Aşezare aparţinând eneoliticului (Cucuteni A), epocii bronzului (cultura Monteoru), cetate dacică (sec. I î. d. Hr. - I d. Hr., şi o aşezare feudală (sec. XII.).

Istoricul cercetării. Cercetări arheologice sistematice desfăşurate în anii 1928, l957 şi 1962 – 1985.

Descrierea sitului. Se află pe creasta unui pinten, denumit Bâtca Doamnei, prelungire spre nord a Muntelui Doamnei situat la extremitatea vestică a municipiului Piatra Neamţ. Depunerea cea mai importantă aparţine epocii dacice, pentru care au fost evidenţiate două niveluri de locuire. Materialul arheologic recoltat demonstrează existenţa aici a unui important centru militar şi de cult. Stau mărturie în acest sens cele două aliniamente de tamburi de piatră, ce indică prezenţa a două sanctuare de tipul celor descoperite în Munţii Orăştiei.

Pentru a spori suprafaţa locuibilă a aşezării, pe latura de vest, au fost amenajate trei terase, ultima fiind prevăzută cu un zid de susţinere. Fortificarea aşezării s-a făcut cu predilecţie pe latura nordică, care permitea accesul pe platou. În acest sens s-a procedat la ridicarea unei palisade de 6 m lăţime. Tot pe această latură au fost surprinse urmele a trei şanţuri de fortificaţie aparţinând etapelor de locuire mai vechi. Multă vreme s-a susţinut că cetatea de la Bâtca Doamnei conţinea ca element defensiv şi zid de piatră, ceea ce ar fi apropiat-o de cetăţile similare din Munţii Orăştiei. În ultimul timp însă această observaţie este pusă în discuţie şi acceptată de tot mai puţini cercetători.

Din inventarul aşezării fac parte numeroase fragmente ceramice de factură dacică, importuri greceşti şi romane, printre care şi o splendidă oenochoe din bronz aurit, precum unelte şi arme de fier.

Cetatea de la Bâtca - Doamnei a fost identificată ipotetic cu Petrodava, menţionată de geograful grec Ptolemeu (III, 8, 4). Că această atribuire este corectă sau nu, este greu de precizat în momentul de faţă, mai probabil este, că această cetate să fi făcut parte dintr-un sistem defensiv mai amplu, menit să supravegheze Valea Bistriţei, din care mai făceau parte cetăţile de pe Dealul (Muntele) Cozla, distrusă de lucrările de amenajare a "Cercului Gospodinelor" în 1904 şi cea de la Piatra Şoimului - Calu.

Bibliografie selectivă

• N. Gostar, Cetăţi dacice din Moldova, 1969, 9 – 12; Dicţionar de istorie veche a României, Buc., 1976, 94 – 95;
• Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, I, A - C, Buc., 1954, 186;
• V. Mihăilescu - Bîrliba, Impact of Political Ideas in Romanian archaeology before 1989, Studia Antiqua et Archaeologia, III - IV, 1957, l57 – 160;
• A. Buzilă, Despre ceramica daco - getică lucrată cu roata de la Bâtca Doamnei, Piatra Neamţ, MemAntiq., IV - V, 1976, 93 - 114.

Materialul se păstrează la Complexul Muzeal Piatra Neamţ.

14. Fructieră, de lut, cu picior, pastă de bună calitate, brun - cărămizie la interior, roşiatică sau cenusiu - brună de la arderi secundare. Buza evazată. Piciorul tubular se termină cu o talpă. Este decorată în interiorul farfuriei, cu un val circular, prin lustruire. Lucrată la roată. La Téne. Î = 16,5 cm, d = 10,7 cm, Dm = 28,2 cm. Nr. inv. 4539.
15. Ceaşcă (căţuie) dacică, de lut, de formă tronconică, dintr-o pastă bună, dar cu cioburi pisate şi pietricele, de culoare gălbui - cărămizie, cu pete brune la exterior, de la arderi secundare. Gura largă, evazată, fundul este drept. O toartă groasă leagă o zonă de sub gură cu alta, deasupra fundului. Lucrată la roată. La Tene. Î = 9,5 cm, D = 14,3 cm, d = 6,7 cm. Nr. inv. 4499.

Ovidiu Cotoi