Încă puţine cuvinte deocamdată...Zilele acestea se deschide Parlamentul (am arătat mai sus de unde derivă aşa numita reprezentaţiune naţională), ales în urma strajnicei represiuni a răscoalelor, să avizeze asupra răului de care s'a dovedit în destul cît sufere ţara. După cele ce vedem pînă în ultimele momente, toţi bărbaţii noştrii de Stat, dela nulităţi pînă la somităţi, precum şi toată presa noastră, urmează a crede că la noi n'ar fi vorba decît de o chestiune economică - adică ţara n'ar avea alte nevoi decît economice; nu i-ar mai lipsi Statului nostru, ca să'i meargă perfect de bine, decît nişte reforme economice… În adevăr, lucru de mirare ! Cum nu văd oamenii că mai mare amăgire nu se poate ?... Cine ar putea tăgădui importanţa chestiunilor economice ? Dar de asta mai e vorba acum ?

Orcîte reforme s'ar face în această direcţie, unele mai ingenioase sau mai simpliste, mai mult sau mai puţin originale, decît altele - toate vor fi doar nişte paliative. Răul de care sufere ţara va rămînea, cum am mai spus, şi va coace cu cît mai acoperit cu atît mai adînc. Ţara are nevoe de o fundamentală reformă politică. Ba, ceva mai mult: cu cît pentru moment starea intereselor materiale i se va îmbunătăţi, cu cît echilibrul acestora se va repara provisoriu, cu atît nevoile mentale şi morale vor deveni mai imperioase şi deci mai violent strigătoare; - fiindcă tot răul vine numai şi numai dela falsa alcătuire politică, ce nu se mai poate ţinea astăzi în picioare - dela deplorabila noastră sistemă oligarchică, fără restrîngere de număr, fără limite de ranguri, fără raţiune istorică, fără tradiţie şi fără posibilitatea de a şi le crea măcar cu timpul; avînd pentru viaţa publică, pentru interesele generale ale Statului, toate păcatele oligarchiilor senile şi putrede şi neavînd vreunul dintre meritele oligarchiilor voinice şi sănătoase.

I-or fi trebuind fireşte ţării multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastră, cum o cunoaştem, ar avea interesul, şi mai puţin capacitatea şi autoritatea, să le facă dintr'odată; numai ţara însăşi şi le-ar putea face încet-încet potrivit trebuinţelor şi intereselor ei. Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singură reformă - şi precum zice un înţelept istoric, "cînd a ajuns neapărată o reformă, şi i-a sosit ceasul îndeplinirii, nimic n'o mai împiedică; ba, totul o ajută" - o singură reformă:
Abolirea alcătuirii politicii de uzurpare, desfiinţarea celei mai odioase sisteme boereşti, fără boeri şi boernaşi număraţi, ci cu nenumăraţi ciocoi şi cioclovine, - şi intrarea întregii ţări în stăpînirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avutului şi onoarii ei, asupra soartei şi destinelor ei, după voinţa lui Dumnezeu, numai prin voinţa ei.

Atît mai rău pentru cine, orb sau orbit, amăgit de alţii or de sine, nu înţelege această supremă necesitate a existenţei Statului romîn !
Aşa dar, mai întîiu; destul cu casta de strînsură din vîrfuri pînă'n gunoaie ! destul cu mamelucăria inică ! destul cu absurdul anachronism, ibrida Constituţiune archontologică, pe care ar trebui s'o punem cu minte şi cu linişte la archivă, făr'a mai aştepta momentul cînd s'o vedem arsă cu un alaiu şi cu o pompă mult mai puţin veselă decît cele cu cari a fost ars odinioară Regulamentul organic !

Şi pe urmă ?... Pe urmă ţara întreagă, chemată să-şi exercite dreptul ei sfînt fara da se ... Vază-şi, după înţelegerea şi judecata ei, sub paza Celui de sus, de nevoi ! Şi dacă nu va şti deocamdată destul de bine, atunci... să înveţe ! să 'nveţe, cu necazuri şi jertfe, cum a 'nvăţat toată lumea civilizată. Are pentru asta vreme destulă: Dumnezeu, fie lăudat numele lui ! n'a pus hotar viitorului...

Numai asta i-e leacul... Încolo degeaba orce şi orcîte paregorice !... Iar bărbatul de Stat care, azi sau mîine, îşi va lua cu peptu 'nainte eroica sarcină să aducă leacul va însemna în istoria Patriei un nume în adevăr măreţ şi neperitor între nenumăratele mititele, menite să fie uitate cu atît mai degrabă cu cît or fi fost mai importante, şi or fi făcut mai multă larmă împrejurul nimicniciei lor !

1907, Octomvrie

_{Vezi ziarele europene de pe atunci, cum, d. ex., "Frankfurter Zeitung", "Berliner Tageblatt", şcl. - Istoricul, chemat odinioară să povestească viitorimii necazurile vremilor noastre, nu poate desigur găsi pentru opera lui un mai nemerit motto.}
*_{2) Cine nu ştie obiceiul clasic al oligarchiei noastre ?... Cînd echilibrul vreunor interese economice trosneşte de prea peste măsură încordare, - întîiu, se adună în fuga mare teancuri de statistice şi catagrafii mai mult sau mai puţin fantaziste; după asta, se numeşte o onorabilă comisiune, mai mult sau mai puţin competentă, şi fireşte mai puţin sau mai mult numeroasă şi retribuită, însărcinată să studieze numai decît chestiunea, cu mai multă sau mai puţină asiduitate; pe urmă onor. comisiune moţăie, pe vrafurile de dosare improvizate, mai multe sau mai puţine ceasuri, în mai puţine sau mai multe luni, şi apoi, înfine, soluţia, potrivit elocuenţei cifrelor, este mai mult sau mai puţin gata: "Bine ar fi să nu mai fie rău !... Guvernul deci e rugat să avizeze." - Deprisos să spunem că'n vremea asta interesaţii au restabilit, cum au putut mai bine, echilibrul intereselor.}