antic.

Cetatea

Pentru a înţelege ce a însemnat acest oraş roman trebuie făcută o vizită la ruinele parţial dezvelite. De la muzeu se poate coborî pe jos (cca. o jumătate de oră) sau cu maşina, pe drumul asfaltat care trece pe lângă plantaţia de duzi.

Cetatea se află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul, de care se leagă printr-o limbă de pământ îngustă. Platoul este înconjurat pe toate celelalte laturi de pante mai mult sau mai puţin abrupte, care constituie o protecţie naturală. Acest avantaj al terenului a fost folosit la construirea incintei, în forma în care ea se desfăşoară azi pe teren, mărginind o suprafaţă de cca. 10 ha. Această incintă a fost construită în secolul al IV-lea, după cum indică inscripţia pusă în vremea lui Licinius şi Constantin cel Mare.

Terenul pe care se află cetatea şi monumentele de la Adamclisi a devenit domeniu public în administrarea Academiei Române prin hotărârea regelui Carol I. Cetatea este astfel nu numai o rezervaţie arheologică, ci şi una ecologică. Flora şi fauna de pe cetate nu au fost bulversate în ultimul secol.