172. Roșcani, com. Dobra, jud. Hunedoara

Punct: Biserica Buna Vestire

Cod sit: 89525.01

Colectiv: Zeno Karl Pinter - responsabil (ULB Sibiu), Costin Țuțuianu (MCDR Deva)

Biserica românească din Roșcani, jud. Hunedoara, a făcut doar obiectul unor scurte studii legate în special de arhitectura monumentului și de tabloul votiv din pronaos reprezentând pe membrii familiei nobiliare locale Caba, ctitorii masivei renovări a bisericii din anul 1766. Bănuindu-se cel puțin o fază mai veche a monumentului s-a organizat în toamna anului 2000 o cercetare arheologică sistematică. Au fost trasate cinci secțiuni pe exteriorul monumentului și o casetă în interior. Secțiunea S. 1, cu dimensiunile de 6 x 2m, a fost amplasată perpendicular pe zidul de S al turnului clopotniță, în așa fel încât să se poată surprinde pragul ușii de intrare și îmbinarea turnului cu nava. Secțiunea S. 2, cu dimensiunile de 4 x 2 m a fost amplasată pe latura de S a navei, cu profilul de V pe mijlocul celui de-al 4-lea contrafort pentru a se verifica fundațiile navei și relația cu contraforții. Secțiunea S. 3 a fost trasată paralel cu S. 2, pe curbura absidei altarului și a avut lungimea pe profilul de V de 8 m, pe profilul de E de 9,4 m și lățimea de 2 m. Secțiunea S. 4 a trebuit să fie restrânsă la spațiul dintre peretele de V al turnului clopotniță și șirul de morminte din imediata apropiere, respectiv 2 x 2 m. Secțiunea S. 5, cu dimensiunea de 4 x 2 m, a fost amplasată pe latura de N a navei, în așa fel încât să reprezinte o prelungire a secțiunii S. 2 de pe latura de S. Caseta C. 1, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost practicată în interiorul pronaosului, în colțul de SV, în scopul urmăririi și controlării relațiilor dintre zidurile turnului clopotniță și pronaosului, abordate în exterior prin secțiunea S. 1.

Materialul arheologic descoperit, mormintele cercetate și situațiile stratigrafice constatate au reușit să clarifice datarea diferitelor faze de construcție a monumentului eclesiastic de la Roșcani. În mormântul M. 2 din secțiunea S. 2 s-a descoperit în zona toracelui o monedă perforată din argint, emisă sub autoritatea împăratului Maximilian în anul 1577. Cum gropapa mormântului intersectează nivelul de construcție al navei, purtând în umplutură mortar și spărturi de cărămidă, este evident că acest mormânt a fost săpat după ce nava bisericii a fost terminată în forma actuală. Moneda, perforată spre a fi purtată în salbă, indică o purtare a acesteia ceva mai mult timp după data emiterii, deci mormântul poate fi datat după anul 1600. Un alt mormânt extrem de important pentru datarea bisericii este M. 4 din secțiunea S. 1. Acesta este mormântul unei tinere înmormântate în sicriu din lemn de stejar. Pe craniul defunctei a fost descoperită o splendidă bentiță din material textil brodat cu mărgelușe din sticlă înșirate pe sârmă subțire din cupru și cusute apoi în cercuri concentrice pe toată lungimea bandei din pânză. În zona falangelor mâinii drepte, aduse din cot spre piept, a fost descoperită o monedă din argint emisă în anul 1540 sub autoritatea lui Ferdinand de Habsburg. Mormântul este acoperit de la bazin în jos de fundația navei, ceea ce indică foarte clar existența acestui mormânt înainte de construirea actualei nave. Cum însă în umplutura gropii mormântului apar granule de mortar, se pare că groapa a fost săpată în relație cu un alt edificiu de cult astăzi dispărut. Această prezumție este întărită de relația zidurilor turnului clopotniță cu nava. Turnul a fost înglobat parțial în actuala navă, zidurile de fundație ale turnului fiind mult mai adânci decât cele ale navei, iar atașarea zidurilor navei pe turn putând fi bine observată. În caseta C. 1 săpată în interior s-a confirmat faptul că turnul clopotniță este mai vechi decât actuala navă, constatându-se și existența unui zid în parte scos, ce provenea de la vechea navă, de aceeași lățime cu turnul. În aceeași casetă s-a surprins și primul nivel de călcare al actualei nave, realizat din cărămizi prinse pe un pat de mortar. Cum în anul 1766 s-a săpat sub navă cripta familiei Caba, nu s-a putut contura în întregime vechea biserică de zid.

Se poate deci deduce că cea mai veche parte a actualei biserici este turnul clopotniță, care era legat într-o primă fază de o navă de mici dimensiuni, toate construite înainte de secolul al XVI-lea, când după 1540 se sapă groapa mormântului M. 4. Rezultă că nava actuală a fost ridicată în intervalul destul de bine delimitat de cele două descoperiri monetare din M. 4 și M. 2, deci în jurul anului 1600. Important de semnalat este însă faptul că fundația turnului clopotniță taie în zona tibiilor mormântul de copil M. 7 din secțiunea S. 4, din păcate nedatat, ceea ce poate duce la concluzia că necropola este mai veche decât prima biserică de zid, permițând lansarea ipotezei existenței unui edificiu de cult din lemn mult mai vechi sub actuala biserică, construcție de la care ar putea proveni puternicul strat de arsură descoperit direct pe solul viu în caseta C. 1 din interiorul pronaosului. În relație cu acest prim edificiu de cult ar putea fi pus eventual și mormântul M. 11 din secțiunea S. 5, ce nu conține materiale de construcție în umplutura gropii și care a fost depus în groapă cu un vârf de lance între coastele din partea stângă a toracelui. Din păcate de la această armă, ce a provocat evident decesul defunctului din M. 11, nu s-a găsit decât tubul de înmănușare, ceea ce nu permite o datare exactă a piesei.