195. Suceagu, com. Baciu, jud. Cluj

Punct: Oradba

Cod sit: 55909.03

Colectiv: Coriolan Opreanu - responsabil, Sorin Cociș (IAIA Cluj)

Situl arheologic intrat în literatură sub numele de Suceagu, punctul "Oradba", este situat pe Valea Nadășului, în hotarul satului Suceagu, în imediata apropiere a șoselei Cluj-Napoca - Zalău și a grajdurilor fostului CAP (actualmente firma "Plantextrakt"), ce suprapun o parte a sitului. Până la Cluj-Napoca distanța este de circa 10 km. Terenul, utilizat în cea mai mare parte ca fânață, se prezintă sub forma unui versant cu expunere nord-estică ce coboară lin spre șoseaua națională. Panta este parțial terasată și străbătută de izvoare.

Situl a fost identificat în 1989 cu ocazia săpării unui șanț pentru irigații. Săpăturile de salvare ce au urmat au dezvelit două cuptoare de ars ceramică datate la sfârșitul secolului IV p. Chr. Au urmat cercetări de suprafață, constatându-se că la circa 200 m în aval de cuptoare, unde se săpaseră două bazine pentru o pescărie, așezarea fusese serios afectată, în taluzul lor găsindu-se numeroase fragmente ceramice. Pe baza acestor date am efectuat săpături sistematice începând cu anul 1991, ce au continuat până în anul 2000 (cu întreruperi în 1998 și 1999, din lipsă de fonduri).

Depunerile arheologice sunt bine conservate, situl servind se pare și în trecut ca fânaț, nefiind arat.

Însemnătatea științifică este extrem de mare, având în vedere că în acest sit se succed așezări din epoca romană și din epoca migrațiilor (secolele IV - V; V - VI; VII - VIII). Contribuțiile materialului arheologic la cronologia epocii migrațiilor și la definirea culturală a locuirii sunt de maximă importanță pentru Transilvania. Există la Suceag orizonturi arheologice puțin cunoscute și insuficient precizate pentru Transilvania.

Obiectivele urmărite de către colectivul de cercetare pe tot parcursul săpăturilor au fost în primul rând stabilirea unei cronologii corecte și urmărirea raportului de continuitate sau discontinuitate între locuirile din diferite perioade.

Până acum a fost identificată o așezare romană cu materiale databile doar în secolul II p. Chr., cu locuințe de suprafață cu pereți de lemn și chirpic pe baze de piatră, dar și cu locuințe adâncite. Structurile constructive romane sunt slab păstrate, piatra fiind adesea reutilizată de locuirile ulterioare. Locuirea romană se leagă, probabil, de existența unei villa rustica în apropiere.

Cea mai consistentă depunere arheologică aparține unei așezări de la sfârșitul secolului IV p. Chr. și începutul secolului V p. Chr. cu locuințe de suprafață și adâncite, ateliere ceramice și de prelucrare a cornului de cerb, extrem de bogată în material arheologic.

A fost apoi identificat, prin câteva structuri, un orizont arheologic aparținând secolelor V - VI p. Chr., caracterizat prin ceramica zgrunțuroasă, de bună calitate, lucrată la roată, cu pereți subțiri.

În anumite zone ale sitului a fost, de asemenea, surprins un orizont arheologic bine datat cu piese de metal în secolul VII p. Chr., urmat, probabil, de un altul databil prin ceramică în secolele VIII - IX p. Chr.

Materialul ceramic din toate epocile este extrem de bogat și divers. Printre obiectele ce se remarcă din așezarea din secolele IV - VI p. Chr. sunt piesele de fier și bronz, în special fibulele, pieptenii de os. Toate materialele sunt în depozitul Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca.

Cercetările viitoare au ca obiectiv definirea și cronologia locuirii romane, inclusiv relația exactă cu construcțiile de pe dealul "Orat", aflat de cealaltă parte a șoselei. De asemenea, de maximă importanță ar fi identificarea necropolelor așezărilor din epoca migrațiilor.

În campania 2000 obiectivele urmărite au fost stabilirea raportului între topografia așezării romane, cea din secolele IV - V p. Chr. și locuirea din secolele V - VI p. Chr. și VII p. Chr.

Zona aleasă pentru investigație a fost o terasă inferioară, încă necercetată, situată la distanță considerabilă de nucleul așezării din secolele IV - V p. Chr. În acest scop am trasat 4 secțiuni și o casetă.

Din punct de vedere stratigrafic în această zonă nu există nivelul corespunzător așezării din secolele IV - V p. Chr. Nivelul preistoric este slab marcat prin materiale sporadice. Urmează stratul roman, de asemenea puțin consistent, fiind vorba de o periferie a locuirii romane. Deasupra sa se găsește un ultim nivel de locuire cu material databil în secolele V - VI p. Chr. Acest tip ceramic apare sporadic până în partea inferioară a gliei. Nivelul roman nu conține complexe. Fragmentele ceramice romane, în majoritate de culoare roșie, sunt puternic rulate, multe putând fi antrenate de torenți din partea mai înaltă a așezării. Ele au aspectul ceramicii reziduale, chiar dacă stratigrafic se află pe nivelul de călcare din epoca romană.

Am reușit să identificăm un singur complex din secolele V - VI p. Chr. El a apărut la adâncimea de -0,6 m sub forma unor grupuri de pietre de calcar de carieră, foarte probabil aduse din ruinele romane din vecinătate. Locuința era de suprafață, probabil de tipul cu "talpă" de lemn sprijinită la colțuri pe pietre. Podeaua era din pământ bătătorit, fără instalație de încălzire. În stratigrafie orizontală, sub pietrele ce marcau nivelul de călcare în locuință se găsea ceramică romană roșie rulată. Între cele două locuiri nu există nici o relație de continuitate, în acest sector al sitului. Materialul arheologic din locuință este sărac, dar foarte important. El constă din câteva vase întregibile, lucrate la roata rapidă, din pastă zgrunțuroasă mestecată cu nisip cu bobul mare, aspră la pipăit, de culoare cenușiu-gălbuie și roșiatică. Pereții vaselor sunt subțiri și arderea este bună. Tipologic există doar oale cu buze bine profilate. Este o ceramică evoluată din ceramica provincial romană, cu analogii la Morești sau Sighișoara. Acest tip ceramic nu aparține cu siguranță epocii romane, dată fiind relația stratigrafică cu ceramica romană roșie și diferența între vasele întregibile din secolele V - VI p. Chr. și fragmentele rulate și izolate ale ceramicii romane.

Aceeași ceramică caracteristică secolelor V - VI p. Chr. a mai fost identificată într-o campanie anterioară, într-un complex important aflată și acolo în același raport stratigrafic cu ceramica de epocă romană. Asemănarea dintre ceramica secolelor V - VI p. Chr. găsită în cele două complexe ale așezării de la Suceagu sugerează existența unui atelier ceramic local în această perioadă.

Pe dealul "Ciup" situat în apropiere, peste șosea, punctul "Orat", au fost identificate ziduri romane și ceramică romană. Pare a fi vorba despre construcții mai mari, din zidărie cu mortar, fără a putea preciza deocamdată ce caracter aveau. Tot aici, sub nivelul roman, este cunoscută o mare așezare preistorică, conturul unor locuințe fiind vizibile pe pantă în arătură și materialele ceramice și litice fiind frecvente la suprafață.

În concluzie, locuirea din secolele V - VI p. Chr. din situl de la Suceagu este mai puțin compactă decât cea anterioară din secolele IV - V p. Chr., dar suficient de releventă, prin cele câteva complexe cunoscute. Este o verigă importantă și încă insuficient cunoscută și precizată din succesiunea de orizonturi culturale ale epocii migrațiilor în Transilvania.

Bibliografie

1. ***, Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, 1996, nr. 142; ***, Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, 1998, nr. 89.