Marţi 25 mai - ora 11 - ora 14 - ora 16.30 - ora 17.45 - ora 19.30 - ora 20.30

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 11
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

Bianca Luigia MANOLEANU (soprană)(România)
Remus Manoleanu (pian)

Program:
Edé Terenyi (România) - Florile japoneze / Japan's flowers **
Valentin Timaru (România) - ciclul Cântece pe versurile Anei Blandiana: Baladă, Psalm.
Dan Buciu (România) - Le jeu de construction
Gheorghe Firca (România) - Despre scuturarea salcâmilor (versuri de Pavel Şuşară)
Livia Teodorescu (România) - Evangheliile toamnei
(versuri de Nichita Stănescu)
- Niciodată toamna
(versuri de Tudor Arghezi)
- Toamna (versuri de Rainer Maria Rilke)
Cristopher Fox (Marea Britanie) - Louisiana - 11 songs after Kurt Schwitters*
- A-N-N-A Blossom-time
(versuri de Kurt Schwitters) *

Bianca Luigia Manoleanu

"Cu una din vocile cele mai bune pentru genul atât de pretenţios al liedului, Bianca Manoleanu s-a impus în arta interpretativă ca soprană cu o foarte mare forţă de expresie, cu o frazare impecabilă şi o distincţie aparte". Creaţia autohtonă de lied, primele audiţii reprezintă o prioritate pentru Bianca Manoleanu. Colaborează cu orchestrele filarmonicilor din Bucureşti şi din ţară, în concertele vocal simfonice. Repertoriul său se extinde pe o arie largă cuprinzând lucrări de gen din preclasicism până în epoca contemporană. Duo-ul Bianca şi Remus Manoleanu devine binecunoscut în ultimii ani, prin turnee efectuate în: Olanda, Germania, Japonia, America, Ungaria, Siria. Este membră a formaţiilor de muzică veche "Cantus Serenus" şi "Claudopolis" împreună cu care concertează, preluând repertoriul primei sale profesoare, D-na Emilia Petrescu. Îndrumată în ultimii ani de soprana Florica Mărieş, îşi face debutul în rolul Vetei din Opera O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. Pe aceeaşi scena interpretează arii de operă alături de orchestra Operei Naţionale Române. În paralel activează ca lector universitar doctor la Catedra de Canto, Lied şi Oratoriu a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. A înregistrat numeroase lucrări în studiourile Radiodifuziunii Române şi CD-uri.

Remus Manoleanu

Născut în 1949 la Alba Iulia. A terminat Liceul de Muzică din Cluj-Napoca. A absolvit Conservatorul din Bucureşti în 1973.A câştigat bursa naţională George Enescu în 1972. Absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Cursuri de specializare în Conservatorul P. I. Ceaikovski din Moscova (profesorul S. Neuhaus). Este doctor în muzică. În prezent este conferenţiar universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A dat concerte şi recitaluri în România şi în străinătate (Marea Britanie, Brazilia, Coreea de nord, Rusia, Germania, Olanda, Franţa, Syria, Statele Unite etc.). A înregistrat peste 3000 de minute pentru Radiodifuziunea Română. A înregistrat discuri cu muzică contemporană românească la Casa de Discuri Electrecord şi CD-uri. Membru fondator al Fundaţiei Culturale BIANCA, ce are ca scop principal promovarea liedului românesc.

EDE TERÉNYI

Terényi, Eduard (n. 12 martie 1935, Târgu-Mureş), compozitor, muzicolog şi profesor, doctor în stilistica muzicală, conducător de doctorat la Academia de Muzică "Gh. Dima", şi-a început studiile la Liceul de muzică din Târgu-Mureş (1942 - 1952); a absolvit Academia de Muzică "Gh. Dima" din Cluj-Napoca (1958), continuându-şi activitatea în aceeaşi instituţie timp de peste patru decenii în calitate de profesor de armonie, contrapunct, compoziţie, dramaturgie muzicală şi regie de teatru muzical. În 1980 a obţinut bursa pentru Cursurile şi Festivalul internaţional de Muzică Modernă din Darmstadt. Cele mai importante lucrări [...] Sonata aforistică pentru pian, Pasărea măiastră (Elecrecord ST-ECE 0907), Compoziţie (a)B.A.C.H. pentru orgă, Teriţine de Dante pentru bariton, trombon şi pian, Simfonia pentru corzi in Memoriam Bakfark (Electrecord ST-ECF 01807), Madrigale pentru poeme de Bálint Balassi (Electrecord ST-ECE 01160), Cântece / lieduri pentru poeme de Endre Adyi pentru bariton şi pian, Opera Kalevala pentru soprană, Opera Zile şi nopţi gitane pentru soprană şi pian, Ciclul de lieduri Amor sanctus pentru soprană şi pian, Piano - Playing, Sonatina şi Sonata pentru vioară şi pian, Cvartetul de coarde Nr. 1 şi Nr. 2, Concerto pentru orchestra de coarde, Vivaldiana, Capriccio grazioso, Handeliana, Primăvara de aur / Flori de aur, Pădurea de argint, Concertul coral Suita Swing. În afară de centrele muzicale din România, lucrările sale au fost interpretate în budapesta, Praga, Graz, Nuremberg, Darmstadt, Hanovra, Utrecht, Paris, Brussels şi Helsinki. Limbajul muzical al compozitorului Ede Terényi a urmat mai multe etape. În primele sale lucrări, observăm influenţe ale folclorului maghiar din Transilvania şi forma sa superioară de expresie prin muzica lui Bartók. Apoi, în anii '60, Ede Terényi găseşte un limbaj muzical propriu caracterizat prin transfigurarea elementelor bartókiene şi a muzicii seriale weberniene într-o viziune în care însemnele folclorului autohton rămân clar perceptibile. Mai târziu, în anii '70, penetrarea, alături de muzica "new w. We" a generaţiei contemporane s-a concretizat într-o nouă orientare componistică bazată pe grafismul muzical. Treptat, această tendinţă concisă de a desena parametrii muzicali, a dus la căutarea unui antipol, găsit în muzica autohtonă a trecutului îndepărtat - secolele XV - XVI. Mai recent, Ede Terényi cercetează posibilităţi de a aduce la viaţă elemente arhaice într-o formă modernă. În domeniul muzicologiei, Ede Terényi s-a dovedit a fi permanent preocupat de analiza stilistică a muzicii contemporane privind, în general, aspecte specifice ale limbajului muzical şi în special ale armoniei. Diferitele studii anunţă pentru viitor o teorie generală a armoniei pentru muzica primei jumătăţi a secolului XX. Activitatea sa muzicologică include, de asemenea, domeniul eseisticii, pe care îl cultivă cu susţinută frecvenţă / ritmicitate, unele dintre aceste eseuri cuprinse în cărţile Rămâne muzica muzică?, [...]

Florile japoneze (versuri de Maiozumi Basho)

I. Allegretto
II. Allegro vivace
III. Andante
IV. Libero
V. Adagio
VI. Allegretto grazioso
VII. Andante
VIII. Giocoso
IX. Andante
X. Vivace
XI. Comodo

Pentru mine...
Verbul a compune înseamnă a medita, iar meditaţia călătoria fantastică în universul Spiritului Divin. Compoziţia este creaţie este meditaţie, o excursie într-o altă lume, într-o altă viaţă, altă zonă geografică, într-un univers spiritual la care se ascende prin ieşirea din dimensiunea cotidiană a vieţii, transformându-ne orizonturile de gândire, priorităţile de viaţă, perceperea mediului ambient.
Impactul călătoriei prin această lume fabuloasă este resimţit de suflet şi chiar trup, mult mai puternic decât schimbarea peisajului terestru. Prin monodrama Kalevala am retrăit cosmogonia spiritului finlandez. Il cantico del sole a fost pentru mine întâlnirea cu sfera de gândire a lui Francesco D'Assisi, cu lumea spirituală a Italiei anilor 1100 - 1200. Florile japoneze (Behind of silence) au creat prilejul unei călătorii în lumea îndepărtată a Asiei şi Japoniei. Nord, Sud, Est! Lipsea Vestul Europei. Pentru a întregi punctele cardinale, am compus MephistoFaust, "întâlnirea" cu Faust, personajul lui Goethe, cu Doctor Faust, fiinţă care se identifică cu cele mai adânci straturi ale sufletului omului european. Behind of silence - dincolo de tăcere... Ce poate fi dincolo de tăcere?... Fireşte, acolo se naşte muzica. Fiecare muzică este dincolo de tăcere. Aceste mici gravuri colorate (unsprezece la număr, după cele şase mici prolegomene sonore) reprezintă tăcerea misterioasă a orientului. Sunt scene rituale, care cer culori, flori, gesturi, mimică specială şi nu în ultimul rând o atmosferă plină de parfumuri exotice, imaginare sau, de ce nu, chiar reale în timpul spectacolului.
Piesa este o expoziţie a 17 tablouri miniaturale realizate ca tablouri vivante în timpul concertului.
Muzica mea "trăieşte" între realitate şi vis într-o grădină japoneză. Interpreţii, cu mişcările lor rituale se desprind din tablouri bidimensionale devenind reale în spaţiul nostru tridimensional.
Urmează o meditaţie muzicală poate o magie muzicală japoneză.

Ede Terényi

VALENTIN TIMARU

Valentin Timaru - compozitor.Născut la Sibiu în 16 octombrie 1940. În anul 1964 a absolvit secţia pedagogică a Conservatorului din Cluj-Napoca. În perioada 1965-1968 a urmat Cornpoziţia la Bucureşti - clasa Anatol Vieru. În perioada 1970-1972 a continuat Compozitia la Cluj-Napoca absolvind clasa lui Sigismund Toduţă în 1972. Din 1982 este Doctor în Muzicologie. Profesor, titularul disciplinei Forme şi Analize Muzicale în cadrul Catedrei de Compoziţie a Academiei de Muzică din Cluj-Napoca. Conducător de doctorat la specialitatea "Stilistică muzicală" (din 1992 până în prezent). Profesor asociat la Facultatea de Muzică din cadrul Institutului Biblic "Emanuel" din Oradea, precum şi la Universitatea "Transilvania" din Braşov. Distincţii: Premiile Uniunii Compozitorilor pe anii 1986, 1993 şi 1995, Premiul Academiei Române pe anul 1993. Creaţia: Opera "Lorely", două oratorii, 4 cantate, 4 simfonii, două cvartete de coarde, muzică de cameră, muzică vocală, "Cântece pentru copii, instrumente şi jucării muzicale". Coruri: "Liturghia Sf. Ioan Gură-de-Aur", "Muzică pentru Eminescu", "Variaţiuni pe un cântec popular', "Omagiu lui Enescu". Muzicologie: "Morfologia şi structura formei muzicale", "Principiul stroficităţii", "Simfonismul enescian", "Prolegomene muzicologice", "Cornpendiu de forme muzicale".

Ciclul Cântece pe versurile Anei Blandiana: Baladă, Psalm.

DAN BUCIU

Născut în 1943 provine din familia cântăreţului Mircea Buciu, prim solist al Operei Naţionale din Bucureşti în perioada 1940-l965. După studiile muzicale (Compoziţie, având profesori pe Dan Constantinescu, Tiberiu Olah, Aurel Stroe şi alţii) de la Conservatorul de Muzică din Bucureşti (1962-l968) desfăşoară o triplă activitate muzicală în domeniile didactic (profesor de Armonie şi Forme muzicale la Conservatorul din Bucureşti), componistic (din 1970 este şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România) şi muzicologic (scrie numeroase articole, studii şi un opus teoretic important în '80 "Elemente de scriitură modală" devenind doctor în muzicologie în anul l992). În plan componistic este interesat mai ales de zonele simfonic şi vocal simfonic (Cantata "Iarba pământului", "Suita nostalgică"), cameral (Schiţe pentru un autoportret septet etc.) şi coral ("Remember Hiroshima", "Mica Suită" etc.) unde cultivă un limbaj modal modern bazat pe elemente folclorice (uneori bizantine) sau pe construcţii modale proprii. A participat la numeroase manifestări muzicale (în Franţa, Germania, Austria, canada, Suedia etc.) - festivaluri internaţionale, concerte, recitaluri şi a susţinut numeroase conferinţe în Europa şi Statele Unite, obţinând şi premii naţionale. In prezent este Rector al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, membru în Consiliul de conducere al Association Européene des Conservatoires, Academies de Musique et Musikhochschulen (AEC) şi coordonator al Departamentului Didactic al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, ca şi membru al Comisiei de Acreditare pentru învăţământul superior.

Le jeu de construction

Paul Eluard rămâne una dintre figurile centrale ale liricii franceze în sec.XX. Am încercat să mă apropii de textul poeziei cu discreţia specifică spiritului galic, să utilizez "tuşe" sonore cu tente eterofonice sau polifonice, elementele armonice constituind din când în când fundaluri sonore estompate. Un "abur" modal pluteşte peste acest întreg ce încearcă să topească muzica în sensurile deseori absconse ale textului. (Dan Buciu)

GHEORGHE FIRCA

Despre scuturarea salcâmilor (lied) (versuri de Pavel Şuşară)

În "Amurgul agonic de secol", trecutul răzbate doar prin tainicul nume gib-mihăiescian "Marusia" şi amintirea muzicii lui Bach. "În rest, nimic…", mai ales că "până şi poeţii şi-au pierdut instinctul eroic". Cu recursul la melograma MARUSIA şi prin citarea motivului bachian se încearcă în acest lied colajul dintre "vocea" poetului (cântăreţul) şi comentariul instrumental, dialogul fiind dinamizat, în plus, de mica "regie" a vorbirii reale dintre cei doi parteneri (lucrarea fiind dedicată, de-altfel, soţilor Bianca şi Remus Manoleanu, care, dincolo de muzicalitatea lor exemplară, pot încropi şi un asemenea joc al vorbirii nemuzicalizate).

LIVIA TEODORESCU-CIOCĂNEA

LIVIA TEODORESCU-CIOCĂNEA, compozitoare şi pianistă, este conferenţiar univ. doctor la catedra de compoziţie a Universităţii Naţíonale de Muzică din Bucuresti. Predă forme, analize muzicale şi compoziţie. A studiat compoziţia cu Myriam Marbe şi Anatol Vieru, iar forme şi analize muzicale cu academicianul Ştefan Niculescu, devenindu-i asistentă între anii 1994-1997. Între anii 1997-1999 a studiat pentru doctorat (în cotutelă) - specialitatea compoziţie - la Universitatea din Huddersfield /UK cu Dr. Margaret Lucy WiIlkins, în cadrul unei burse guvernamentale de excelenţă. În 1996 a obţinut o bursă în cadrul programului european "Tempus" de specializare a cadrelor didactice universitare. A studiat pianul cu Ana Pitiş şi Ioana Minei şi a participat la cursurile "Bartók Seminar" (Szombathelly-Ungaria) susţinute de Zoltan Kocsis şi Imre Rohman (1985). A fost pianist acompaniator la Opera Naţională Româna între anii 1985 - 2001. Este pianist colaborator al Filarmonicii "G. Enescu" din 2001. A susţinut o bogată activitate concertistică solistică şi de cameră, având un bogat repertoriu francez, german sau rus în special în formula de duo pianistic. A interpretat pentru prima oară în ţară lucrările lui Messiaen: TURANGALILA - simfonie pentru pian solo, unde Martenot şi orchestră mare cu Filarmonica G. Enescu din Bucureşti, dirijor Alain Paris (2004), precum şi lucrarea pentru 2 piane "7 VISIONS DE L'AMEN" (1984, 1994). A acompaniat în concert varianta integrală a operei "La Traviata" de G. Verdi în cadrul turneului efectuat în SUA (2003) de către "Compania internaţională academică de canto H. Darclée" condusă de soprana Mariana Nicolesco şi muzicologul Mihai Cosma. A susţinut numeroase recitaluri vocal instrumentale de lied sau arii alături de cântăreţi precum basul Pompeiu Hărăşteanu, Mihaela Agachi, etc. A prezentat în primă audiţie diferite lucrări de muzică contermporană. A obţinut o serie de premii ca pianistă şi compozitoare, cele mai recente fiind Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor pe anul 2001 pentru baletul "Roşu şi Negru" după Stendhal şi pe anul 2003 pentru o lucrare corală de muzică sacră "Oratione aliquot Sanctae Briggitae". A susţinut conferinţe în UK la "Research Forum" - Universitatea din Huddersfield - despre propriile creaţii (1996) şi despre preocupările sale muzicologice: "Musical Timbre as influential field for composition" (1998). În martie 2003 a susţinut o conferinţă în SUA, intitulată "Timbre related to Form and Syntax in my works" însoţită de o video-prezentare a baletului său "Roşu şi Negru" după Stendhal la Central College din Pella, statul Iowa. A publicat articole muzicologice în ţară şi în reviste internaţionale precum "Contemporary Music Review",(2003, Vol. 22:1, UK - articolul "Timbre versus Spectralism"). A publicat 2 cărţi: "Timbrul muzical - Strategii de compoziţie" şi "Forme şi analize muzicale". Creaţia sa cuprinde lucrări de muzică de cameră (sonate, duete, trio-uri, cvartete, cvintete, septete, lieduri, muzică de teatru) şi lucrări simfonice şi concertante precum: "D'AMORE" - Concert pentru oboi si orchestră, "BUNA VESTIRE"-cantată pentru bas, soprană, orchestră de coarde şi 4 corni, "RITUAL PENTRU FERMECAREA AERULUI"- Concert pentru flaut(e) şi orchestră, dedicat flautistului francez Pierre-Yves Artaud şi "ROŞU ŞI NEGRU" - balet în 3 acte după Stendhal, prezentat în premieră absolută la 28 mai 2000 la Opera Naţională Română din Bucureşti şi păstrat în repertoriul instituţiei până în prezent. Lucrările sale au fost interpretate în concerte şi festivaluri în ţară şi peste hotare: Italia, Spania, Anglia, Ucraina, Republica Moldova, Danemarca, Australia, SUA. Majoritatea lucrărilor sale sunt intrate în arhiva Radio-ului (CARDEX). Muzica sa figurează pe CD-uri editate în ţară -"Antologia muzicii simfonice româneşti" - şi în străinătate - CD-ul australiano-coreano-român intitulat "Bridges" (Australia).

Evangheliile toamnei (versuri de Nichita Stănescu)
Niciodată toamna (versuri de Tudor Arghezi)
Toamna (versuri de Rainer Maria Rilke)

Cele 3 lieduri prezentate în acest concert sunt primele din ciclul deschis intitulat "NICIODATĂ TOAMNA...", ciclu care va cuprinde, în ipostază sonoră, cele mai frumoase poezii despre toamnă din literatura română şi universală. Abordarea acestui gen muzical s-a produs la sugestia muzicologului Grigore Constantinescu, preşedintele Concursului naţional de interpretare a liedului "Ionel Perlea" de la Slobozia, care le-a introdus ca piese impuse în Ediţia a XII-a. Au fost de asemenea interpretate de concurenţii Festivalului Liedului românesc de la Braşov, Ediţia I. Ciclul se deschide cu liedul "Niciodată toamna..." pe versuri de T. Arghezi, urmat de liedurile "Evangheliile toamnei" pe versuri de Nichita Stănescu şi "Toamnă" pe versuri de Rainer Maria Rilke. (Livia Teodorescu-Ciocănea)

CRISTOPHER FOX

Christopher Fox s-a născut în nordul Angliei în 1955. A studiat compoziţia cu Hugh Wood, Jonathan Harvey şi Richard Orton în Liverpool, Southampton şi la Universitatea din York unde a primit şi titlul de Doctor în compoziţie în 1984. În 1981 a câştigat Premiul pentru compoziţie acordat de Performing Right Society din Marea Britanie; de atunci, şi-a câştigat reputaţia de unul dintre cei mai importanţi compozitori ai generaţiei sale. Între 1984 şi 1994 a fost profesor de compoziţie la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt. Din 1994 predă compoziţia la Universitatea din Huddersfield. Paul Griffiths, scriind în "Times" despre lucrările lui Fox sublinia faptul că în acestea compozitorul "foloseşte idei simple, dar le transformă în sunete minunate".

Louisiana (1991-1992)
Între anii 1985-1994 am predat în Şcoala de arte şi design a Colegiului Bradford, unde am lucrat alături de Ian Colverson şi de istoricul de artă Louise Parson. Ea mi-a sugerat colaborarea cu Ian Colverson în ceea ce priveşte două grupuri a câte trei triptice, fiecare triptic constând dintr-o pagină de text (o traducere după Schwitters), o pagină de muzică şi o imagine legată atât de text cât şi de muzică. Din separarea celor două grupuri ar rezulta o singură lucrare, fără text sau imagine. Drept consecinţă, fiecare cântec din "Louisiana" ocupă o singură pagină de muzică, iar al şaselea "cântec" este pentru pian solo, în maniera Liedului fără cuvinte al lui Mendelssohn. "Valsul" trimite la "Lacul lebedelor" de Ceaikowski, "Simile" la lucrarea mea A-N-N-A Blossom-time. Cele unsprezece cântece sunt: 1 Valse, 2 Yearning, 3 Simile, 4 Ice Watch, 5 The Dreaming, Country, 6 Worthless Leather, 7 The Critic, 8 Book-keeping for Small Businessmen, 9 Going gone, 10 Reconstruction, 11 Hands.

A-N-N-A Blossom-time
A-N-N-A Blossom-time este alcătuită din nouă poeme traduse după originalele în limba germană ale lui Kurt Schwitters (1887 - 1948). Majoritatea pieselor din A-N-N-A Blossom-time au fost scrise în Berlinul de vest în ultima parte a anului 1987, pe când lucram în cadrul programului DAAD Berliner Kunstlerprogramm. 'DumbAnimals', 'Morning', 'Anna's Book of Chinese Proverbs', 'Country Life', 'All about A-N-N-A' and 'Lullaby' au fost interpretate în primă audiţie de către Amanda Crawley (soprană), împreună cu compozitorul (pian) la Centrul britanic din Berlin, pe 4 decembrie 1987. 'You','All Cut Up' and '1, 2, 3' au fost terminate în vara următoare. Dacă A-N-N-A Blossom-time poate fi considerată eclectică, simt că acest eclectism este, de asemenea, autentic schwittersian. Ca şi Schwitters, care putea compune sunete-texte în stil dada, peisaje expresioniste, versuri absurde, portrete realiste, sculpturi de dimensiuni impresionante şi colaje de dimensiuni reduse, lucrarea mea A-N-N-A încearcă să cuprindă cât mai mult cu putinţă, rămânând în acelaşi timp unitară. Următoarele poeme scrise de către Kurt Schwitters, folosite cu permisiunea editorilor săi (Cosmopress, Geneva) au asigurat textele pentru A-N-N-A Blossom-time: Stumm ('Dumb Animals'), Die Welt ("Morning"), Poesie ("1,2,3"), Nennen Sie es Ausschlachtung ("All Cut Up"), Banalitaten ("Annaţs Book of Chinese Proverbs"), Du ("You"), Dorf ("Country Life"), an Anna Blume ("All about A-N-N-A"), Gluhwurmchen ("Lullaby"). A-N-N-A Blossom-time este dedicată copiilor mei, Ben şi Anna. (Cristopher Fox)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14
Profil componistic: Adrian Raţiu (România)

Prezintă: Carmen Stoianov (România)

ADRIAN RAŢIU

Personalitate complexă, compozitorul, rnuzicologul şi pedagogul Adrian Raţiu a modelat generaţii de muzicieni sădindu-le apetenţa pentru muzica secolutuiXX, ale cărei precepte stilistice le-a decantat în studii, analize, emisiuni radiofonice, cursuri de aulă. Acoperind cu autoritate segmentul stilurilor muzicale, compozitorul a creat într-o diversitate de genuri, forme şi expresii; creaţia sa se recomandă prin îmbinarea parametrilor şcolii contrapunctice moderne cu armonia cromatică sau modalismul dezvoltat pe trasee individuale, de sigură amprentă enesciană. Lucrări precum Concertino per la Musica Nova, concertele pentru oboi, fagot şi orchestră sau pian şi orchestră, ca şi seria de lucrări camerale din cadrul cărora cităm aici Partita pentru cvintet de suflători, Cvartetul de coarde sau ciclul Convergenţe se revendică drept spaţiu al sintezelor, semnificative pentru spiritul novator prin excelenţă dar şi echilibrat, introspectiv al unui compozitor pentru care noutatea de limbaj se subsumează forţeivectorialea afectului.

Carmen Stoianov

Carmen Stoianov - muzicolog. Născută la Bucureşti, absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti la clasa de muzicologie a lui Ovidiu Varga (1973); perfecţionări în muzicologie cu Octavian Lazăr Cosma, pian cu Florino Delatolla şi Dan Mizrahi, canto cu Lucia Anghel şi Cecilia Dumitriu Mizrahi. Doctor în muzicologie al Universităţii Naţionale de Muzică - Bucureşti; master de Studii culturale ebraice la Universitatea din Bucureşti (1998 -2000). Actualmente Decan al Facultăţii de Muzică a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti (din 2000). Preşedintă de comisie de doctorat, Paris - Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (2000). Membră în jurii la Concursuri Naţionale şi Internaţionale de interpretare şi creaţie. A elaborat volume de sinteză muzicologică, de istoriografie sau interdisciplinare, monografii de compozitori (Ioan Scârlătescu, George Stephănescu - premiul UCMR - 1980), a îngrijit ediţii, a redactat caiete -program - SIMN, 1992; coordonări ştiinţifice, colaborări la dicţionare, studii, porrete, articole, cronici, recenzii în revistele Muzica, Actualitatea Muzicală, Melos, caiete - program la Festivaluri internaţionale; prezentă în presa scrisă, la radio şi televiziune etc. Participări la sesiuni ştiinţifice, simpozioane naţionaleşi internaţionalede muzicologie, filologie sau istoriografie - Bucureşti,Montpellier.În plan muzicologic abordează în special probleme ale creaţiei şi stilisticii contemporane româneşti, neocolind extensiile interdisciplinare, mai ales legate de corespondenţe filologice, filosofice sau cu directă trimitere sociologică.Premii naţionale de muzicologie, critică, critica şi teoria artei. Volume de sinteză publicate de Editura Fundaţiei România de Mâine: Repere în neoclasicismul muzical românesc (2000), Neoclasicism muzical românesc (2001).



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 16.30
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

Ansamblul HYPERION (România)
Conducerea muzicală: Iancu Dumitrescu, Ana-Maria Avram

Cornelia Petroiu (violă)
Ioan-Marius Lăcraru (violă, vioară)
Dan Joiţoiu (violoncel)
Ion Ghiţă, Dinu Petrache (contrabas)
Cosmin Florin Sperneac (oboi)
Emil Vişenescu (clarinet, clarinet bas)
Orban Godri (fagot)
Constantin Burdun (trombon)
Alexandru Sturzu (percuţie)

Program:
Ana-Maria Avram - Lux Animae pentru ansamblu **
Iancu Dumitrescu - HYPER SPECTRES pentru contrabaşi, ansamblu şi sunete asistate de
ordinator **
Iannis Xenakis (Franţa) - Charismapentru clarinet şi violoncel
Jean-Paul Dessy (Belgia) - Fable Ineffable **
Ulpiu Vlad - Rezonanţe pe fond roşu pentru ansamblu şi bandă **

Ansamblul HYPERION

Ansamblul Hyperion este un grup de interpreţi şi compozitori de prim rang mondial, având drept scop declarat de la infiinţare dezvoltarea unui inedit program estetic, cu ambiţia de a prefigura o "nouă avangardă" în muzica românească şi internaţională, fiind de trei decenii port-drapelul unui curent estetic novator ce a fost numit "spectral". (Curent care se revendică de la ideea de spectru acustic). Hyperion a fost fondat în 1976 de către compozitorul Iancu Dumitrescu, împreună cu un nucleu entuziast de instrumentişti, care se completează de fiecare dată, după circumstanţe, cu un număr reînoit de colaboratori. HYPERION este o formaţie cu geometrie variabilă. Ca program estetic, Hyperion îşi propunea iniţial să sublinieze întrepătrunderile, suprapunerile, interpenetrările posibile între "sursele"cele mai arhaice ale muzicii românesti - fie ele bizantine, fie din imensul tezaur de folclor, din culegerile unor Bela Bartňk sau Constantin Brăloiu - pe de o parte, iar pe de alta, muzica actuală, cu aventura si problematica ei de avangardă, cucerintele ei acute, asa cum era reprezentată prin grupul de compozitori cei mai novatori ai timpului de la noi. Lucrul acesta a rămas o constantă. E de prisos sĺ spunem că pe parcursul celor aproape trei decenii de la înfiintare, Ansamblul HYPERION condus de Iancu Dumitrescu a atins cotele unei recunosteri universale, fiind considerat din USA în Japonia si din Africa de Sud în Chile sau Corea (ca să evocăm locurile cele mai disparate) laboratorul unor contributii muzicale provocatoare si originale, doctrinar-estetice, tocmai într-un moment când în lume aventura sonoră dădea semnele cele mai evidente de oboseală, dacă nu de autentică epuizare a mijloacelor de expresie... Cercurile conservatoare si establishmentul anchilozat în vechile calcinări vetuste - în România, dar si în Europa - aveau să duca Muzica Secolului XX si cea a începutului celui de al XXI-lea, într-un evident si destul de grav mpas. Muzica oficial acceptată e doar cea din MUZEU! Dar putem trăi doar în MUZEE? Curentul "spectral - acousmatic"- si Grupul Compozitorilor Români legati de miscarea estetică a Ansamblului HYPERION - avea să devină prin timp - în ciuda imenselor obstacole! - din ce in ce mai cunoscut pentru deschiderea, forta si originalitatea creatiilor, considerându-se că aduce "reînoiri necesare" si "de esentă" impulsurilor muzicii europene. Incă din anii 1980, ziarul "Le MONDE" considera aparitia si afirmarea acestor compozitori români, după încheierea cu succes a unui festival din seria "PRÉSENCES" Radio France (Paris) că reprerzintă "le phénomčne éuropéen le plus fascinant de la musique d'aujourd'hui". In aceeasi perioadă de timp, Harry Halbreich - renumitul muzicolog francez - îsi intitula provocator, tot la Radio France, propriul sau festival de muzică nouă, "Carte blanche ŕ Harry Halbreich", "Roumanie terre du neuvičme ciel"! Faima acestui neasteptat, inedit si re-novator fenomen cultural românesc a depasit până la urmă Europa, fascinând tot mai multe cercuri artistice profund interesate si implicate în non-stagnare si dezvoltarea muzicii actuale. După Franta, Germania si Olanda, au urmat Anglia, USA, Japonia, America latină, Rusia, Africa de sud, Finlanda, Corea sau India... Această adevarată expansiune culturală se imbogăteste aproape zilnic cu noi concerte, emisiuni de Radio, noi distributii ale celor 18 titluri de CD-uri înregistrate si produse de EDITION MODERN. Actualmente, HYPERION apare încă o dată renuvelat! In ultimii cinci-sase ani, sunetul digital, compozitia realizată cu ajutorul Computer-ului a dat o nouă dimensiune sunetului si muzicii noi, produse de către HYPERION. Nu numai că "handicapul" lipsei tehnologiilor " de pointe", (gen IRCAM, PARIS), s-a dovedit încă o prejudecată usor de demontat, de la prima experientă auditivă, dar ceea ce pe plan mondial a fost acreditat a se numi "computer assisted music" (in franceză "musique assisteé par ordinateur") are printre autorii cei mai revolutionari, universal recunoscuţi, cel puţin două nume românesti: Iancu Dumitrescu si Ana-Maria Avram. Ansamblul HYPERION, si mai recent HYPERION INTERNATIONAL, din care fac parte printre altii mari interpreti precum Fernando Grillo, Melvin Poore, Claude Delangle, Thierry Miroglio, Isabelle Hureau, Pierre - Albert Castanet, Patrice Bocquillon, Tim HODGKINSON, Chris CUTLER, Keiko HATANAKA, Gustavo AGUILAR, Robert REIGLE etc... realizează numeroase turnee în Europa, la festivaluri si concerte în centre ca Viena (Musikverein), Paris (Radio France), Nisa (MANCA), Allicante, Lisabona (Fundatia Goulbenkian) , la Londra, (Royal Festival Hall ) Utrecht, Rotterdam, Peruggia, Roma, Helsinki, Istanbul, etc...

ANA-MARIA AVRAM

Compozitoare, pianistă, dirijoare. Creatia sa cuprinde peste 70 de opusuri simfonice, camerale si muzică asistată, de ordinator. Lucrŕrile sale sunt prezentate în premieră în Bucuresti, NewYork, Boston, Sandford, Viena (Wien Modern 1992 - 1994), Paris (Radio France, Theatre de la Ville), Londra (Royal Festival Hall ), Nancy, Alicante, Baden-Baden, Darmstadt, Basel, Moscova, Belgrad etc, în interpretarea unor ansambluri celebre: "Solistii Orchestrei Nationale a Frantei" (Paris), Kronos Quartet (San Francisco), 20 Jahrhundert Ensemble (Viena), Filarmonica "George Enescu", Orchestra Nationala Radio, Orchestra de Camera Radio, Ars Nova, Hyperion. In 1995, opera radiofonică 'On the Abolition of the Soul' pe texte de Emil Cioran, comandă, Radio France, este editată, în "Antologia Prix Italia 1949 - 1995", dublu CD Radio France. Muzica sa este editată, de ARTGallery, Radio France (Paris), ReR Megacorp (Londra), MusicWorks (Toronto), Banannafish ( Los Angeles), Electrecord (Bucresti) si Edition Modern (Londra - Paris). In 1992, apartia volumului "Roumanie, terre du neuvičme ciel" un amplu interviu cu muzicologul francez Harry Halbreich. Contributii muzicologice importante: 'Ana Maria Avram and Iancu Dumitrescu' - Musicworks Nr 71, 'Being composer' - MusicWorks nr.76 (2000); 'Ana-Maria Avram: an adventure in experimental music', Banannafish, Los Angeles nr.15 (2001). In 1994 i se decerneaza Marele premiu al Academiei Române. Este membru al SACEM- Paris, UCMR- Bucuresti, Membru al Ansamblului Hyperion, pe care îl dirijează, împreună, cu Iancu Dumitrescu.
Lux Animae

"Lux Animae" pentru ansamblu şi sunete asistate de ordinator, în primă audiţie absolută, a fost compus în 2004, pentru Ansamblul HYPERION.

IANCU DUMITRESCU
Compozitor, dirijor, muzicolog. Absolvent al Academiei de muzică, C.Porumbescu din Bucuresti, în 1968. Studii de fenomenologie si dirijat cu Sergiu Celibidache, Universitatea din Trier, Germania, 1978. Fondator si dirijor al Ansamblului HYPERION. Este membru al UCMR (Bucuresti) si SACEM din Paris. Premiul Uniunii Compozitorilor în anul 1989. Opera sa este editată, la Editions Salabert (Paris), Gerig Musikverlage (Köln), ReR Megacorp (Londra), Edition RZ - Berlin l'Escargot - CBS Disques (Paris) ARTGallery (Paris), Generation Unlimited (New-York & Boston), Electrecord si Editura muzicală (Bucuresti). Opera omnia a apărut pe 18 CD la EDITION MODERN (Londra - Paris). Contributii muzicologice importante: Structure & Freedom în revista Resonance, (Volumul 6, nr.1) 1997, Londra; Ecriture: Iancu Dumitrescu în revista Revue et Corrigée (nr. 29) 1996, Grenoble; Iancu Dumitrescu, 'On the inside looking in' în rev. Banannafish, 1998, Los Angeles; 'In the land of the ninth sky': Iancu Dumitrescu and Ana-Maria Avram in rev. Music Works (nr. 71) 1998, Toronto; Volumul "Iancu Dumitrescu: Provocateur de Acousmatique"(Artgallery) -1996, Paris; versiunea engleza ReR MEGACORP (London) - 2002. Creaţia sa cuprinde în jur de 130 de opus-uri camerale, simfonice, electroacustice si muzică asistată de ordinator.

HYPER SPECTRES pentru contrabaşi, ansamblu şi sunete asistate de ordinator Lucrarea intr-o varianta initiala, a fost compusa in 2003 si creata la Paris, in Ianuarie 2004, in cadrul festivalului "Capitales Sonores" de catre Ansamblul HYPERION, unul din prinicpalii protagonisti invitati la aceasta manifestare. Varianta prezentata aici, in prima auditie absoluta, reprezinta o amplificare importanta a partii solistice (a celor 2 contrabasi), cat si o abordare inca si mai "acusmatica" a ansamblului in totalitatea lui.
IANNIS XENAKIS

Iannis Xenakis - compozitor, arhitect, inginer civil.Născut în 1922 la Brăila (România), stins din viaţă, în 2001, la Paris. A luptat în rezistenţă în cel de-al doilea război mondial, a fost condamnat la moarte; refugiat politic în Franţa din 1947, a obţinut naţionalitatea franceză în 1965. A făcut studii la Institutul Politehnic din Atena, studii de compoziţie la Gravesano cu Hermann Scherchen şi la Conservatorul Naţional Superior de Muzică din Paris cu Olivier Messiaen. A fost colaborator al lui Le Corbusier ca inginer şi arhitect (1947-1960).Este inventatorul conceptului de Mase muzicale de muzică stocastică şi muzică simbolică, prin introducerea calculului probabilităţlor şi a teoriei ansamblurilor în compoziţia muzicilor instrumentale, electronice şi prin ordinator, este inventatorul a mai multor tehnici compoziţionale, constituind "lingua franca" a avangardei. Arhitect al Pavilionului "Philips", la Expoziţa Universală de la Bruxelles (1958) şi al altor realizări arhitectonice precum Couvent de la Tourette (1955); a realizat compoziţia Polytopes - spectacol de sunet şi lumină pentru Pavilionul francez al Expoziţiei de la Montreal (1967), pentru specta-colul Persepolis, la ruinele Persepolisului, Iran (1971), Polytope din Cluny, Paris (1972), Polytope la Mycenes, Grecia (1978), Diatope la inaugurarea Centrului "Georges Pompidou", Paris (1978). Fondator (1965) şi Preşedinte (1965) al Centrului de Matematică şi Automatică Muzicală (CEMAMU) Paris; Asociat Music Professor la Universitatea din Indiana, Bloomington (1967-1972); fondator al Centrului pentru Matematică şi Automatică Muzicală (CMAM) - Indiana University Bloomington (1967-1972); cercetător la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) - Paris (1970); Gresham Professor of Music - City University Londra (1975); Profesor la Universitatea din Sorbonne - Paris (1972-1989).

Charisma pentru clarinet şi violoncel

JEAN PAUL DESSY

Născut în 1963 la Bruxelles. Compozitor, dirijor, violoncelist de formatie clasica . Atras de noile lumi sonore propuse de muzica de azi, aduce o constanta contributie la dezvoltarea repertoriului contemporan in Belgia si Franta . In calitate de dirijor , conducator al ansamblului "Musiques Nouvelles", este principalul animator al muzicii contemporane in Bruxelles si Mons, conducand stagiuni importante si festivaluri de muzica noua. Compozitor rafinat, de viziune poetica si intuitiva, el reuseste legaturi subtile intre rationalitate si sensibilitate in creatia sa. "Fable Ineffable"

"Lupi, delfini şi balene sunt soliştii care acompaniază o orchestră umană (un ansamblu de corzi) ca un omagiu adus acestor fiinţe apropiate, şi totusi ameninţate cu dispariţia de către noi oamenii, deşi, iată muzica stranie şi intimă totodată pe care ne-o aduc". (Jean-Paul Dessy)

ULPIU VLAD

Născut în 1945, la Zămeşti (Braşov), a absolvit compoziţia (clasa Anatol Vieru) la Universitatea Naţională de Muzicâ din Bucureşti şi a urmat cursuri de perfecţionare la Academia Santa Cecilia din Roma (cu Virgilio Mortari). A participat la Intemational Composer's Workshop de la Borovetz (1981) şi la International Composer's Workshop "Gaudeamus" de la Amsterdain (1984). Cercetător ştiinţific în folclor şi etnomuzicologie la Universitatea Naţională de Muzică dm Bucureşti şi la Institutul de Etnografie şi Folclor (1971-1980), redactor (1980-1984) şi apoi director (1984-1992) al Editurii Muzicale, director al Directiei Muzicii din Ministeriil Culturii (1992-1993), Ulpiu Vlad este în prezent profesor universitar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Deţine Premiile Academiei Române (1985) şi U.C.M.R. (1990, 1995, 2000 şi 2003). Este autorul a numeroase lucrări camerale, simfonice şi vocal-simfonice, interpretate în ţară şi peste hotare, parte din ele tipărite de Editura Muzicală - Bucureşti şi Carciofoli Verlaghaus - Zurich, şi imprimate la Electrecord şi Pro Viva, Sonoton Musikverlag-Musikproduktion din Mimchen. Este inclus în următoarele dicţionare intemaţionale:
- Diclionary of International Biogfaphy (vol. XV), Cambridge, Anglia; Who's Who m Music and Musicians' Direcîory, (ediţiile XI-XVIl), îniernationa Biographical Centre Cambridge, Anglia; Men of Achievement (ediţia XIII) Cambridge, Anglia; International Directory of Distmgiiished î^eadership, (ediţiile VII-IX ); Five Thonsand Personalities of îhe World, (ediţia VI), American Biographical Instiluic^ Lcirousse-Diclionar de mari muzicieni, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.

REZONANŢE PE FOND MOV II

Şi din nou p1oi de sunete îmi curg în inimă... E răscolitor să le asculţi ritmul aritmic,
formele neformate, să le vezi încărcătura - uneori prea grea, alteori prea otrâvită -
stând să cadă în golul sufletelor...
Până când?
Cum să le adun, cum să le compun, fară să le tulbur, fară să le-nchid...
Pentru ce?
Le-am arătat interpreţilor urmele lor. Au simţit repede lumina şi au pomit să le
caute. Ei, doar ei, pot să le culeagă fară să le omoare, pot să vi le-arate fară să le
strice, ca să le-auziţi, să simţiţi fiorul ploii divine, de culoare mov...
E posibil? (Ulpiu Vlad)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 17.45
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

CVARTETUL DE COARDE DIN LEIPZIG (Germania)
Andreas Seidel (vioara I)
Tilman Büning (vioara II)
Ivo Bauer (viola)
Matthias Moosdorf (violoncel)

Program:
W. Rihm (Germania) - Quartett Nr. 1 T. Adorno (Germania) - 6 Studien für Streichquartett A. Webern (Austria) - 6 Bagatellen für Streichquartett G. Scelsi (Italia) - Quartett Nr. 3 A. Berg (Austria) - Quartett op. 3

Concert realizat cu sprijinul Institutului Goethe din Bucureşti

CVARTETUL DE COARDE DIN LEIPZIG

"Cvartetul de coarde din Leipzig se numără printre cele mai remarcabile şi versatile cvartete de coarde contemporane" (Neue Züricher Zeitung). Trei dintre membrii acestui cvartet format în 1988 au fost capelmaiştri în celebra orchestră Gewandhaus, până în 1993, când au decis să-şi dedice timpul şi energia muzicii de cameră. Această decizie a urmat studiilor făcute cu Gerhard Bosse la Leipzig, cu cvartetul Amadeus la Londra şi Köln, cu Hatto Bezerle în Hanovra şi Walter Levin. Cvartetul de coarde din Leipzig a obţinut un mare număr de premii şi distincţii. Cvartetul a câştigat celebra competiţie "ARD International" din München şi Premiul fraţilor Busch în 1991. A obţinut premiul Siemens pentru muzică în 1992 şi a devenit membru de onoare al Fundaţiei Amadeus pentru burse muzicale şi al Fundaţiei pentru cultură. Din noiembrie 1991 cvartetul îşi prezintă propriile sale serii de concerte, sub numele de "Pro Quatuor", în Leipzig. Ca membru permanent al ansamblului Avantgarde din Leipzig, cvartetul depune eforturi pentru susţinerea cauzei muzicii contemporane şi a lucrărilor aparţinând modernismului clasic. În 1990, împreună cu ansamblul, au deschis seria de concerte "musica nova" din Gewandhaus, în Leipzig. Programul cvartetului include un mare număr de concerte, care i-au purtat în peste 40 de ţări din întreaga lume. Ei primesc cu regularitate invitaţii pentru concerte la festivaluri din toată lumea şi concertează alături de solişti de renume internaţional. Înregistrările lor pe CD - majoritatea sub egida MDG - cuprind o gamă largă de lucrări, de la Mozart la Cage şi au primit cele mai înalte laude din partea criticii ("Diapason d'Or", "Premios CD-Compact", două nominalizări în cadrul Premiilor muzicii clasice la Cannes, "Echo-Klassik" Proze 1999, "Indie Award 1999" etc.). Noua lor înregistrare, foarte convingătoare şi cuprinzând pentru prima dată în întregime cvartetele lui Franz Schubert pe nouă CD-uri realizate de MDG a apărut pe piaţă în 1997, iar înregistrările complete ale cvartetelor celei de a doua şcoli vieneze au apărut în 2000. Cvartetul de coarde din Leipzig a fost unul din iniţiatorii "Ciclului Beethoven de cvartete de coarde, ca semn al prieteniei europene", prezentat în colaborare cu alte cinci cvartete ("Carmina", "Hagen", "Mosaique" şi "Vogler") în cincisprezece oraşe europene, în anii 1996 şi 1997.

WOLFGANG RIHM

S-a născut în 1952 în Karlsruhe. A studiat compoziţia la în Karlsruhe cu Eugen Werner Velte iar apoi în Köln cu Karlheinz Sockhausen şi în Freiburg cu Klaus Huber. A studiat şi muzicologia cu Hans Heinrich Eggebert în Freiburg. Rihm a primit numeroase distincţii şi este printre altele membru al Academiei de Artă din Berlin, al Academiei Bavareze de Arte Frumoase din Mannheim; între 1984/85 a fost Fellow al Wissenschaftskolleg din Berlin. Până acum a scris peste 200 de lucrări printre care nenumărate compoziţii pentru orchestră (cu voce şi instrumente solo), opere (Faust şi Yorrck, Jakob Lenz, Maşina Hamle, Oedip, Cucerirea Mexicului), piesa de teatru-dans Tutguri după Artaud, lucrări pentru ansambluri, cvartete de coarde, lucrări pentru pian, lieduri. El trăieşte în Karlsruhe unde din 1985 predă compoziţia. Între 1997/98, Wolfgang Rihm a fost "composer in residence" al Orchestrei Filarmonice din Berlin şi din nou Fellow al Wissenschaftskolleg din Berlin.

Quartett Nr. 1

Programul compoziţional, vizualul, acustica extra-muzicală (sunetele şi gesturile aferente scrisului), precum şi transformarea caracterului biografic (ca în Cvartetul 5.-8.) în muzică au fost preluate din experienţele avute de Rihm cu primul cvartet de coarde (1970), pe care l-a scris la 16 ani pe când locuia încă la părinţii lui. Cu 6 măsuri înainte de final se spune: "s-a stins ca şi cum ar fi fost distrus într-o clipită." Această parte reprezintă momentul în care Rihm a trebuit să întrerupă compoziţia din cauza puternicelor influenţelor externe psihice. Este vorba de reacţia sensibilă la observaţia întâmplătoare a unui cunoscut că astăzi - în 1970 - nu se mai scriu cvartete de corzi. Rihm povesteşte: "Şi în acel moment am fost ca paralizat, nu puteam să continui, [...] trebuia să termin piesa. Dar atunci am descoperit ceva; am constatat că dacă preiau această dificultate în piesă, [...] atunci ea ar putea deveni mai mult decât era în acel moment. Şi acest lucru l-am făcut şi am pus o măsură la sfârşit care, ca şi cum ar fi fost brusc distrusă, se sparge. Când am auzit-o apoi cu câţiva ani mai târziu, acesta era singurul loc în care aveam într-adevăr sentimentul că totul este aşa cum trebuie. Atunci avusesem într-adevăr sentimentul că dacă continui să articulezi exact momentul în care constaţi că acel moment a sosit atunci totul e cum trebuie." După acel "ca şi cum ar fi fost brusc distrusă" urmează în primul cvartet doar pauze generale "încordate", "ecouri şterse" şi acorduri finale care se sting "până aproape de pragul de linişte".

TH. W. ADORNO

Născut la 11 septembrie 1903 sub numele de Theodor Ludwig Wiesengrund, Adorno a locuit în Frankfurt pe Main primele trei decenii şi ultimele două din viaţă. Era singurul fiu al unui negustor de vinuri bogat de origine evreiască şi creştinat, mama sa fiind o muziciană cunoscută, catolică italiană. Adorno a studiat filosofia cu Hans Cornelius, de orientare neo-Kantiană şi compoziţia muzicală cu Alban Berg. Şi-a încheiat dizertaţia despre estetica lui Kierkegaard în 1931, sub coordonarea socialistului creştin Paul Tillich. După numai doi ani ca institutor universitar, a fost expulzat de nazişti, alături de alţi profesori de origine evreiască sau de orientare politică de stânga. Câţiva ani mai târziu, el a schimbat numele evreiesc al tatălui său în iniţială de mijloc şi a adoptat numele de "Adorno", al familiei mamei şi acela sub care este cel mai bine cunoscut.
Adorno a părăsit Germania în primăvara lui 1934. În perioada nazistă a locuit la Oxford, New York şi sudul californiei. Apoi a scris câteva volume care l-au făcut celebru, printre care "Dialectica Iluminismului" (împreună cu Max Horkheimer), "Filosofia muzicii moderne", "Personalitatea autoritară" (proiect în colaborare) şi "Minima Moralia". Din aceşti ani datează critica provocatoare a culturii de masă şi a industriei culturii. Revenit la Frankfurt în 1949 pentru a prelua un post în departamentul de filozofie, Adorno s-a afirmat rapid ca un intelectual german de marcă şi o figură centrală în cadrul Institutului de Cercetări Sociale. Iniţiat ca un centru independent pentru studii marxiste în 1923, Institutul era condus de Max Horkheimer încă din 1930. Acesta a reprezentat baza şcolii care avea să fie ulterior cunoscute sub numele de "Şcoala de la Frankfurt". Adorno a devenit director al Institutului în 1958. Începând cu anii '50 sunt publicate: "În căutarea lui Wagner", o critică ideologică a compozitorului favorit al naziştilor; "Prisme" - o colecţie de studii sociale şi culturale; "Împotriva epistemologiei", o critică anti-fundaţionalistă a fenomenologiei lui Husserl; şi primul volum din "Note literare", o colecţie de eseuri de critică literară. Conflictul şi consolidarea au marcat ultima decadă din viaţa lui Adorno. Figură de marcă în "disputa pozitivistă" din sociologia germană, Adorno a fost un pion esenţial în dezbaterile cu privire la restructurarea universităţilor germane şi un bun mediator, atât pentru studenţii activişti cât şi pentru criticii de dreapta ai acestora. Aceste controverse nu l-au împiedicat să publice numeroase volume de critică muzicală, încă două volume din "Note literare", cărţi despre Hegel şi filosofia existenţială şi culegeri de eseuri de sociologie şi estetică. "Dialectica negativă", opera magna scrisă de Adorno despre metafizică şi epistemologie, a apărut în 1966. "Teoria estetică", cealaltă operă majoră la care a lucrat pe tot parcursul anilor '60, a apărut postum în 1970. A murit pe neaşteptate, în urma unui atac de cord, pe 6 august 1969, cu doar o lună înainte de a împlini vârsta de 66 de ani.

6 Studien für Streichquartett (1920)

Th. W. Adorno a fost elevul lui Alban Berg. Probabil că şi până atunci Adorno se ocupase mai intens cu piesele liber-atonale ale şcolii vieneze, căci caracteristicile lucrărilor sale ca şi limbajul sintetic şi condensările armonice şi sonore trimit cu claritate la primele rezultate ale şcolii Schönberg. Astfel, cele 6 studii pentru cvartet de coarde (1920) ale adolescentului Adorno de 17 ani sunt studii cu un caracter concis, pline de o lumină crepusculară irizatoare.

ANTON WEBERN

Webern, Anton (von), n. 3.12.1883 Viena, m. 15. 9. 1945 Mittersill (Salzburg; împuşcat din greşeală de un soldat american), compozitor. Între 1904-1908 a fost elevul lui A. Schönberg, de care l-a legat mai târziu şi o prietenie strânsă. A studiat muzicologia cu A.Adler, iar din 1908 a fost dirijor al unei orchestre de teatru (printre altele la Bad Ischl şi Praga). Între 1918-1922 a activat în "Uniunea pentru concerte muzicale private", înfiinţată de A. Schönberg. În 1921 i-au apărut primele lucrări la Universal-Edition. Între 1922-1934 a fost preşedinte şi dirijor al Concertelor Simfonice ale Muncitorilor şi din 1923 al Uniunii Corale a Muncitorilor din Viena. Webern se numără pe lângă A. Schönberg şi A. Berg printre reprezentanţii de vârf ai Şcolii vieneze şi ai muzicii dodecafonice. Webern a influenţat direcţia în care s-a dezvoltat muzica modernă prin faptul că a prelucrat sistemul dodecafonic al lui Schönberg într-o formă concentrată. Scurtele aforisme şi stenograme atonale şi dodecafonice sunt caracterizate ca o "comprimare a expresiei în cea mai scurtă formă". Tehnica constructivă şi abstractă îmbinată cu o subtilă utilizare a tonalităţilor a făcut la început problematică receptarea muzicii sale.

6 Bagatellen für Streichquartett

Webern a compus cele "Şase bagatelle pentru cvartet de coarde" Opus 9 în 1911 şi 1913. Povestea complicată a compunerii lor nu a ieşit la iveală decât atunci când au fost publicate, în 1924. Introducerea făcută de Schönberg pentru una din ele trebuie considerată printre documentele esenţiale ale expresionismului musical. Aici, concentrarea şi diferenţierea merg chiar dincolo de realizările anterioare aparţinând lui Webern. Absolut fiecare notă, fiecare modificare de ton, fiecare interval în parte poartă în sine expresie şi sens. Nu mai există convenţii şi tot ce mai rămâne este artistul şi opera sa de artă. Structura pieselor, bazată pe intervale şi diferenţa de timbru de la ton la ton s-au impus definitiv. Schema de diferenţiere a suferit numeroase schimbări pe durata compunerii piesei. Rezultatul arată că relaţiile şi nu valorile absolute erau importante aici. Toţi cei care doresc să înţeleagă mai bine aceste lucrări trebuie să ţină minte cuvintele lui Schönberg din prefaţă, cu privire la liniştea sau tăcerea muzicală forţată sau imperativă : "Deşi faptul că aceste lucrări sunt foarte scurte ar trebui să vorbeasă în favoarea lor, tocmai scurtimea lor le face să aibă nevoie de cineva care să vorbească despre ele."

GIACINTO SCELSI

"Eu nu scriu niciodată despre mine sau muzica mea şi nici nu trimit fotografii. Aceste lucruri nu le veţi găsi în nici un program de concert din Italia sau din străinătate. Pot totuşi să vă dau un desen, aşa cum am făcut şi în alte ocazii: este simbolul meu. Poate fin interpretat ca un simbol ZEN sau ca soarele de-asupra orizontului sau ca un ZERO mare şi subliniat. Cum doriţi." Nu ar trebui să existe nici un dubiu că autorul acestor cuvinte, compozitorul italian Giacinto Scelsi (1905-1988), nu a fost numai unul dintre cei mai intersanţi compozitori ai celei de-a doua jumătăţi a sec. XX dar şi unul dintre cei mai importanţi. Influenţa creaţiei sale asupra muzicii contemporane - chiar în multe cazuri nu apare direct - este la fel de puternic aşa cum operele sale ieşite din comun au refuzat să se supună metodelor obişnuite ale analizei muzicale. Şi persoana compozitorului care nu suporta imagini ale sale şi nu vorbea niciodată despre muzica sa este în continuare înconjurată de o aură de mister.

Cvartetul de coarde nr. 3 (1963)

Cvartetul de coarde nr. 3 a fost scris în acelaşi an cu Hymnus şi utilizează aceeaşi armonie major / minor (desigur în maniera inimitabilă a lui Scelsi) aproape pe toata durata piesei. Neobişnuit pentru el, Scelsi menţionează un program al lucrării (de asemenea în cinci mişcări) care se încheie cu mişcarea "catharsis eliberator". Acest cvartet este cu siguranţă o încercare de a-i ajuta pe ascultători să-i înţeleagă stilul, reprezentând oarecum o simplificare faţă de cvartetul precedent. Alături de armonie, cvartetul prezintă pentru prima dată stilul eteric transfigurat al lui Scelsi, formulat integral în micro-tonuri în registre înalte - acest stil avea să joace un rol important în muzica sa din "a patra perioadă".

ALBAN BERG

Alban Berg (născut la Viena pe 9 februarie 1885, mort la Viena pe 24 decembrie 1935). Elev al lui Arnold Schönberg şi foarte apropiat de acesta şi de Anton Webern. Este una din personalităţile marcante cărora li se datorează maturizarea stilului atonal din muzica clasică de secol XX. Elev al lui Arnold Schönberg, Alban Berg şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Viena, cu excepţia unor călătorii ocazionale. Primirea unei moşteniri i-a permis să-şi dedice viaţa muzicii. A compus muzică orchestrală, între lucrările sale numărându-se CINCI MELODII PENTRU ORCHESTRĂ (1912), muzică de cameră, lieduri şi două opere extraordinare, WOZZECK (1925) şi LULU (1937). "Wozzeck" este, probabil, cea mai des interpretată dintre lucrările în stil atonal. După moartea sa, el a fost recunoscut în întreaga lume drept un compozitor care a întrerupt tradiţia şi a stîpânit o tehnică muzicală radicală, prin îmbinarea acestor două cracteristici reuşind să pună bazele şcolii vieneze de muzică a secolului XX .

Cvartetul de coarde op. 3

Berg a compus Cvartetul de coarde op. 3 în prima jumătate a anului 1910 şi către sfârşitul perioadei sale de studiu sub îndrumarea lui Arnold Schönberg, cel care i-a fost profesor încă din toamna lui 1904. Cvartetul a fost prezentat în premieră în data de 24 aprilie a anului următor, dar nu a fost publicat decât zece ani mai târziu. Limbajul muzical al lucrării este marcat de o deosebită intensitate a expresiei, o confirmare a stării de profunde frământări emoţionale prin care trecea autorul la acea vreme, datorită piedicilor exterioare apărute în calea căsătoriei cu aceea care avea să devină soţia sa Helen. Berg însuşi a afirmat la un moment dat că a compus cvartetul ca o sfidare, iar protestul său sfidător poate fi perceput în aproape fiecare măsură a lucrării sale în două mişcări. Cvartetul este atonal deoarece construcţia formei nu se mai bazează pe structura tonală cadenţată iar acordurile rezultă aproape exclusiv din partiturile independente ale celor patru voci instrumentale. Cele două mişcări ale cvartetului - "Lent" şi "Pătrimi moderate" au caracter contrastant dar sunt legate în multe feluri. Cvartetul se încheie cu revenirea la motivul iniţial din prima mişcare.



Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.30
Seri de muzică nouă: Institutul Francez şi invitaţii săi

Recital de pian
ILINCA DUMITRESCU (România)

Invitat: Vasile Macovei (fagot) (România)

Program de muzică franceză

Claude Lefebvre - "D'un arbre-océan..." (1991)
Christian Lauba - "Brasil sem fim" (1990) (p.a.)
Marcel Mihalovici - Sonata pentru fagot şi pian op.76
Allegro non troppo
Andante scherzando - Allegro giusto
Olivier Messiaen - 2 Piese din ciclul "Petites esquisses d'oiseaux" (1985):
- "Le Rouge-gorge"(Erithacus rubecula)
- "Le merle noir" (Turdus merula)
- 2 Piese din ciclul "Vingt regards sur l'Enfant Jésus" (1944):
- "Regards de l'Étoile" ("choc de la grâce... l'Étoile luit naivement, surmontée d'une croix")
- "Regard des prophetes, des bergers et des Mages (tam-tams et hautbois, concert énorme et nasillard)"
Recital realizat cu sprijinul Institutului Francez

ILINCA DUMITRESCU

Nume de prestigiu al artei interpretative româneşti, personalitate artistică de anvergură internaţională, pianista Ilinca Dumitrescu s-a născut la Bucureşti, într-o familie de artişti. Şi-a început studiile în oraşul natal, printre profesorii săi numărându-se Cella Delavrancea (pian) şi compozitorul Mihail Jora (discipline teoretice). Este absolventă, cu distincţia maximă "Diplomă de merit" (1978), a Conservatorului de Stat "P.l. Ceaikovski" din Moscova, la clasa celebrilor maeştri Stanislav Neuhaus şi lakov Flier.
Din 1980 este solistă concertistă de stat, iar din 1994 şi directoare a Muzeului
Naţional "George Enescu" din Bucureşti. A concertat în Europa, Asia, S.U.A., America latină, în oraşe precum Paris, Tokyo, Copenhaga, Berlin, Bonn, Beijing, Ankara, Budapesta, Praga, Roma, Bratislava, Sankt Petersburg, Stockholm, New Delhi, Bombay, Hanoi, Moscova, Havana, Vilnius, Tallinn, Chişinău, Montevideo, La Paz, Buenos Aires, Brasilia, Rio de Janeiro, Madrid etc., în importante săli de concerte. În 1986, discul său conţinând 14 Sonate de D. Scarlatti a fost selecţionat de juriul "Internaţional Record critics Award", reunit la New York, printre cele mai bune albume ale anului.
Este membră de onoare a "Societăţii Intenaţionale de Muzică Contemporană"
(1993), pentru "activitate excepţională depusă în decursul anilor în slujba promovării şi propagării muzicii noi".
Membră a Senatului Academic la "Academia Internazionale d'Arte Moderna" -
Roma (1997), Membră de Onoare a "Societe Musicale Franţaise Georges Enesco" - Paris (1997). Membră a "Advisory Board" la "The George Enescu Society of the United States" (1999).
În 1984 primeşte Premiul Criticii Muzicale Române pentru ciclul de recitaluri
"Decenii contemporane", în 1998, în urma turneului de concerte, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Bolivia îi conferă titlul şi diploma de "Oaspete ilustru al culturii boliviene" ("Huesped ilustre de la cultura boliviana").
În anul 2000 primeşte premiul revistei "Actualitatea muzicală" din Bucureşti
pentru activitatea muzicală internaţională (Premiul "Meridianele muzicii"), iar în 2003 i se decernează Premiul Institutului Cultural Român, pentru promovarea muzicii româneşti în lume.
A predat cursuri de măiestrie pianistică (master-class) în Cehia (1991-1997,
Festivalul internaţional al Boemiei de Sud), S.U.A. (1997, lowa), Brazilia (1998, Brasilia), India (2001, Bombay), China (1980, Nanjing), Vietnam (Hanoi, 2002), Japonia (Tokyo, 2002).
Face parte frecvent din juriile internaţionale ale unor concursuri de pian sau
alte domenii muzicale, ca membră sau ca preşedintă a juriului. Pentru muzicologie, a primit Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România (1991) şi Premiul Academiei Române (1995).
A participat la numeroase şi prestigioase festivaluri internaţionale: "George
Enescu" - Bucureşti, "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi" - Bucureşti, Ankara, Bratislava, Praga şi Boemia de Sud (festivaluri patronate de Lord Yehudy Menuhin), "Celebrating George Enescu" (lowa, 1997), "Cervantino" (Mexic, 2000) etc.
O serie de compozitori români şi străini i-au dedicat lucrări (Mihail jora, Paul
Constantinescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea şi mulţi alţii). A realizat numeroase prime audiţii sau prime audiţii absolute.

VASILE MACOVEI-fagotist

Prim fagotist solist al Orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti (din 1978), cadru didactic al Universităţii Naţionale din Bucureşti (din 1978), VASILE MACOVEI are şi o susţinută activitate solistică în ţară şi în străinătate (concerte cu orchestra, recitaluri). După studiile de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1973-1977), la clasa prof. Gheorghe Cuciureanu, s-a perfecţionat în Italia (Luciano - 1981), Franţa (Nisa - 1983), Germania (Darmstadt - 1992, 1996, 1998), - cu K. Stockhausen. Este laureat al Concursului Internaţional de la Markneukirchen (Germania) - 1978. Ca solist sau în diferite formaţii camerale ("Hyperion", "Traiect", "Gaudeamus", "Archaeus" - 1985-1994, "Modus"), a interpretat un vast repertoriu, conţinând şi multe lucrări de compozitori români, unele fiindu-i dedicate. A realizat numeroase prime audiţii, înregistrări audio (radio, CD), emisiuni TV. A efectuat turnee în Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Republica Moldova, Marea Britanic, Spania, Danemarca, Mexic, India, Japonia ş.a., participând la importante festivaluri internaţionale: "George Enescu" (Bucureşti), "Synthese" (Bourges), "Contemporary Music Festival" (Huddersfield), "Extasis" (Geneva), "Kulturne leto" (Bratislava), "Piestansky Festival" (Doina Krupa), "Spazio Musica" (Cagliari), "Musica Nova" (Sofia), Torino, Valencia, Chişinău, Budapesta, Paris, "Cervantino" (Mexic) ş.a. A colaborat cu solişti şi dirijori de marcă (Pierre Dervaux, Alain Marion, losif Conta, Ilinca Dumitrecu, Daniel Kientzy ş.a.). Doctorand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, este şi autor al volumului de poezii "Sfere sculptate" (Ed. "Geneze", Bucureşti, 2000).

Claude Lefebvre

Compozitor francez (Ardres, Pas-de-Calais, 1931). A studiat la Conservatorul din Paris cu Darius Milhaud, apoi cu Pierre Boulez la Basel. Numit profesor de analiză şi compoziţie la Conservatorul regional din Metz (1966), în 1972 a înfiinţat în acest oraşÎntâlnirile internaţionale de muzică contemporană care, după dispariţia festivalului de la Royan, au devenit principala manifestare din Franţa rezervată muzicii contemporane. Din 1976 conduce studioul de muzică electro-acustică, creat atunci în Lorena, este responsabil cu animaţia muzicală la centrul Saint-Jacques din Metz, din anul 1977, şi susţine, din 1978, un curs despre muzicile noi la Universitatea din Metz. Tot el a fost şi iniţiatorul-fondator al Centrului European de cercetare muzicală din acest oraş. A obţinut premiul pentru muzică de cameră al S.A.C.E.M., în 1980. Claude Lefebvre a scris, printre altele, Montages pentru 24 de instrumente (1967), D'un arbre de nuit pentru flaut, violoncel şi pian (Royan, 1971), Musique en liberté pentru trombon, doi contrabaşi şi percuţii (Metz, 1971), Naissances pour quatre joueurs pentru oboi şi trio de coarde (Metz, 1971), Etwas weiter pentru 24 de executanţi (Domaine musical, 1972), Sous le regard du silence pentru două grupuri instrumentale (Metz, 1973), D'une nuit transpercée pentru orchestră (Metz, 1975), Ivresse-absence pentru 19 alămuri (Paris, 1977), Dérives nocturnes pentru cor, patru corni şi orgă (Metz, 1978), Ramifications pentru orgă (Orléans, 1978), Tourbillonnements pentru orchestră de tineri din 21 de instrumente şi două percuţii (Metz, 1979), Mémoires souterraines pentru flaut, clarinet şi violoncel amplificate (Paris, 1980), Océan de terre pentru soprană, solişti şi bandă magnetică, pe un poem de G. Apollinaire (Metz, 1981) şi Lorraine pentru corn şi bandă (1983). (în: Larousse - Dicţionar de Mari Muzicieni, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2000)

"D' un arbre- océan ..."

"D' un arbre- océan ..." (1991), poem pentru pian, în stihuri şi muzică, de o atmosferă senzuală, suprarealistă, de o ambivalenţă crudă, este opera unui compozitor- poet. Simbolurile cerului, oceanului, nopţii, copacului, mâinilor se întreţes în întreaga sa creaţie, plăsmuind o atmosferă aparte. Aici "arborele care răsare şi se proiectează pe cer, cu mâini uşoare şi căţărătoare", " oceanul de dragoste şi de bucurie, cu valurile tremurânde", "stelele cu pânze care plutesc şi privesc oceanul sălbatec", " copacul în noaptea care plânge" sunt metafore care îl obligă pe interpret să-şi imagineze timpul, nuanţele, culorile, într-un cuvânt vibraţiile acestei piese. (Ilinca Dumitrescu)

CHRISTIAN LAUBA

Compozitorul francez Christian Lauba s-a născut în anul 1952, la Sfax (Tunisia). A urmat studiile la Bordeaux (filologia la Universitate şi muzica la Conservator). Obţine Premiul I de compoziţie ( la clasa lui Michel Fuste-Lambezat), iar mai apoi Premiul SACEM - ADAMA (1983), Medalia de Onoare a oraşului Bordeaux (1984) ş.a. A predat master - classes de compoziţie şi a ţinut conferinţe în S.U.A., 1986 (Universităţile din Maryland şi Bowling - Green). Are mai multe discuri apărute în Franţa, S.U.A., Japonia. Printre lucrările sale mai importante se numără: "Un Regard" (1982) pentru ansamblu de suflători, "Nuit - Nuages" (1984) pentru orchestră de cameră, "Pulsar" (1985) pentru trompetă şi orgă, "Mutation - Couleurs" (1985) pentru 12 saxofoane, "Genčse" (1986) pentru cor şi orchestră, opera "Garonne" (1987) - o comandă de stat, "Jeux" (1988) pentru orchestră, un cvartet de coarde (1988), "Les 7 Îles" (1988) pentru 12 saxofoane şi pian, "Rituels" (1989) pentru clarinet şi ansamblu mic, "Erg" (1990) pentru ansamblu de suflători, harpă, contrabaşi şi percuţie, "Rif" (1990) pentru ansamblu mic şi saxofoane, "Dies Irae" (1991) pentru saxofon şi orgă etc. Piesele sale au fost interpretate în cadrul unor prestigioase festivaluri ("Mai Musical" - Bordeaux, Angers, Aosta) sau în concerte la Paris, Washington, Montréal, Bâle, Ličge, Stockholm, Bucureşti, Viena, Tokio, Madrid, Berlin, München, Amsterdam etc.

"Brasil sem fim" (1990)

Piesa pentru pian "Brasil sem fim" (1990), cu subtitlul "Down with minimalism", este o comandă a lui Ivo Jansen şi a fost cântată în primă audiţie la Amsterdam (Eijsbreker), la 22 mai 1992. (Ilinca Dumitrescu)

MARCEL MIHALOVICI (1898- 1985)

Născut la Bucureşti într-o familie care prin tradiţie avea un cult pentru valorile spirituale, pentru principiile umaniste şi pentru adevărurile fundamentale ale istoriei, Marcel Mihalovici s-a instruit aici în domeniul culturii în general şi al muzicii în special. În ambianţa spirituală a Franţei, tânărul muzician a regăsit prin Enescu şi Brâncuşi, prin opera şi prin relaţiile intense şi permanente cu aceşti doi mari oameni de artă, o expresie a spiritualităţii româneşti, un simbol al vitalităţii şi originalităţii acesteia. Cultura franceză, revigorată prin istorica sinteză a cuceririlor vechilor maeştri şi a inovaţiilor operate de proeminenţi muzicieni francezi sau stabiliţi în Franţa, l-a atras şi l-a "fixat" aici pe Mihalovici ca şi pe Enescu, cum s-a întâmplat cu Stan Golestan, Filip Lazăr, Marius Constant, şi cu muzicieni din alte domenii ale artei sonore, cum sunt Dinu Lipatti, Clara Haskil, Constantin Brăiloiu, Antoine Golea. În Franţa, Mihalovici avea să se specializeze cu maeştri de la celebra Schola Cantorum, valorificând învăţătura primită aici ca o poartă de intrare în spaţiul muzicii noi, iniţiate de Claude Debussy şi Maurice Ravel. Dirijor şi pianist, Mihalovici a fondat în 1928 L'Ecole de Paris şi s-a integrat în societatea de muzică contemporană Triton, creată în 1932 din iniţiativa compozitorului Pierrre-Octave Ferroud, prieten cu Filip Lazăr, apoi în ansamblul vieţii muzicale franceze şi internaţionale, în cadrul căreia s-a afirmat pe tărâmuri multiple, de la compoziţie la activitatea de profesor la amintita Schola Cantorum, membru în numeroase jurii de creaţie şi interpretare, conferenţiar, eseist de mare erudiţie. Împreună cu soţia sa, pianista Monique Haas, a promovat cu nobilă pasiune şi prestigiu valorile culturii muzicale în contextul cărora creaţia compozitorilor compatrioţi a avut preeminenţă. A susţinut raporturi active cu muzicienii români, pentru care a avut întotdeauna inima şi casa deschisă. A fost un admirator şi continuator de gând şi faptă al lui Enescu şi s-a bucurat din partea celui mai mare muzician român de o înaltă preţuire. (acad.dr. Nicolae Cajal - Opera lui Marcel Mihalovici - contribuţie de prim-plan la arta secolului XX.. Din vol. "Centenar Marcel Mihalovici (1898-1985) ", Bucureşti, Ed.Muzicală, 2001)

Sonata pentru fagot şi pian op.76 (1958)

"Niciodată n-am citat folclorul în afara Sonatinei pentru oboi, unde o parte a temei din rondo-ul final porneşte de la un cântec popular românesc. Totdeauna mi-am inventat folclorul. Ceea ce în muzica mea pare folclor este - cum spunea Bartok - "folclor imaginar". Dar nu este mai puţin adevărat că limbajul meu muzical poartă amprenta originilor mele. Acum doi ani, când a fost interpretată la Bucureşti în primă audiţie Simfonia a V-a, un prieten mi-a spus: "Extraordinar cât de românească este simfonia ta." Dar eu nu gândisem să compun o simfonie românească. Ea nu este deloc românească, dar sunt inflexiuni care vin în mod sigur din cântecul popular. Spun întotdeauna că acele cântece folclorice care mi-au încântat tinereţea au rămas prinse de vârful peniţei mele. Şi e fără voia mea dacă, ici şi colo, se întâlnesc în muzică inflexiuni folclorice. Este normal şi aceeaşi este situaţia tuturor compozitorilor Şcolii din Paris." (1973, în: "Le Courrier Musical de France")

Sonata pentru fagot şi pian este dedicată lui Norman Demuth şi a fost interpretată în primă audiţie în 25 februarie 1959 de către Maurice Allard şi Henriette Roget. (Ilinca Dumitrescu)

OLIVIER MESSIAEN

Născut în 1908, la Avignon, într-o familie de literaţi (tatăl său a tradus opera lui Shakespeare în franceză, iar mama sa, Cecile Sauvage, era poetă), studiază pianul şi compoziţia mai întâi ca autodidact, apoi sub îndrumarea lui Paul Dukas la Conservatorul din Paris. In paralel ia lecţii de orgă cu Marcel Dupre care-l ajută ca în 1931, după terminarea studiilor, să devină organistul catedralei "Trinite" din Paris (post deţinut timp de 20 de ani). In acelaşi an are loc prima audiţie a lucrării sale orchestrale Leş Offrandes oubliees. Cinci ani mai târziu, ca reacţie la neoclasicismul "Grupului celor şase", formează gruparea "Tânăra Franţă", împreună cu Andre Jolivet, Yves Baudrier şi Daniel Lesur, şi devine profesor la Schola Cantorum.ln timpul celui de-al dcilea război mondial luptă în armata franceză. Cade prizonier şi este internat într-unul dintre lagărele de război germane, unde scrie Quatuor pour la fin du temps. In 1942 este repatriat. Obţine postul de profesor de armonie la Conservatorul din Paris şi, totodată, începe redactarea tratatului de compoziţie cunoscut sub numele de Technique de mon langage musical. împreună cu soţia sa, pianista Yvonne Loriod, concertează cu lucrări pentru pian solo sau pentru două piane, printre care şi celebrele Visions de l'Amen şi Vingt regards sur l'Enfant Jesus. Prima audiţie a Simfoniei "Turangalila", interpretată de Orchestra din Boston şi dirijată de (pe atunci foarte tânărul) Leonard Bernstein, îi aduce consacrarea mondială. Muzica lui Messiaen de până în 1948 este plasată într-un constant registru al religiosului şi al valorilor sale, fiind pusă, mai specific - după cum declară compozitorul -, "în slujba teologiei catolice, căci ea cuprinde toate subiectele".
Abundenţa mijloacelor muzicale este un alt element ce defineşte muzica lui Messiaen. Se întâlnesc cele mai diverse surse melodice, ritmice şi armonice, de la Debussy şi muzica hindusă la cântecul păsărilor, de la cantus planus la complexitatea sonoră a cascadelor, de la modurile cu transpoziţie limitată la ritmurile cu valori adăugate sau cele nonretrogradabile, dar toate aceste tehnici sunt altoite pe starea spirituală şi sufletească a rugăciunii mistice. Integrat printre mentorii avangardei componistice a anilor '50, Messiaen supune unei selecţii draconice creaţia sa de până atunci şi îşi stabileşte un catalog al pieselor "agreate": în special Modes de valeurs et d'intensites, Cronochromie şi alte lucrări din ciclul bazat pe cântecul păsărilor - Oiseaux (printre care celebrele Oisaaux exotiques şi Catalogue d'oiseaux). Creaţia lui este însă recuperată în totalitatea sa de către critica de specialitate post-modenă (a aniior '90), statura morală şi artistică a compozitorului fiind mult prea covârşitoare pentru a mai permite exclusivisme de clan estetic. O ultimă fază de creaţie, care începe cu Couleurs de la cite celeste (1963) şi continuă cu Et expecto resurrectionem mortuorum, Transfiguration de Notre-Seigneur Jesus-Christ, pentru a se încheia cu opera Saint Francois d'Assise, indică un stil epurat de sedimentele experimentelor anilor '50, o sinteză între spiritul lucrărilor timpurii şi cele ale perioadei "oiseaux". Opera amintită este ultima lucrare terminată a lui Messiaen, care se stinge din viaţă în 1992. (Dan Dediu)



Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 20.30
Grupul INTER-ART (România)

Timpuri paralele
Coregrafia şi regia: Liliana Iorgulescu

Coordonator artistic:Mihaela Vosganian

Solişti:
Barrie Webb (trombon, didgeridoo)
Irinel Anghel (chitară electrică, pian, acordeon, percuţii) Andrei Kivu (violoncel, piri, hun, eufoniu)
Virgil Oprina (chitară bas)
Liliana Iorgulescu, Andreea Duţu, Ioana Macarie, Violeta Dumitraşcu, Ramona Bărbulescu (dans) (România)

Program:
1. Prestop II pentru trombon şi procesor de sunet
Muzica: Vinko Globokar (Franţa)
Solist: Barrie Webb
2. African Interferences (patru percuţionişti)
Muzica: Mihaela Stănculescu-Vosganian
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
3.ElEnigmes II: Zoom(chitară electrică, chitară bas, violoncel, live electronics şi bandă ) Muzica: Irinel Anghel Solişti: Irinel Anghel, Virgil Oprina, Andrei Kivu
4. "Invention 5-B"(sunete electronice) *
Muzica: Gheorghe Costinescu
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
5. "Sogni tra suoni" - Korean Interferences (solişti şi bandă)
Muzica: Mihaela Stănculescu-Vosganian
Solişti: Irinel Anghel, Andrei Kivu
6. "Despre noi"
Muzica: Adrian Iorgulescu
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
7. "Yankee Fantasy" (orga) *
Muzica: Gheorghe Costinescu
Coregrafia: Liliana Iorgulescu

Spectacol-concert realizat cu sprijinul Institutului Francez

INTER-ART

Grupul de muzică şi dans contemporan INTER-ART promovează un gen de spectacol sincretic, bazat pe o muzică şi o coregrafie originale, antrenând personalităţi artistice din ţară si străinătate. Constituit iniţial ca un nucleu de iniţiativă format din compozitoarea Mihaela Stănculescu-Vosganian şi coregrafa Liliana Iorgulescu,INTER-ART are o formulă extensibilă care poate include un număr variabil de performeri (instrumentişti, solişti vocali, dansatori, compozitori), în funcţie de tipul de proiect urmărit: spectacole propriu-zise (pe scene convenţionale sau în spaţii neconvenţionale), expoziţii de artă vizuală, lansări de disc, etc. INTER-ART propune un spectacol de 90 de minute , desfăşurat în flux continuu, în care se alternează piese instrumentale cu momente coregrafice. INTER-ART se adresează deopotrivă unui public iniţiat cât şi publicului larg, amator de artă contemporană, adaptându-şi tipul de spectacol (din punct de vedere regie, scenografie, lumini), la spaţiul de desfăşurare al evenimentului.
muzica
Concepţia muzicală a spectacolului se bazează pe ideea succesiunii de lucrării de sine stătătoare, cu o tematică şi o expresivitate proprie, care se pot grupa în două categorii:
" piese pentru instrumentale cu/fără bandă electronică care explorează posibilităţile speciale tehnico-expresive ale instrumentelor şi care sunt interpretate live de către solişti ale căror performanţe interpretative implică deopotrivă jocul de scenă;
" piese pentru diferite ansambluri muzicale, folosite în spectacol pe bandă, care devin suport muzical pentru momentele coregrafice.
Muzica în ansamblul ei acoperă o paletă largă de nuanţe expresive cuprinse între tensiune şi relaxare, poetic şi dramatic, temporal atemporal, contemplativ căutător, oniric fascinant, uzând de mijloace muzicale variate de la melodica de tip arhetipal sau folcoric la sonorităţi de tip zgomot.
coregrafia
Limbajul coregrafic - comunicarea nonverbală în timp şi spaţiu - mediază stări, idei, sentimente, aducând în faţa publicului un întreg univers, propriu omului contemporan. Legătura organică între dans, muzică şi arte vizuale propune un limbaj sinctretic sensibil şi complex, o formulă de spectacol cu impact profund în conştiinţa omului modern.

Liliana Iorgulescu

Liliana Iorgulescu este absolventă a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică - Secţia Coregrafie - Bucureşti, din1994. A urmat Burse de studii la Institutul Internaţional de Teatru - Franţa (1990) şi în cadrul Programului USIA - USA (1993). A fost solist şi coregraf la Compania de dans "CONTEMP" condusă de Adina Cezar (1975 - 2002); Profesor de dans clasic şi contemporan la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti (1980 - 2002); Participant în calitate de coregraf la Festivalul de Dans Contemporan de la Opera Comique - Paris (1996) şi la Festivalul "Woman Creators of the Two Seas" - Centrul UNESCO pentru femei şi pace în ţările balcanice (1997). În prezent este Lector universitar la UNATC - Secţia Coregrafie - Bucureşti; din 1999 - membru fondator al Grupului de muzică şi dans contemporan "INTER-ART", iar din 2001 - membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Române a Femeilor în Artă (ARFA). Creaţii personale - coregrafie: "Singurătate" ~ muzica - "Cvartetul de coarde nr. 2, de Adrian Iorgulescu; "Orologii" ~ muzica - "Orologii" de Anatol Vieru; "Vocile Libertăţii" ~ muzica - Dino Ghezzo; "Cealaltă Faţă" ~ muzica - "Second skin" de Barrie Webb; "Sarea Pămăntului" ~ muzica - Folclor vechi românesc; "Chipul" ~ muzica - "Reverberaţii" de Mihaela Vosganian; "Poveste de demult" ~ muzica - "Interferenţe Armeneşti" de Mihaela Vosganian; "Respiraţie"~ muzica - "Interferenţe Africane"de Mihaela Vosganian; "Eu, eu... şi poate" ~ muzica - "Sonata pentru clarinet" de Mihaela Vosganian; "Ţara Lumii" ~ muzica de Corneliu Cezar; "Jurnal" ~ muzica - Maia Ciobanu; "Despre noi" ~ muzica - Adrian Iorgulescu; "Periplu" ~ muzica - "Interferenţe japoneze" de Mihaela Vosganian. A obţinut: Premiul I pentru coregrafie la Festivalul Internaţional de Dans Contemporan - Iaşi (1992); Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România (1992); Premiul "Floria Capsali" pentru coregrafie la Festivalul Internaţional de Dans Contemporan - Iaşi (1993); Premiul I pentru coregrafie la Festivalul Internaţional de Dans Contemporan - Iaşi (1994). A întreprins turnee în cadrul Companiei de dans "CONTEMP" în: Israel, Italia, Austria, Germania, Franţa, Anglia, USA, Venezuela, Ungaria; în cadrul Grupului "INTER-ART" în: Italia, Elveţia, Franţa şi Grecia.

VINKO GLOBOKAR

Născut în 1943 în Anderny (Franţa), Vinko Globokar a trăit în Ljubljana (Slovenia) între treisprezece şi douăzeci de ani. Şi-a început cariera ca muzician de jazz, apoi a studiat trombonul la Conservatorul din Paris. Mai târziu a studiat compoziţia şi dirijatul cu René Leibowitz, contrapunctul cuAndré Hodier desăvârşindu-şi studiile de compoziţie cu Luciano Berio. Ca trombonist a interpretat numeroase piese de Berio, Kagel, Leibowitz, Stockhausen şi mulţi alţii. Creaţia sa cuprinde în jur de o sută de lucrări pentru formule instrumentale diferite, camerale sau simfonice, corale sau de scenă.

PRESTOP II pentru trombon şi procesor de sunet (1991)

Începem! Începem cu cuvintele luiEdoardo Sanguinetti la distanţă. Solistul se apropie de public şi încearcă să-şi ajusteze sunetul cu ajutorul unui procesor. Prestop II înseamnă în slovenă "pasaj"; în acest caz pasajul reprezintă o punte între lumea reală (de afară) şi cea a ficţiunii (din sala de concert).

MIHAELA STĂNCULESCU VOSGANIAN

Mihaela Stănculescu Vosganian a absolvit secţia de compoziţie - clasa Myriam Marbé - a Universităţii de muzică din Bucureşti unde în prezent preda polofonie si compozitie. Membră în diferite organisme profesionale naţionale - UCMR - sau internaţionale IAWM, Mihaela Stănculescu Vosganian este totodată Preşedinta Asociaţiei Române pentru Femei în Artă, fondator si Director artistic al Stagiunii de Arta Contemporana FORUM-ART si Director artistic al SIMN editia a XIII-a. Este fondator si coordonator artistic al grupului de muzică şi dans contemporan Inter-art cu care a efectuat turnee în SUA(1998), Italia(2000, 2003), Eleveţia (2002), Franta (2003), Grecia(2004). Distinsă cu premii pentru activitatea sa componistică - Premiul G. Enescu al Academiei Romane, 1998 International New music Consortium Award, Premiul uniunii Compozitorilor(1985), premii la Concursul G.Dima (1983,1984), compozitoarea a beneficiat de burse internaţionale în Olanda (The Amsterdam International Composition Workshop) şi Anglia (BACEE Grant - London, Huddersfield). A participat şi a susţinut prelegeri în cadrul unor manifestări internaţionale cum ar fi: IUP Festival (Indiana Pennsilvanya SUA-1996,1998), Donne in Musica Festival & Symposium (Fiuggy, Italy-1997, 1998, 1999), al XI Congres IAWM ( London, 1999) A sustinut master-class la Universitati straine precum şi la Ateneo De Muzica z Danza, Malaga (2001)sau Univesritatea din Oldenburg (2003). Doctor în muzicologie, Mihaela Stănculescu Vosganian este autoarea a două volume teoretice: Tipologii Polifonice în Muzica Românească contemporană şi Modalităţi tehnico-expresive ale saxofonului în lucrări româneşti concertante. Lucrările sale se cântă în concerte şi festivaluri în ţară şi străinătate (Germania, Franţa, Anglia, Italia, Spania, Belgia, SUA, Olanda, Polonia, Moldova, Elveţia, Hong-Kong.). Deţine mai multe C.D uri de autor (1997, 2000, 2004) incluzând muzică simfonică şi camerală şi CD uri colective.

1.Interferenţe africane pentru 4 percuţionişti

Compusă în 1995 şi cântată în primă audiţie în acelaşi an de formaţia ''Game'', lucrarea este cea de a treia scrisă de autoare din ciclul deschis al Interferenţelor. Interferenţe africane este concepută într-un proces transformaţional de trecere de la o indeterminare ritmică dar cu înălţimi exacte la o hiperorganizare a duratelor în acelaşi timp non-intonaţională. Evoluţia se desfăşoară în paralel cu înlocuirea treptată a percuţiilor melodice, specifice muzicii culte europene, cu idiofone tradiţionale africane. Aparenta texturare a spaţiului sonor este de fapt bine controlată printr-o polifonie ritmică şi timbrală repartizată în planuri pluristratificate. Lucrarea a fost gândită să poata fi executată si cu dans sugerând un ritual african la ''ivitul zorilor''. Cantata de diverse formatii in tara si strainatate (Anglia), lucrarea este prezentata in actuala editie SIMN, in versiunea coregrafica a Lilianei Iorgulescu, care a circulat in turneele grupului Inter-Art in tara si strainatate.

2.Sogni tra Suoni - Interferenţe coreene

Ultima lucrare din ciclul deschis al Interferentelor (2003), Sogni tra Suoni a fostinterpretata in prima auditie mondiala la Berna (2003), in cadru festivalului international L'Art pour l'Art de catre Duo ProContemporania caruia i-a si fost dedicata şi care a prezentat-o ulterior în diferite concerte în Italia şi Grecia. Lucrarea a fost conceputa ca urmarea a contactului direct cu traditia coreana prilejuit autoarei cu ocazia vizitei in Seul la International Festival of Women Composers, today, (2003). Impresia puternica a sonoritatilor specific orientale sunt relevate pe de-o parte in folosirea unor instrumente coreene precum PIRI sau HUN cat si a unor ritmuri traditionale prelucrate si interpolate pe banda. Lucrarea este totodata si o incursiune onirica printre sunete stimulata de posibilitatile tehnice si spectaculare ale celor doi interpreti de exceptie - Irinel Abghel si Andrei Kivu - care desfasoara in aceasta piesa sonoritatile unui adevarat ansamblu: pian, acordeon, violoncel, piri, hun, percutii.

IRINEL ANGHEL
ElEnigmes II: Zoom
pentru chitară electrică, chitară bas, violoncel/electronics şi bandă

Lucrarea face parte dintr-un ciclu dedicat instrumentelor electrice (El) sau procesate electronic, ce marcheaza o preocupare recenta (datand din 2004) a autoarei pentru exploatarea posibilitatilor sonore oferite de aceste timbruri (asociate de regula cu muzica de jazz, rock sau pop, si nu cu cea clasic-contemporana). Pariul compozitoarei este tocmai acela de a incerca sa depaseasca aceste conotatii contextuale, pe linia interesului său din ce in ce mai pregnant pentru obtinerea unei muzici de fuziune (fusion-music), aflata la granita dintre genuri muzicale, si astfel, in afara unor incadrari riguroase. Inglobarea rezultatelor dezvoltarii tehnologice ca si non-conventionalismul timbrurilor sonore se constituie asadar, ca argumente ale unor atari experimente din seria ElEnigmes. (Irinel Anghel)

GHEORGHE COSTINESCU

Compozitor. Nascut la Bucuresti in 1934, s-a stabilit in New York in 1969, fiind activ in calitate de compozitor, dirijor, pianist, muzicolog si profesor. In Romania a studiat armonia cu Pascal Bentoiu si compozitia cu Mihail Jora, la clasa caruia a absolvit Universitatea de Muzica din Bucuresti, in 1961. Intre 1960 si 1971, si-a continuat studiile cu Karlheinz Sockhausen la Köln si cu Luciano Berio la Juilliard School in New York, obtinandu-si doctoratul - cu distinctie - la Columbia University, in 1976. Lucrarile sale de muzica de camera, corala, simfonica si pentru scena au fost prezentate in principalele orase din Europa si din SUA, precum si la Festivalurile din Shiraz-Persepolis, Royan si Tanglewood. Printre distinctiile primite pentru muzica sa se afla Premiul "George Enescu" al Academiei Romane, Premiul decernat de catre Academia Americana si Institutul de Arte si Litere, premiul "Memorial Alexandre Gretchaninoff" al Scolii Juilliard, doua grant-uri ale Fundatiei Nationale pentru Arte (SUA) si Premiul pentru Teatru Muzical al Ligii Asociatiei Internationale a Muzicii Contemporane. Lucrarile sale teoretice cuprind studii si articole asupra muzicii contemporane, eseuri de estetica comparata si un Tratat de Fonologie Muzicala. Din 1982 a activat ca Profesor si Director al Programului de Muzica Electronica la Lehman College, The City University of New York, din 2003 fiind "Professor Emeritus of Music".

YANKEE FANTASY pentru orgă (1976)

YANKEE FANTASY pentru orgă consta intr-o improvizatie minutios planuita, inregistrata in timpul unui recital dat de catre compozitor la Capela Universitatii Sweet Briar din Virginia, in 1976. Este o aluzie la o relatare din timpul Razboiului American de Independenta, cand melodia "Yankee Doodle" a "cucerit" un intreg batalion, spre disperarea coman- dantului. Intr'o scrisoare catre un coleg, comandantul se plangea ca si-a perdut temporar controlul asupra soldatilor, ce tot chiuiau si dansau pe noua melodie cantata de un flautist acompaniat de un tobosar… Datorita acestui aspect narativ, compozitorul sugereaza o interpretare coreografica in care cel putin trei dansatori intra cu pasi de mars de dimensiuni si durate diferite, corespunzand diferitelor ranguri militare. La iesire, toti dansatorii inainteaza cu pasul mic si iute al soldatului de rand. Intre aceste momente de absoluta "disciplina," se poate atinge treptat aproape o "lipsa de structura" plina de veselie, ceace ramane la discretia coreografului si a dansatorilor.

INVENŢIUNEA 5-B pentru sunete electronice (1974)

INVENŢIUNEA 5-B pentru sunete electronice a fost realizata la Columbia Princeton Electronic Music Center in 1974. Bazata pe folosirea mijloacelor pur electronice de tip "analog" (mijloacele "digitale" erau inca pe cale de a se stabili), piesa reprezinta o expansiune structurala si timbrala a celei de-a cincea piesa a Ciclului evolutiv de inventiuni modale la doua voci pentru pian completat de catre compozitor in 1964. In cazul unei prezentari coreografice sugerate de catre compozitor, doi dansatori pot reprezenta dialogul celor doua difuzoare plasate in stanga si dreapta scenei, in timp ce un al treilea dansator reprezinta sunetele vadit accentuate ce corespund inventiunii initiale. Libertatea in interpretare coregrafica este sporita aici prin caracterul mai degraba abstract al piesei.

NOTĂ: Cuplarea celor doua piese corespunde părerii compozitorului că tehnologia muzicii electronic-digitale este "orga" zilelor noastre. /

ADRIAN IORGULESCU

Născut în 1951, la Bucureşti, a studiat compoziţia la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1970 - 1974), specializându-se în aceeaşi instituţie (1974 - 1975). S-a documentat în compoziţie şi muzicologie la Academia "Santa Cecilia" din Roma (1982). Este doctor în muzicologie. Din 1990 predă compoziţia şi formele muzicale la Universitatea de Muzică din Bucureşti. A fost vicepreşedinte (din 1990), iar apoi preşedinte (din 1992) al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, fiind reales (în 1998) pentru un nou mandat de patru ani. A fost distins cu Premiul "Dinu Lipatti" (1973), Premiul UCMR (1979, 1981, 1982, 1987 şi 1989), Premiul "George Enescu" al Academiei Române (1988), Premiul de compoziţie acordat la Louisville, în SUA (1992). A scris trei simfonii, patru concerte instrumentale (ciclul Ipostazelor), opera Revuluţia după I. L. Caragiale, muzică de cameră (patru Cvartete de coarde, sonate ş.a.), lucrări corale, muzică de film, precum şi volumele Timpul muzical - Materie şi metaforă (1988) şi Timpul şi comunicarea muzicală (1991), tiparite la Editura Muzicală. Specificul componistic al creaţiei lui relevă o trăsătură rezervată, interiorizată, şi preocuparea de a obţine substanţialitatea sunetului. Ideea contrastului apare în discursul muzical atât la nivelul construcţiei formale (maximă organizare/aleatorism controlat, alternări dinamic/static), cât şi la acela al expresiei (liric/epic, aforistic/discursiv, tragic/comic etc.). Compozitorul foloseşte tehnica serial-modală, operând cu secţiuni seriale, cu structuri pentatonice sau prepentatonice (limbajul modal poate deriva în unele lucrări din tradiţia orală românească). O trăsătura definitorie rămîne atenta corelare între organizarea infrastructurii şi aceea a structurii, ceea ce conduce spre o economie de mijloace, eficienţă, simplitate şi rigoare sonoră.

"Despre noi" - 6 cântece de dragoste pentru mezzo şi cello

Cele şase cântece de dragoste, care alcătuiesc ciclul "Despre noi" - pentru mezzo şi cello, au fost compuse în perioada noiembrie 1983 - ianuarie 1984 şi continuă preocupările mele creatoare la nivelul genului respectiv. Ele se adaugă celor trei cicluri de lieduri realizate anterior: "După melci", pe versurile lui I. Barbu, "Cântecele stihuitorului", pe versurile lui L. Blaga şi "Memento", pe versurile lui F.G. Lorca. Faptul că poezia îmi aparţine, s-a dovedit - poate paradoxal, un obstacol şi nu un avantaj, întrucât versurile scrise cu circa 15 ani în urmă faţă de muzică angajau zone de sensibilitate şi o estetică parţial diferite de cele ale compoziţiei. De aici decurge existenţa unui plan secund "de spate", a unui meta-sens, dincolo de formularea imediată, oarecum simplă şi aparent nesofisticată a planului prim, "de faţă". În ceea ce priveşte sistemul intonaţional, acesta e prepentatonic, mai exact format din 4 sunete netranspuse, care constituie întregul material sonor al ciclului. Face excepţie liedului al IV-lea, ale cărui sunete sunt recurenţa inversată a celor 4 iniţiale pornind după sunetul comun re. Cântecele se succed după principiul contrastului, dar nu al unui contrast violent, ci mai degrabă unul apărut din combinarea unui număr restrâns de stări, apropiate ca dinamică şi intensitate. Obiectul sonor lasă astfel impresia că este contemplat din unghiuri şi perspective mereu schimbate, asemenea unei sculpturi cinetice. Materialul, precum şi tehnica adoptată subliniază aceeaşi idee. Interpretarea înregistrată aparţine mezzosopranei Luciana Calos şi violoncelistei Anca Vartolomei. (Adrian Iorgulescu)

Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004