144. Mihoveni, com. Şcheia, jud. Suceava

Punct: Cahla Morii

Cod sit: 146469.01

 

Colectiv: Paraschiva Victoria Batariuc, Monica Gogu, Brânduşa Amarandei (CMJB Suceava)

 

          Staţiunea arheologică de la Mihoveni-"Cahla Morii" (com. Şcheia, jud. Suceava) a fost descoperită în vara anului 1971. În cele trei decenii care au trecut, au fost întreprinse şase campanii de cercetări sistematice în anii 1973, 1975, 1981, 1990 şi 2001, precum şi numeroase periegeze cu rezultate remarcabile.

          Aşezarea de la "Cahla Morii", situată pe drumul judeţean DJ 178 A, la jumătatea distanţei între localităţile Şcheia şi Mihoveni, prin poziţia sa favorabilă - un fragment de cca. 1,5 ha din terasa superioară, de dreapta, ce domină albia majoră a râului Suceava - a constituit un punct predilect de locuire. Condiţiile de teren, cât mai ales faptul că aşezarea este străbătută de două drumuri, unul dintre ele fiind mărginit de maluri abrupte care se prăbuşesc mereu în urma exploatării de către locuitorii din zonă a lutului necesar în gospodărie, au făcut ca situl de la "Cahla Morii" să se găsească într-o permanentă stare de colaps, agravată şi de lucrările agricole.

          Cercetările arheologice întreprinse de-a lungul timpului au dus la descoperirea unei aşezări pluristratificate, care îşi începe existenţa în preistorie şi continuă până în Evul Mediu. Au fost identificate urme de locuire aparţinând paleoliticului superior (Gravettian), neo-eneoliticului (culturile ceramicii liniare, Precucuteni III, Cucuteni B1 şi B2), perioadei de tranziţie la epoca bronzului (cultura Komarov şi Noua), Hallstatt (cultura Gáva-Holihrady, aspectul cultural Grăniceşti), Latčne getic şi bastarnic, sec. II-IV p. Chr., sec. XIII-­XV.

          Cercetarea arheologică din anul 2001 a avut drept scop investigarea zonei în care, prin campaniile anterioare (1973 şi 1990) au fost descoperite vestigiile unei aşezări din Evul Mediu, mai precis de la mijlocul secolului XIV (bordeiul 2) şi de la sfârşitul aceluiaşi secol (locuinţa medievală nr. 1). În acest scop, au fost trasate două secţiuni S. VI şi S. VII, perpendiculare pe S. I/1973. Ambele secţiuni aveau lungimea de 13 m şi lăţimea de 2 m. În secţiunea S. VI, caroul 1, a fost descoperită o groapă tronconică ce se adâncea până la -2,23 m, faţă de actualul nivel de călcare, cu pereţii uşor arşi în zona fundului, destinată probabil păstrării cerealelor şi care, mai apoi, a fost folosită drept groapă pentru resturi menajere. Pe fundul gropii se găsea un vas borcan lucrat din pastă cu nisip cu bobul mare, grosolană, cu buza înaltă şi evazată la exterior care, prin analogie cu materialul ceramic de la Lunca Dorohoi, se datează la sfârşitul secolului XIII. În interiorul gropii se găsea o mare cantitate de fragmente ceramice care se încadrează în acea categorie numită de către arheologii sovietici ceramica roşietic-gălbuie, prezentă în zonele controlate de Hoarda de Aur, precum şi fragmente de la un obiect de piele. În interiorul gropii se găseau şi numeroase oase de animale, întregi şi fragmentare. Prezenţa vasului care se datează la sfârşitul secolului XIII pe fundul gropii ne indică perioada când aceasta a încetat să mai fie folosită drept depozit de cereale şi a început să fie utilizat drept groapă de gunoi, iar fragmentele ceramice provenite din zona controlată de Hoarda de Aur - situate la partea superioară a gropii - permit să stabilim şi momentul când aceasta a fost umplută cu resturile menajere: deceniul şapte al secolului XIV.

          În secţiunea S. VII a fost descoperită o altă groapă cu resturi menajere, conţinând atât numeroase fragmente ceramice, care se datează la sfârşitul secolului XIV, precum şi oase de animale.

          Analiza materialului osteologic făcută de dl. profesor Sergiu Haimovici a evidenţiat aspecte interesante legate atât de preocupările locuitorilor de la Mihoveni, dar şi de regimul lor alimentar. Astfel, din groapa G1/2001, descoperită în S. VI o mare parte a resturilor osoase aparţin unor specii sălbatice, fiind determinate oase de iepure, urs, cerb, căprior, mistreţ, în timp ce groapa G2/2001 predomină materialul osteologic aparţinând unor animale domestice.

          Materialele arheologice de la Mihoveni-"Cahla Morii" sunt depozitate la Complexul Muzeal Bucovina din Suceava, urmând ca la sfârşitul anului 2002 să fie restaurate. Descoperirea unei aşezări rurale care exista în cea de-a doua jumătate a secolului XIII şi care va continua să funcţioneze până în primele trei decenii ale secolului XV permite studierea culturii materiale din teritoriul est-carpatic în această secvenţă cronologică, mai puţin cunoscută la începuturile sale. Materialul ceramic de la Mihoveni-"Cahla Morii" prezintă analogii atât în descoperiri făcute în teritoriul est-carpatic, în Maramureş şi în spaţiul controlat de Hoarda de Aur. Cercetarea arheologică de la Mihoveni se înscrie în efortul general de studiere a spaţiului rural din Moldova evului mediu, pentru cunoaşterea atât a realităţilor din lumea satului, cât şi a relaţiilor acestuia cu oraşul, tocmai în perioada când acesta din urmă începea să prindă contur ca structură de sine stătătoare.