212. Turda, jud. Cluj

Punct: Biserica romano-catolică

Cod sit: 55268.08

Colectiv: Ioan F. Pascu - responsabil (S.C. Damasus S.R.L), Gheorghe Petrov (MNIT)

În perioada 10 octombrie - 7 noiembrie 2000, în cadrul programului de restaurare a bisericii romano catolice din Turda, jud. Cluj, au fost efectuate cercetări arheologice în exteriorul și interiorul monumentului. Secțiunile au fost poziționate pe latura de S a navei, pe cor, altar și sacristie, o singură secțiune fiind deschisă în interior.

Actuala biserică romano catolică din Turda a fost construită între 1472 și 1504 peste o biserică mai veche, probabil cea atestată documentar în anul 1342. În stadiul actual al cercetărilor este imposibil de precizat amplasamentul acestei biserici, planimetria ei sau structurile de zidărie care îi aparțin. Totuși numeroasele morminte distruse de fundațiile bisericii actuale, monedele emise în secolul al XIV-lea și în prima jumătate a veacului următor (Carol Robert, Sigismund de Luxemburg, Vladislav I, Ioan de Hunedoara și Matia Corvin), precum și fragmentele de frescă descoperite indică fără îndoială un locaș de cult mai vechi, a cărui existență s-a încheiat în a doua jumătate a veacului al XV-lea. În același timp nu este exclus ca unele fragmente din prima biserică să fi fost refolosite în substrucțiile clădirii actuale, așa cum sugerează situațiile surprinse în secțiunea interioară și într-una din cele exterioare.

Biserica actuală este o construcție bine închegată, cu fundațiile de la navă, cor și sacristie ridicate într-o singură etapă. Materialele folosite au fost piatra de carieră de dimensiuni medii, lespezi mari de piatră aduse din castrul roman, rebuturi de piatră medievală prelucrată, precum și pietre refolosite de la construcția mai veche. Toate acestea

au fost așezate în asize aproximativ regulate, egalizate cu pietre mici și fragmente de cărămizi romane. Mortarul este de bună calitate, dur, din nisip, var și pigment ceramic. Fundația este parțial clădită, parțial înecată în mortar. Elevația se delimitează printr-un decroș proeminent atât la exterior, cât și la interior. Acest decroș marchează și nivelul medieval de călcare de la sfârșitul secolului al XV-lea, excepție făcând latura de N, unde un fragment de tencuială veche păstrat pe zidul estic al sacristiei îl coboară cu aproximativ 0,4 m sub nivelul decroșului.

Două fragmente de ziduri în ruină, vag surprinse la exterior și interior, pot indica o fază intermediară între biserica veche și cea actuală. Relația este totuși ipotetică, urmând a fi clarificată în următoarele campanii arheologice.

Necropola medievală indică două orizonturi de înmormântare, unul contemporan bisericii actuale, altul anterior acesteia. Faptul că două morminte orientate N - S sunt tăiate de fundațiile bisericii din secolul al XV-lea indică posibilitatea practicării acestei orientări în mediul catolic încă înainte de încetățenirea Reformei.