Întrebări frecvente
pe marginea legilor privind protejarea patrimoniului cultural
   Bunuri culturale mobile

Ce înseamnă patrimoniul cultural naţional mobil?
Legea se aplică şi pentru bunurile din patrimoniul privat?
Ce înseamnă clasarea unui bun cultural în patrimoniul naţional?
Ce efecte are clasarea unui bun?
Cum ştiu dacă deţin un bun susceptibil de clasare?
În ce cazuri se iniţiază din oficiu procedura de clasare pentru bunuri aflate la o persoană privată?
Dacă bunul nu a fost clasat în patrimoniul cultural naţional se poate reveni asupra deciziei?
Dacă un bun clasat a fost distrus (de exemplu într-un incendiu sau cutremur), pot cere declasarea lui?
Ce efect are declasarea?
Ce trebuie să înţelegeţi din obligaţia de proprietar sau administrator al titlului de proprietate de a proteja bunurile culturale mobile?
Dar dacă nu am bani pentru costul restaurării unui bun de patrimoniu pe care îl deţin?
Ce obligaţii au persoanele care realizează copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile după bunuri clasate?
Operele creatorilor în viaţă pot fi clasate sau restricţionate la scoaterea din ţară?

            Ce înseamnă patrimoniul cultural național mobil?
          

Patrimoniul cultural naţional este alcătuit din bunuri cu valoare deosebită sau excepţională, istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti la civilizaţia universală (art. 1, 2). Patrimoniul cultural naţional cuprinde:
          1. Bunuri arheologice şi istoric-documentare de valoare deosebită sau excepţională, cum sunt:
          a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentaţie şi harnaşament, arme, însemne funerare;
          b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
          c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
          d) manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofilă;
          e) documente şi tipărituri de interes special: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
          f) obiecte cu valoare memorialistică;
          g) obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, medalii, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
          h) piese epigrafice;
          i) fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
          j) instrumente muzicale;
          k) uniforme militare şi accesorii ale acestora;
          l) obiecte cu valoare tehnică;
          m) alte bunuri din această categorie.
          
          2. Bunuri cu semnificaţie artistică, de valoare deosebită sau excepţională, cum sunt:
          a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, desen, gravură, fotografie şi altele;
          b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;
          c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
          d) proiecte şi prototipuri de design;
          e) materialele primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
          f) alte bunuri din această categorie.
          
          3. Bunuri cu semnificaţie etnografică, de valoare deosebită sau excepţională, cum sunt:
          a) unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
          b) piese de mobilier;
          c) ceramică;
          d) textile, piese de port, pielărie;
          e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
          f) obiecte de cult;
          g) podoabe;
          h) ansambluri de obiecte etnografice;
          i) alte bunuri din această categorie.
          
          4. Bunuri de importanţă ştiinţifică, de valoare deosebită sau excepţională, cum sunt:
          a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie;
          b) trofee de vânat;
          c) alte bunuri din această categorie.
          
          5. Bunuri de importanţă tehnică, de valoare deosebită sau excepţională, cum sunt:
          a) creaţii tehnice unicat;
          b) rarităţi, indiferent de marcă;
          c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă;
          d) creaţii tehnice cu valoare memorială;
          e) realizări ale tehnicii populare;
          f) matriţele de compact-discuri şi CD-ROM;
          g) alte bunuri din această categorie. (art. 3)
          
          Legea se aplică şi pentru bunurile din patrimoniul privat?
          
           Da, statul garantează proprietatea (art. 2, 1), dar exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional este supusă reglementărilor prezentei legi (art. 2, 2) pentru toate categoriile de deţinători.

          Ce înseamnă clasarea unui bun cultural în patrimoniul naţional?
          
          

Prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, respectiv fond şi tezaur (art. 1).
           Înscrierea bunului în una dintre cele două categorii fond sau tezaur, se poate face în urma unei expertize care îi stabileşte importanţa sau semnificaţia istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea (art. 4).

          Ce efecte are clasarea unui bun?
          
          

Principalul efect al clasării este înscrierea bunului în inventarul fondului sau tezaurului patrimoniului cultural naţional şi luarea lor sub protecţia legii, cu toate obligaţiile şi drepturile care decurg din această înscriere, pentru stat şi pentru proprietari, dintre care menţionăm:
          
          Proprietarii privaţi beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate, în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri
          Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu obligaţiile ce decurg din lege (art. 22) sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit, după caz (art. 29, 3)
          Bunurile clasate nu pot fi scoase din ţară fără un certificat de export
          Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar
          Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune de către statul român, prin Ministerul Culturii şi maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării, iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu agentul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică (art. 36).
          Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligaţia de a anunţa în scris direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun.
          În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de poliţie din raza teritorială (art. 43)
          În cazurile prevăzute la alin. (2), precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa în scris direcţia judeţeană pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în termen de 3 zile de la constatare
          
          Cum ştiu dacă deţin un bun susceptibil de clasare?
          
           Dacă sunteţi persoană privată:
          trebuie să vă adresaţi cu o cerere de expertizare direcţiei judeţene pentru cultură şi patrimoniu din judeţul în care locuiţi (sau celui pentru Mun. Bucureşti)
          să primiţi la dumneavoastră vizita unui expert care va examina bunurile şi va întocmi ulterior referatul de expertiză
          să acceptaţi, dacă expertul consideră necesar, transportarea bunurilor la un laborator de expertiză, pentru investigaţii suplimentare; în acest caz, se va întocmi un proces verbal de predare-primire
          să aşteptaţi 30 de zile de la data finalizării expertizei pentru a primi concluziile raportului de expertiză
          să aşteptaţi 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare emiterea unei hotărâri de clasare de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi aprobarea acesteia prin ordin al ministrului culturii şi apoi
          să aşteptaţi alte 10 zile pentru a primi certificatul de clasare în fond sau tezaur şi fişa standard a obiectului.
          Atenţie, certificatul de clasare nu ţine loc de titlul de proprietate! (art. 14, 3)
          
          În ce cazuri se iniţiază din oficiu procedura de clasare pentru bunuri aflate la o persoană privată?
          
           Procedura de clasare se declanşează din oficiu de către Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniu numai dacă:
          vreţi să vindeţi bunuri susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural naţional printr-un agent autorizat (anticariat, magazin de antichităţi, casă de licitaţie, etc.)
          vreţi să scoateţi bunul din ţară temporar (pentru o expoziţie, pentru restaurare într-un atelier specializat din străinătate, pentru expertiză, etc.) sau definitiv şi solicitaţi o certificat de export
          aţi făcut o descoperire arheologică întâmplătoare pe care sunteţi obligat prin lege să o declaraţi în 48 de ore
          vi s-a confiscat un bun cultural (de exemplu, dacă încercaţi să scoateţi un bun din ţară fără autorizaţie)
          pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite unor proprietari privaţi.

          Dacă bunul nu a fost clasat în patrimoniul cultural naţional se poate reveni asupra deciziei?
          
          

În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluată, la cerere, după minimum 3 ani; în situaţiile în care au apărut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor (art. 18, 2). De asemenea, ordinul de clasare, declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
          Ministerul Culturii este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.
          În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii, el se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ, instanţelor judecătoreşti competente.
          
          Dacă un bun clasat a fost distrus (de exemplu într-un incendiu sau cutremur), pot cere declasarea lui?
          
           Da, dacă un expert autorizat constată că bunul este deteriorat grav sau distrus şi întocmeşte un referat, declanşând procedura de declasare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul în care referatul de expertiză pe baza căruia s-a făcut clasarea bunului este ulterior invalidat. Procedura de declasare se desfăşoară similar cu procedura de clasare.

          Ce efect are declasarea?
          
          

Declasarea are ca efect imediat radierea bunului din inventarul fondului sau tezaurului şi, prin aceasta, înlăturarea obligaţiilor şi drepturilor care decurg din lege. Aceasta nu înseamnă că proprietarul nu trebuie să trateze un bun cultural cu grijă şi cu responsabilitate! Mai ales că un bun cultural poate deveni cu trecerea timpului un bun de patrimoniu cultural naţional. Prin urmare, toate bunurile culturale trebuie respectate.
          
          Ce trebuie să înţelegeţi din obligaţia de proprietar sau administrator al titlului de proprietate de a proteja bunurile culturale mobile?
          
          Să ocrotească bunurile împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora (art. 8)
          
          Să înştiinţeze în maximum 5 zile direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri
          Să asigure restaurarea bunurilor numai de către restauratori acreditaţi.
          
          Dar dacă nu am bani pentru costul restaurării unui bun de patrimoniu pe care îl deţin?
          
           În cazul în care proprietarul bunului cultural mobil clasat în tezaur este o persoană fizică, din a cărei declaraţie pe propria răspundere rezultă că nu are posibilităţi financiare pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare şi conservare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele locale, după caz, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. În cazul vânzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costurile operaţiunilor de restaurare şi conservare vor fi restituite de proprietarul-vânzător instituţiei finanţatoare. (art. 29, 4)
          
          Ce obligaţii au persoanele care realizează copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile după bunuri clasate?
          
          Persoanele care execută copii, mulaje, tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsurile necesare pentru a nu fi afectate, imediat sau în timp, integritatea şi calitatea originalelor
          Să ceară acord scris de la titularul dreptului de administrare sau de la proprietarul bunului
          Să le marcheze vizibil, pentru a nu fi confundate cu originalul, după caz, cu menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul (art. 25, 1)
          
          Operele creatorilor în viaţă pot fi clasate sau restricţionate la scoaterea din ţară?
          
           Nu. Operele de artă plastică şi fotografică, operele de artă decorativă sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale meşteşugarilor populari, precum şi alte opere create de autori în viaţă nu pot face obiectul clasării. Ele pot fi exportate definitiv sau temporar fără nici o restricţie (art. 81).