Luni 24 mai - ora 11 - ora 12.15 - ora 14 - ora 16.30 - ora 17.45 - ora 19.30 - ora 21.30

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin - Ora 11
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

ION BOGDAN ŞTEFĂNESCU (flaut) (România)

Program:
Toru Takemitsu (Japonia) - Voice
Tiberiu Olah (România) - SONATA pentru flaut solo
Wil Offermans (Olanda)- Bamboo Tones
Jos Zwaanenburg (Olanda)- Voices
Violeta Dinescu (Germania) - Circuit pentru flaut bas
Doina Rotaru (România) - Dor pentru flaut alto

Ion Bogdan Ştefănescu

Născut la 25 aprilie 1969, în oraşul Cîmpina, judeţul Prahova. Studii:Doctor în muzică, Universitatea de Muzică, Bucureşti, 2002 Master of Music , Universitatea Illinois, Urbana-Champaign, S.U.A, 1995. Profesor - flautistul englez Alexander Murray. Academia de Muzică, Facultatea de Interpretare Muzicală, Secţia Instrumente de Suflat - Flaut, Bucureşti; Examen de Stat în sesiunea 1993. Liceul de Muzică George Enescu, Bucureşti, Bacalaureat în1987. Cursuri speciale cu James Galway, Alain Marion, Wolfgang Schultz, Pierre Yves Artaud Activitate artistică: Debutul ca solist cu orchestra, în anul 1983 (la 14 ani ), pe scena Ateneului Român, acompaniat de Orchestra Tineretului Bucureştean. Din 1983 până în prezent susţine numeroase recitaluri şi concerte, ca solist, în România şi în străinătate: Anglia, Franţa, Spania, Cehoslovacia, Coreea de Nord, Germania, Olanda, Japonia, U.S.A. Participă la mai multe festivaluri naţionale şi internaţionale: George Enescu, ediţia 1985 şi 2003; Phenian, Corea de Nord, 1989; Darmstadt, 1990; Bucuresti, Muzică Contemporană, toate ediţiile. Este laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale: Concertino, Praga, editia 1986 - Premiul I, G.B.Viotti, Vercelli, Italia,1984, Diploma de Onoare. Face parte din ansamblurile Procontemporania şi Profil; totodată este membru al trio-ului Contraste. Are numeroase înregistrări radio şi TV, CD, DVD. Biografia sa figurează în dicţionarele: MEN OF ACHIEVEMENT (International Biographical Centre, Cambrige, 1988), FIVETHOUSAND PERSONALITIES OF THE WORLD (Ed. Two, The American Biographical Institute, Inc., Raleigh, North Carolina, USA, 1998)., Who's who în România (Ed. Pegasus Press, Bucureşti, 2002). Posturi ocupate: 1992 - 1993 : prim flautist, Filarmonica din Ploieşti; 1993 - 1994 : prim flautist, Orchestra de Cameră Radio, Bucureşti; 1993 - 1999 : asistent universitar, Academia de Muzică, Bucureşti. Din 1997 - prim flautist, Filarmonica George Enescu, Bucureşti.

TORU TAKEMITSU

Toru Takemitsu - compozitor. Născut în 1930, la Tokyo, studiază muzica şi compoziţia sub îndrumarea lui Yasuji Kiyose, dar se formează mai mult ca autodidact. În 1951 pune bazele unui atelier experimental de lucru, împreună cu alţi compozitori, pictori, interpreţi şi poeţi. Lucrarea care reţine atenţia publicului şi a criticii este Recviem pentru corzi, comandată şi interpretată de către Tokyo Symphony Orchestra, sub bagheta lui Masashi Ueda, în 1957. O altă lucrare a sa -Le son calligraphié I- primeşte Premiul I la Concursul de Muzică Contemporană organizat de către Institutul pentru Muzica secolului XX. Începând cu acest opus, numele lui Toru Takemitsu devine o prezenţă constantă în palmaresul concursurilor internaţionale de compoziţie, ca şi pe afişele concertelor sau ale festivalurilor de muzică contemporană din întreaga lume. Creaţiile sale au o notă aparte, pentru că autorul ştie să îngemăneze cultura muzicala orientala cu tradiţiile europene şi americane, într-o modalitate capabilă să redea cât mai fidel spiritul acestui secol. Eliberează energiile modernismului în imitarea modelelor clasice, creând un stil inimitabil şi inconfundabil. Cultivă sonuri delicate, colorând texturi în care factorul spontan şi improvizaţia îşi dau mâna. Dispărut recent, în 1996, Toru Takemitsu va domina încă decenii de-a rândul sensul devenirii componistice, pentru că nu a fost doar un şef de şcoală, ci a reprezentat un fenomen sonor deosebit de complex. (Carmen Stoianov - ÎNTÂLNIRILE MUZICII NOI, Brăila, 1999, Caietul-program)

Voice (flaut solo)

"VOICE" este o lucrare foarte spectaculoasă - vocea şi flautul evoluează fie independent una faţă de cealaltă, fie în contrapunct melodic, fie în paralel. "Voice" a fost scrisă în 1971 la cererea flautistului Aurele Nicolet. Instrumentul este conceput ca o extensie a corpului instrumentistului, în acest caz, ca o extensie naturală a gurii flautistului. Textul citat este din "Handmade proverbs" de Shuzo Takiguchi: "Qui va la? Qui que tu sois, parle transparence! ".

Joaquim Benitez

TIBERIU OLAH (biografia... Ziua VII, ora 14)

SONATA pentru flaut solo

Scrisă în 1978, Sonata pentru flaut este o replică în timp, după 15 ani, a celebrei sonate pentru clarinet solo, scrisă în 1963. Procesul dezvoltător continuu are la bază contrastul dintre sunet lung- sunete scurte, ca şi cel dintre static şi mişcare. De altfel contrastul este un element esenţial al întregii sale gândiri componistice: disonanţă-consonanţă, sunet - linişte (pauză).

WIL OFFERMANS

Wil Offermans - compozitor şi flautist olandez. Născut la Maastricht (Olanda), Wil Offermans a absolvit Conservatorul (clasa de flaut şi de improvizaţie) iar în 1985-1986 a realizat un turneu de 7 luni în 18 ţări din Europa, Africa, Asia, America de Nord şi de Sud, turneu ce a însemnat şi o importantă cercetare asupra diferitelor flaute tradiţionale. În 1990 a compus cele 12 studii intitulate "For the Contemporary flutist". Offermans a susţinut workshop-uri şi concerte în numeroase centre muzicale ale lumii.
Bamboo tones

Bamboo tones este unul dintre cele 12 studii din ciclul "For the Contemporary Flutist", unde fiecare studiu se concentrează asupra unei tehnici speciale. "Bamboo tones" este o introspecţie în lumea specială a culorilor. Aerul care însoţeşte permanent acest tip de sunet crează o imagine difuză şi stranie.

JOS ZWAANENBURG

Jos Zwaanenburg - compozitor şi flautist olandez - a absolvit în 1985 Conservatorul Sweelinck din Amsterdam, unde a studiat flautul şi compozitia. Este unul din deţinătorii premiului Concursului Internaţional de Interpretare Gaudeamus. Zwaanenburg este binecunoscut atât pentru cercetările sale în tehnica nouă a flautului cât şi pentru lucrările sale componistice, dintre care menţionăm "Seven Pieces for solo flute" şi "Solo for prepared flute". A iniţiat şi a condus mulţi ani cvartetul de flaute "Tibia". Jos Zwaanenburg a fost oaspetele "Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi" din Bucureşti la prima sa ediţie, în 1991, când a susţinut un recital de flaut acompaniat de pianistul şi compozitorul Alexandru Hrisanide.

"Voices"

"Voices" face parte din cele "Şapte piese pentru flaut solo" scrise de Zwaaneburg în 1986. Fiecare piesă se concentrează asupra unei tehnici specifice. În "Voices" flautistul cântă în acelaşi timp cu flautul şi cu vocea, realizând 4 situaţii diferite: unison sau octave paralele, glissando cu vocea pe pedala de flaut, linie melodică cu vocea pe pedala de flaut, linie melodică a flautului pe pedala de voce.

VIOLETA DINESCU

Violeta Dinescu s-a născut în Romania, în anul 1953. În 1977, după terminarea Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti, şi-a continuat studiile de compoziţie timp de un an cu Myriam Marbé. Din 1978 până în 1982 a predat teorie, pian şi estetică la Şcoala de muzică "George Enescu" din Bucureşti. În această perioadă a devenit membră a Uniunii Compozitorilor din România. Din 1982 trăieşte în Germania, unde din 1996 este profesor de compoziţie la Universitatea "Carl von Ossietzky" din Oldenburg. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără "Achrostichon" şi "L'ora X" pentru orchestră, două balete şi mai multe opere.

Circuit

"Circuit" este o piesă de flaute compusă în 2003 pentru Ion Bogdan Ştefănescu. Aşa cum şi titlul sugereazş, "Circuit" este un model de realizare a unui discurs muzical cu un caracter dramatic. În anumite momente ale articulaţiei formale, pe de o parte drumul de parcurgere este strict şi aparţine "circuitului", pe de altă parte însă propune libertăţi de mişcare care elasticizează structura generală. În acest fel interpretul este "invitat" să decidă în momentul realizării partiturii, să asimileze prin perspectivă personală un anumit tip de limbaj pe care îl deapănă mai departe. (Violeta Dinescu)

DOINA ROTARU

- compozitoare, a studiat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1970-1975), unde, în prezent, este profesor de compoziţie. A ţinut conferinţe despre muzica ei la Cursurile de Vară pentru Muzica Nouă de la Darmstadt (1992, 1994), la Seminarul Internaţional al Compozitorilor - Gaudeamus, Amsterdam (1990, 1992), la Universitatea din Huddersfield, la Conservatorul Naţional Superior din Paris şi la Suntory Hall din Tokio. Lucrările sale au fost distinse cu Premiul Academiei Române (1986), Premiul Uniunii Compozitorilor (1981, 1986, 1989, 1990, 1997, 2001) şi, în 1994, premiul I la Concursul Internaţional Gedok - Mannheim (pentru Simfonia a II-a). Câteva dintre lucrările Doinei Rotaru au fost comenzi ale Radio France, Radio Graz, Suntory Hall Tokyo, Ministerului Culturii din Franţa, Cvartetului de Saxofoane din Stockholm, ale unor ansambluri şi solisti de prestigiu din Franţa, Germania, Anglia, Olanda şi Elveţia. Lucrările sale au fost interpretate în numeroase concerte şi festivaluri în Europa, Japonia, Taiwan, America de Sud, China şi Hong Kong. ...mai mult...

DOR pentru flaut alto (1990)

Doina Rotaru explorează în această piesă o zonă a expresiei cu un conţinut emoţional propriu intraductibilului "dor" românesc. Bogata ornamentaţie utilizată crează o anumită stare de spirit ce emană o nostalgie caracteristică spiritualităţii interiorizate, aşa cum este ea întalnită în toată creaţia compozitoarei. (Irinel Anghel)



Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 12.15
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

MARIN CAZACU (violoncel) (România)

Îşi dă concursul: Raluca Cimpoi Iordachi (pian) (România)

Program:
Carmen Petra Basacopol (România) - Suita solo
Cornelia Tăutu (România) -Sostenuto
Doina Rotaru (România) -Umbre III (cu bandă magnetică)
Alberto Iglesias (Spania)- Preludio - cello solo, Central de Silencio 9 (cu pian)
Giovanni Sollima(Italia) -Viaggio in Italia - La Tempesta

Marin Cazacu

Născut pe 30 septembrie 1956 la Vidra - Ilfov, Marin Cazacu a studiat violoncelul, mai întâi, la Liceul de Muzică din Bucureşti cu prof. Ion Urcan,iar apoi la Conservatorul de Muzică din acelaşi oraş cu renumiţii profesori Serafim Antropov şi Aurel Niculescu, unde a absolvit cu nota maximă. A participat la cursurile de măiestrie de la Weimar susţinute de prof. Mezo Laszlo şi a fost asistentul maestrului Radu Aldulescu la cursurile de măiestrie de la Sinaia şi Costineşti. Talentul său deosebit a fost confirmat de premiile internaţionale obţinute la competiţii din Elveţia (Geneva - medalie de argint şi premiul Vila Lobos), Germania (Markneukirchen - premiul I, Leipzig - premiul II, la concursul J.S. Bach), Italia (Bologna) ,Yugoslavia (Belgrad).
În România a primit:
- Premiul Criticilor şi Muzicologilor
- Premiul "Performanţa în solistică" acordat pe anul 2001 de către revista "Actualitatea Muzicală"
- Premiul aniversar al Canalului Radio România Muzical - 2001
Din anul 1983 este solist al Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti si a susţinut încă din studenţie concerte şi recitaluri în majoritatea ţărilor din Europa, Asia şi America. A concertat alături de mari dirijori şi solişti precum: Ghenadi Rojdestvensky, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Antoni Ros Marba, Mendi Rodan, Jean Perisson, Lu Jia, Emil Simon, Misha Katz, Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Mihaela Martin, Jeremy Menuhin, Adelina Oprean, Steluţa Radu, Ion Ivan Roncea, Trio "Pro Arte", Cvartetul "Voces". În anul 1990Marin Cazacu concertează cu Orchestra Radio din Berlin, iar in anul 1994 participă ca solist alături de Orchestra Naţională Radio şi dirijorul Horia Andreescu la Festivalul "Europa Musicale" de la München - concerte transmise în direct în multe ţări din Europa. A înregistrat "Simfonia concertantă" de George Enescu cu Orchestra Naţională Radio, dirijor Horia Andreescu, pentru "Electrecord" şi "Olimpya" şi cu Filarmonica "George Enescu" şi dirijorul Cristian Mandeal pentru "Arte Nova". La aceleaşi case de discuri a înregistrat şi alte lucrări solistice şi de muzică de cameră. Din anul 1992Marin Cazacu predă violoncelul la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, studenţii săi cucerind numeroase premii naţionale şi internaţionale. Amintim câţiva care s-au impus în viata muzicală: Răzvan Suma, Laura Buruiană, Olga Mănescu, Mihai Marica, Adrian Mantu, Adrian Gavrilescu, Roxana Blaga, Gioni Holgen, Titus Tincu, Mădălina Tudose, Bogdan Postolache, Magdalena Moroşanu, Ştefania Amarinei. În anul 1998 Marin Cazacu a fondat cvartetul "Cellissimo" impreună cu Alexandra Guţu, Răzvan Suma şi Olga Mănescu formaţie invitată la Festivalurile de la Veneţia, Mateus (Portugalia), Macao, Singapore, Istanbul, Madrid şi România. Împreună cu studenţii Universităţii Naţionale de Muzică susţine recitaluri cu formaţia "Violoncellissimo" - de la 8 la 12 violoncele. În perioada următoareMarin Cazacu va fi prezent la Festivalul Intemaţional "George Enescu", va susţine concerte ca solist în Spania, Italia, Franţa şi Japonia. Iată şi câteva scurte aprecieri apărute în presa intematională:
- Ghenadi Rojdestvensky: "excelent muzician".
- "Violoncelist de aur" - La Stampa (Italia)
- "Un mare artist cu o sonoritate foarte frumoasă şi o tehnică impecabilă" Leipzig (Germania)
- "Lirism şi Virtuozitate" - München (Germania)
- "Un violoncelist magnific" - El Pais (Spania)

CARMEN PETRA BASACOPOL

Carmen Petra-Basacopol - compozitoare. Absolvă Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1956) cu diplomă de merit, după terminarea Facultăţii de Filozofie. În anul 1976 obţine titlul de doctor în muzicologie la Universitatea Sorbona din Paris, cu lucrarea Originalitatea muzicii româneşti. Creaţia sa cuprinde muzică de cameră instrumentală şi vocală, simfonică, vocal-simfonică, concertantă (8 concerte pentru diferite instrumente), 3 balete şi două opere, fiind distinsă cu multe premii naţionale şi internaţionale (Mannheim). În anul 1981 Carmen Petra este distinsă cu Premiul Academiei Române, pentru baletul Mioriţa.
Suita solo

Suita pentru violoncel solo, compusă în 1982 şi dedicată lui Marin Cazacu, are 4 părţi contrastante scrise în forme libere, ce xprimă diferite stări sufleteşti printr-un modernism moderat.

CORNELIA TĂUTU

Născută în 1938 la Odorhei (Harghita), a absolvit compoziţia la Universitatea de Muzică din Bucureşti (unde a studiat, printre alţii, cu Victor Giuleanu, Alexandru Paşcanu, Myriam Marbe, Mihail Jora, Aurel Stroe, Anatol Vieru şi Ştefan Niculescu), perfecţionându-se apoi cu Paul Plaskow la Long Island University din New York (1971 - 1972). A lucrat ca cercetător la lnstitutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti şi ca redactor la Editura Muzicală. A compus lucrări simfonice şi camerale, între care Concertul pentru orchestră de coarde, lnvenţiuni l şi 11 pentru pian şi orchestră, Stampe, Concertul pentru pian şi orchestră, Cvartetul de coarde "Colaje" şi Sonata pentru pian, Ecouri de colind, Dixtuor, septetul "Palingenesia"şi piesa pentru soprană şi pian Strigăt şi înălţare etc. A compus muzica pentru numeroase piese de teatru şi pentru peste 25 de filme. A fost distinsă cu Premiul "George Enescu" al Academiei Române (1990) şi cu numeroase premii pentru muzica de film: Premiul ACIN, Premiul Festivalului Filmului pentru Tineret de la Costineşti etc. Muzica sa este înregistrată pe discuri Electrecord şi pe CD-ul corului "Madrigal".

Sostenuto

Lucrarea "SOSTENUTO", scrisă pentru violoncel solo, este alcătuită din trei părţi : "Elegiaco", "Impetuoso", "Amaro".
Cornelia Tăutu

DOINA ROTARU
"UMBRE" III pentru violoncel şi bandă (2003)

Foarte vechi simbol în toate culturile tradiţionale, "umbra" este opusul "luminii"; "umbra" este imaginea lucrurilor trecătoare, ireale, schimbătoare; "umbra" este "yin" - opusul lui "yang"; în unele culturi arhaice, "umbra" este asociată cu moartea.. "Umbrele" înseamnă de asemenea "obsesii" şi "amintiri". Lucrarea mea reprezintă o pendulare, o evoluţie continuă de la "lumină" la "întuneric", cu acumulări şi rarefieri, cu alternări sau suprapuneri de planuri; violoncelul este înconjurat de propriile sale "umbre" dar şi de "umbre" ale altor instrumente cu corzi (ciupite), cum ar fi biwa sau shamizen-ul japonez.Lucrarea a fost scrisă pentru violoncelistul Marin Cazacu, cel care a interpretat-o în primă audiţie în cadrul Festivalului "George Enescu" din toamna anului 2003.

Doina Rotaru

ALBERTO IGLESIAS

Compozitor spaniol. Studii de pian, contrapunct, compoziţie şi electroacustică. Lucrări pentru diverse formule instrumentale.
Preludio - cello solo, Central de Silencio 9 (cu pian)

GIOVANNI SOLIMA

Giovanni Sollima, compozitor şi violoncelist,s-a născut la Palermo într-o familie de muzicieni (tatăl său, Eliodoro, era compozitor); studii de violoncel la Conservatorul din Palermo, la Salzburg - unde l-a avut profesor pe Antonio Janigro - şi de compoziţie la Musikhochschule din Stuttgart, cu Milko Kelemen.

Viaggio in Italia - La Tempesta



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14
Profil componistic:

Myriam Marbé (România)

Prezintă: Gheorghe Firca (România)

MYRIAM MARBE

S-a născut la 9 aprilie 1931 la Bucureşti şi a murit în acelaşi oraş în 1997. A păşit în domeniul muzicii prin intermediul pianului, pe care l-a studiat împreună cu mama sa Angela Marbé. La Conservatorul din Bucureşti a urmat între 1944 şi 1954 cursurile de compoziţie ale lui Mihail Jora, pentru ca apoi să devină ea însăşi conferenţiar universitar la această instituţie. De-a lungul timpului a obţinut mai multe premii, printre care Premiile II (1966) şi I (1976) la Concursul Internaţional de compoziţie al Asociaţiei GEDOK-Mannheim, Premiul UCMR (1971, 1974, 1980, 1982), Premiul "Bernier" al "Academie des Beaux-Arts" din Paris (1972), Premiul Academiei Române (1977). Pe lângă compoziţie, s-a arătat interesată şi de reflecţia teoretică, publicând în acest sens studii şi analize şi colaborând la ampla Monografie George Enescu (1971). Muzica sa poate fi încadrată în ceea ce Corneliu Dan Georgescu numea "tendinţa liric-contemplativă" a creaţiei româneşti. Opus-urile sale sunt adesea încărcate de semnificaţii metamuzicale, devenind astfel meditaţii sonore asupra unor teme profunde, precum viaţa sau moartea. Cu toate acestea, atmosfera emanată de muzica lui Myriam Marbé este una prin excelenţă senină, luminoasă. Alături de ceea ce am putea numi "metaforizarea materialului sonor", Myriam Marbé optează pentru claritatea şi echilibrul construcţiei muzicale. În planul limbajului, compozitoarea sintetizează elemente serialo-modale, pe care le filtrează în acord cu necesităţile semantice. Alături de constrângeri, limbajul său comportă libertăţi cvasi-improvizatorice de sorginte populară. Tot în relaţie cu mediul culturii orale se află şi caracterul incantatoriu întâlnit în multe lucrări ale compozitoarei (Sonata pentru clarinet solo "Incantatio", 1964; Ritual pentru setea pământului pentru 7 voci, percuţie şi pian preparat, 1968). O dominantă a creaţiei sale o reprezintă preocuparea pentru resursele expresive ale vocalităţii. Vocea umană, reprezentată îndeosebi prin intonaţii silabice nonsemantice, devine la Myriam Marbé un mijloc de accedere la substratul arhaic al muzicii, la funcţionalitatea ei magică, incantatorie. Cuvântul rostit şi cel cântat incluse în partituri instrumentale, adeasea ca "piatră de temelie" a construcţiei sonore (Jocus secundus pentru ansamblu instrumental, grup vocal şi bandă, 1969; Les Oiseaux artificiels pentru ansamblu instrumental şi recitator, 1979; Preţuitorul pentru cvartet de coarde, tenor, recitator, trombon şi percuţie, 1990). Nu mai puţin relevante în ansamblul creaţiei sale sunt lucrările simfonice: Simfonia I "Ur-Ariadna", 1988; Timpul inevitabil, 1994; şi lucrările concertante: Concertul pentru violă şi orchestră, 1977; Concertul pentru viola da gamba şi orchestră, 1982; Concertul pentru Daniel Kientzy, saxofoane şi orchestră, 1986). "În judecarea lucrărilor ei nu este necesară nici un fel de condescendenţă pentru femeia compozitoare. Myriam Lucia Marbé a fost un compozitor în toată puterea cuvântului, fără ca atributele feminităţii să fie sacrificate în expresia muzicală." (Anatol Vieru, Myriam Marbé, în revista "Actualitatea Muzicală", nr. 189, Bucureşti, 1998) - Ştefan Firca

Gheorghe Firca

Născut la 15 aprilie 1935. Grădinari, jud. Caraş-Severin
Studii: Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti (astăzi Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, secţia de muzicologie (1954-59}: doctor în muzicologie la Conservatorul de Muzică "Gheorghe Dima" (astăzi Academie), Cluj-Napoca (1979).
Funcţii actuale: cercetător ştiinţific principal (I) (1990), conducător al sectorului de muzică (1992) la Institutul de Istorie a Artei "George Oprescu" al Academiei Române, Bucureşti; profesor asociat şi conducător de doctorate la Universitatea de Arte "George Enescu" din laşi (2001).
Domeniul de activitate: muzicologie, cu specializare în teoria muzicii şi analiză muzicală; compoziţie.
Activitate profesională; secretar muzical la Filarmonica şi Opera din Timişoara (1959-1961); redactor la revista "Muzica", Bucureşti (1964-1968); redactor la editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti (1970-1988); director general, Departamentul Artelor Spectacolului, Ministerul Culturii (1990-1992).
Membru: Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1960): în biroul secţiei de muzicologie (1968-); în consiliul de conducere (1990-); secretar (1990-1991; 1994-2002); Gesellschaft fur Musikforschung, Kassel, Germania (1970).
Premii: Premiul "Ciprian Porumbescu" pentru muzicologie al Academiei Române (1966), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1970, 1977).
Cercetare: bursier al Fundaţiei "Alexander von Humboldt": Universităt des Saarlandes, Saarbrucken, Institut fur Musikwissenschaft, cu prof. dr. Walter Wiora (1969-1970); Universităt Dortmund, cu prof. dr. Werner Abegg (2001).
A. Cărţi
1. "Bazele modale ale cromatismului diatonic", Bucureşti, Editura Muzicală,1966; în ediţie lărgită, în engleză, Editura Muzicală, 1984
2. "Dicţionar de termeni muzicali" (în colaborare şi redactare lexicografică), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984
3. "Structuri şi funcţii în armonia modală" Bucureşti, Editura Muzicală, 1988
4. "Reflexe ale memoriei", Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1999
B. Studii
Numeroase studii, comunicări şi prefeţe
C. Compoziţii muzicale
Rapsodia bănăţeană pentru orchestră; Cantata "Mântuire" pentru cor şi orchestră; Crochiu contrapunctic pe o formulă bizantină pentru orchestră de coarde; muzică de cameră; lieduri pentru voce şi pian; coruri mixte şi pentru cor pe voci egale etc.



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 16.30
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

TRIO CONTRASTE (România)

Ion Bogdan Ştefănescu (flaut)
Sorin Petrescu (pian)
Doru Roman (percuţie)

Invitat: Tiberiu Soare (trombon) (România)

Program:
Octavian Nemescu (România) - RouaUruauor pentru flaut, pian, percuţie, tubă şi bandă **
Eugen Wendel (Germania) - Triaul **
Diana Rotaru (România) - Symplegade pentru flaut, pian şi percuţie **
Violeta Dinescu (Germania) - Suita Tabu *
Petru Stoianov (România) - "INVIZIBILUL SOARE". Cântec, sau altfel spus,"TRIO" pentru "CONTRASTE" (In memoriam Nichita Stănescu) **

TRIO CONTRASTE

Ansamblul este înfiinţat în 1986, an în care şi obţine Premiul Uniunii Compozitorilor din România. În anul 1990 obţine Stipendienpreis la Darmstadt - Germania. Invitat la festivaluri precum: Est - Vest Amsterdam (1991); Contemporary Music Festival - Huddersfield (1993); Nueva Musica - Bogota (1993); Musicarama - Hong- Kong (1995); Piano Plus Festival - Bamberg şi Zeit fur Neue Musik - Bayreuth (2001). Trio-ul concertează în România, în diverse centre muzicale, şi este invitat permanent la Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, festival ce se desfăşoară anual în Bucureşti, în luna mai. În străinătate a concertat pană în prezent în următoarele ţări: Germania (Berlin - Pankower Ruthaus, Aachen - Klangbrucke, Heidelberg - Startbucherei, Universitatea din Oldenburg, Mannheim - Reis Museum, Osnabruck, Baden - Baden, Karlsruhe, Kassel, Offenbach, Erfurt), Olanda, Luxemburg, Elveţia, Franţa, Danemarca, Austria, China. Trio-ului i-au fost dedicate lucrări de către toţi compozitorii romani importanţi: Anatol Vieru, Aurel Stroe, Myriam Marbé, Ştefan Niculescu, Nicolae Brânduş, Octavian Nemescu, Doina Rotaru, Violeta Dinescu, Dan Dediu, George Balint etc.

OCTAVIAN NEMESCU

Născut în 1940, la Paşcani, a studiat compoziţia cu Mihail Jora la Universitatea de Muzică din Bucureşti între anii 1956-63. Actualmente este profesor la aceeaşi instituţie unde predă compoziţia şi este conducător de doctorat. De-a lungul anilor, începand cu perioada de studenţie, a avut o contribuţie personală la emanciparea mişcării de avangardă din componistica românească. Octavian Nemescu face parte din a 2-a generaţie pe această direcţie (cea a anilor '70 din secolul trecut) care a lansat o nouă avangardă avand drept ideal nu negarea tradiţiei, precum precedentele avangărzi, ci recuperarea originilor existente la baza tuturor tradiţiilor muzicale, în dorinta atingerii unei noi universalităţi artistice. De numele său (şi a altor colegi de generaţie) este legată apariţia şi evoluţia curentului spectral românesc ("Iluminaţii" pentru orchestră - 1967) dar, mai ales, a celui arhetipal ("Concentric" 1969), bazat pe o estetică a esenţializarii apoi, a orientării conceptualiste, a celei ambientale (cu tentă ecologistă ), procesuale, ritualiste. Este interesat de problema discursului muzical multidirecţionat, din punct de vedere temporal, sau, altfel spus, de polifonia de timpuri (sinteza timpului linear continuu şi discontinuu cu cel circular şi atemporalitatea). Este preocupat, mai ales, de recuperarea I n c i p i t u l u i (ca arhetip al ÎNCEPUTULUI ) şi a F i n a l i s u l u i (ca arhetip al SFÂRŞITULUI de timp), de asemenea, a acordului trisonic (major) simbol al Trinităţii, a diferitelor ipostaze de Ascensio şi Descensio, ca "scări" energetice arhetipale (energia Elevării, Scurgerii,Vărsării, Irupţiei ), a pulsului iambic (pulsului vital), a zumzetului fundamental, a nuanţelor f, mp, p simbolizând Conştientul (sau Supraconştientul), Subconştientul şi Inconştientul. Este vorba de arhetipul total, aplicat asupra tuturor parametrilor. Practică diferite tipuri de cadenţe şi intervale muzicale în ipostaze arhetipale. Este autorul "Spectacolelor pentru o clipa" - 1974 ce întruchipează problematica operei de artă în stare implozivă, condensată, de absorbţie, de turtire atimpului şi a spaţiului muzical, de "gaură neagră". Dupa o etapă metamuzicală "Semantica" pentru n melomani (1971-74) a urmat (după 1975) perioada muzicii imaginare, o practicare sonoră individuală şi lăuntrică, în contextul unei forme de ritual individual, în care senzaţii vizuale, gustative, olfactive şi tactile sunt convertite în sunete imaginate, lăuntrice ce pot deveni "arme" în lupta subiectului practicant cu el însuşi, demers ce capătă o tentă TRANSCULTURALĂ. Este, in acelaşi timp, atras de problematica formelor arhetipale: formele circulare de factură spiralică (de melc, ou, scoică). Repune în discuţie, într-un ciclu de 8 lucrări simfonice, conceptul de simfonie, ce apare în posturile de pluri, post, non, pre, trans, meta simfonie. De asemenea promovează, în ultima vreme, o muzică cu caracter iniţiatic, ce se desfăşoară într-un cadru nespectacular, ca mijloc de revigorare a vechilor mistere. Crează opusuri pentru un anumit timp şi spatiu. Este cazul lucrărilor dedicate celor 24 de ore ale zilei şi nopţii, minutelor (unei ore fatale), secundelor (unui moment privilegiat). A compus piese simfonice, corale, camerale, electroacustice, muzica ambientală, metamuzici, muzica imaginară, ritualuri colective şi individuale. Timpul de desfăşurare a acestor ritualuri este de ordinul secundelor, minutelor, orelor, săptămânilor, lunilor, anilor, deceniilor şi a secolelor.

"rouaUruauor" pentru ora 9 dimineaţa

9 dimineaţa este ceasul când soarele s-a ridicat deasupra orizontului , luminând cu o strălucire intensă armonicul 4 în coborâre pe cel de-al 3-lea (întruchipând o cadenţă plagală) cât şi urcarea acestuia din urmă pe armonicul 6 (centrul, fundamentala tuturor şi a întregii lucrări fiind sunetul LA) precum şi 3 m a t r i ţ e m e l o d i c e. Acestea sunt formate, fiecare, din câte 4 sunete în ASCENSIO, cu intervale crescătoare. Din ele izvorăsc multiple copii (risipite pe toata suprafaţa Lumii), având o fidelitate mai mică sau mai mare faţă de modelul iniţial, reprezentând tot atâtea variante sau dezvoltări ale acestuia sub aspect melodic, ritmic, dinamic şi timbral, pe dilatarea sau condensarea Timpului şi Spatiului acustic. Şi tot spre cele trei matriţe se şi întorc, în cele din urmă, absorbite fiind de matca lor originară. De-a lungul ritualului interpreţii sunt invitaţi să-şi "deschidă" olfactivul, respiraţia spre 3 mirosuri: 1) al fumului de tămâie; 2) al parfumului florilor de primăvară; 3) al celui emanat de marile Răspunsuri, de grelele Mistere. Titlul piesei condensează însăşi problematicile şi condiţionările ei: roua de dimineaţă simbolizând curăţirea, imacularea; aurul desemnând lumina celesta; U(h)r, ceasul, timpul, codul universal sau zimbrul; iar vocabula U energia centripetă, afecţiunea, receptivitatea cât şi puterea adevărului. (Octavian Nemescu)


EUGEN WENDEL

Născut în anul 1934 la Valea Rea, în România. Absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti (Facultatea de Electronică) şi al Conservatorului de aici, secţia Compoziţie. Doctorat în specialitatea Estetică şi Ştiinţe ale Artelor la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris. Activitate iniţială ca inginer de sunet la Casa de discuri Electrecord din Bucureşti, în paralel cu cea de compozitor. Contribuţii în cercetare şi muzicologie, printre altele în domeniul acusticii spaţiilor închise şi al instrumentelor muzicale, al acusticii muzicale, precum şi în diferite alte domenii ale muzicologiei. Colaborare cu instrumentişti în investigarea noilor tehnici instrumentale, cu publicaţii teoretice. Din anul 1974 stabilit în Germania, lucrând în decursul timpului ca inginer, întâi la Deutschlandfunk, în Köln şi apoi, tot aici, la Radiodifuziunea Vest-Germanä (WDR), la aceastä instituţie devenind ulterior redactor muzical. Membru al Uniunii Compozitorilor din Germania, al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, precum şi al altor societăţi muzicale şi tehnice. Autor al unor compoziţii pentru diferite formaţii de muzică de cameră şi simfonice şi a unor lucrări pentru instrumente, soliste sau acompaniate de un ansamblu sau de către orchesträ, uneori cu bandă magnetică sau cu transformäri electroacustice. Înregisträri la societăţi radiofonice din diferite ţări precum şi pe disc.

Triaul, muzică pentru flaut, pian şi percuţie

Titlul lucrării sugerează un trio având în componenţă flautul (sub denumirea antică de aulos). Ideea fundamentală este aceea de a trata cele trei instrumente, fundamental diferite, într-un mod specific fiecăruia. Flautul, ca instrument armonic, printr-o intonaţie naturală bazată pe spectre armonice. Unei fundamentale (iniţial re bemol, mai târziu adăugându-se şi sol), situată undeva într-un domeniu de frecvenţe foarte grav, i se asociază o serie de armonice superioare, care vor constitui materialul melodic utilizat aici. Mare parte dintre aceste sunete armonice ţin de domeniul microtonal, intonaţia lor necesitând o corectură a sunetului celui mai apropiat, aşa cun este el folosit în notaţia tradiţională. Pianul, fiind un instrument cu acordaj temperat, nu poate exprima corect decât fundamentala şi octavele acesteia şi, cu aproximaţie, cvinta acesteia cu octavele ei. Consecinţa va fi tratarea lui ca atare, în special prin complexe sonore, suprafeţe cu caracter statistic. Acestea vor fi realizate prin acorduri complexe, până la cluster, sau printr-o succesiune rapidă a sunetelor, făcând astfel ca intonaţia sunetelor singulare să tindă spre imperceptibil. Percuţia nu poate exprima înălţimi sonore determinate şi are rolul specific de fundament ritmic şi, bineînteles, de îmbogăţire a sonorităţii prin aportul timbral specific. Pornind de la nedeterminare ritmicä, pe baza unor lunecări ale sunetelor, acestea prind treptat contur şi devin tot mai complexe, ajungând la sfârşit la o liniştire, la o aerare. Trebuie specificat faptul că flautul realizează de multe ori trecerea, cu precădere spre finalul lucrării, spre domeniul sunetului fără intonaţie determinată, prin procedee speciale de producere a sunetului, o încercare de simbiozä a celor trei entităţi. (Eugen Wendel)

DIANA ROTARU

Născută în Bucureşti, în 1981, este în prezent studentă a Universit;ţii de Muzică din acelasi oraş, la clasa de compoziţie a prof. univ. acad. Ştefan Niculescu, în anul IV. A obţinut mai multe premii la concursuri naţionale şi internaţionale de compoziţie pentru tineri compozitori, printre care: Marele Premiu şi Premiul Special al Juriului la Concursul Internaţional de Compoziţie "George Enescu - Impresii din Copilărie", 1998; Premiul I la Concursul Naţional Studenţesc de Compoziţie "Paul Constantinescu", Bucureşti, 2002 ; Premiul I la Concursul Naţional Studenţesc de Compoziţie "Alexandru Zirra", Iaşi, 2001, 2002, 2003 ; Premiul I ex-aequo pentru muzică de cameră la Concursul Internaţional de Compoziţie "George Enescu", 2003. In urma unei selecţii internaţionale, în septembrie 2002 participă la "Session de Composition Voix Nouvelles", organizată de Fundaţia Royaumont, unde studiază cu Brian Ferneyhough, Jonathan Harvey şi Theo Loevendie. În iulie 2003 participă la cursurile de compoziţie din cadrul Seminarului Bartok (Szombathely), ţinute de Jonathan Harvey, Michael Jarell şi Marco Stroppa. Lucrările sale au fost interpretate în ţară (Bucureşti, Iaşi) şi străinătate (Franţa, Grecia, Elveţia, Ungaria, Germania, Japonia). A scris lucrări pentru flaut, pian, violoncel, duo-uri ("Reve Bleu" pentru două flaute; "De Simplici Duplex" pentru trompetă şi trombon; "AtMantra" pentru flaut şi percutie), trio-uri ("Perspective" pentru vioară, violă, violoncel; "Grotte Imaginaire" pentru koto, shakuhachi/ney şi percuţie - interpretată în cadrul ediţiei 2003 a festivalului "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi"), "StringSgendo" pentru cvartet de coarde, "Halucinaţii Gotice" pentru oboi, clarinet, fagot, vioară, violoncel, pian şi percuţie, "Shakti" pentru saxofon şi orchestră de cameră.

SYMPLEGADE (2003)

Ideea lucrarii se bazeaza pe legenda Symplegadelor, stancile din mitologia greaca, printre care nici un vas nu putea trece, ele fiind blestemate sa se ciocneasca vesnic. Cand vasul argonautilor reuseste sa treaca, Symplegadele raman incremenite si despartite. Cele doua stanci simbolizeaza temerile, fricile inconstiente, care pot fi depasite, exorcizate - in acest caz, prin Muzica. Lucrarea a fost scrisa in cadrul Seminarului Bartok, 2003.

VIOLETA DINESCU

Suita Tabu

TABU este ultimul film mut realizat de Friedrich Wilhelm Murnau (primul regizor german cu succes la Hollywood) în 1929/1931 impreuna cu legendarul Kameramann Robert Flaherty, in Marea Sudului. Murnau si-a finantat singur acest film si nu a dorit sa foloseasca o muzica tipica Hollywoodului din acea vreme. Filmul a fost premiat post-mortem, dupa ce a fost cumparat de Paramount. Muzica a fost scrisa atunci de Wolf Riesenfeld. 1988 a avut loc noua premiera cu muzica noua a mea in interpretarea Ansamblului Modern, in cadrul Festivalului Filmului Mut de la Alte Oper Frankfurt. Mai mult de 30 de ansambluri au introdus de atunci acest film in repertoriu. Noua varianta prezentata de Trio Contraste este o surpriza datorita faptului ca datorita binecunoscutei capacitati a lui Sorin Petrescu si a colegilor sai nu pierde, dupa parerea mea, nimic din vibratia sonora planuita initial... un cadou de neuitat pentru mine si pentru toti cei care au ocazia sa vada asa un film minunat ca TABU. (Violeta Dinescu)

PETRU STOIANOV

Născut la Vinga (Arad), a absolvit Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la clasa de compoziţie a maestrului Anatol Vieru. Conferenţiar universitar şi prodecan al Facultăţii de Muzică dm cadrul Universitătii de Vest - Timişoara, preşedinte a numeroase jurii naţionale de interpretare muzicală. Vicepreşedinte al Comitetului Român "Jeunesses Musicales", organism cu statut de membru (din 1995) în Federaţia Intemaţională "Jeunesses Musicales" (sediul la Bruxelles), afiliată la U.N.E.S.C.O., care îşi desfaşoară activitatea sub auspiciile O.N.U. Fondator şi Director artistic al Concursului Intemaţional de Muzică "Jeunesses Musicales" - Bucureşti, România (din 1994). Consilier (1992, 1993, 1999), Director (1994) şi Director executiv (1995, 1996, 1997, 1998) al Festivalului Intemaţional de Muzică Contemporană "Săptămâna Intemaţională a Muzicii Noi" - Bucureşti, România, 23-30 mai. Abordează în creaţie genurile simfonic, cameral, coral şi didactic. Sedus de proporţia "de aur", extinsă de la semnifîcaţia ei macroformală la cea a raporturilor intervalice sau ritmice şi - nu în ultimul rând - în plan armonic sau al timbmlui instrumental, a elaborat şi exersat cu virtuozitate - într-o infinită gamă de ipostaze - "sunetul de frecvenţe şi durate determinate". In creaţia compozitorului s-au impus seria de lucrări dedicate Ansamblului ARCHAEUS şi cea a lucrărilor diversificate tematic şi timbral, axate pe reevaluări sonore ale versurilor sau sugestiilor cuprinse în poezia lui Nichita Stănescu. Premii la Concursuri Naţionale şi Internaţionale de Compoziţie. Doctor în Muzică al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca.

Invizibilul soare. Cântec sau, altfel spus, "Trio" pentru "Contraste"

Este cea mai recentă lucrare inspirată de poetica nichitiană - posibilă întregire a sensurilor unei alte lucrări: muzica de concert Noduri şi semne; în timp ce acest din urmă titlu era conceput asemenea unui "inefabil poem al morţii din lirica poetului, transpus muzical într-o arcuire de sens către omagiu al permanentei învieri a poetului în lirica românească", Invizibilul soare - dedicat remarcabilului Trio "Contraste" vine să sporească inima noastră solară cu noi şi noi orizonturi de lumină, asemenea versului nichitian care îi este pretext poetic şi care face ca flacăra Cuvântului să dea noi înţelesuri fiecărui răsărit de gând întru lubire. Luminozitatea dedusă din structura interioară a modurilor sau a submodurilor utilizate în secţiunile lucrării surprinde diferitele ipostaze ale intensităţii solare, de la invizibil la strălucitor, într-un parcurs gradual, impregnat de solemnitatea trecerii astrului prin şi peste bolta vieţilor noastre. (Carmen Stoianov)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 17.45
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

CVARTETUL DE SAXOFOANE DIN STOCKHOLM
Per Hedlund, Leif Karlborg, Jörgen Pettersson, Sven Westerberg

Program:
Thomas Liljeholm (Suedia) - Interaction for Saxophone Quartet
Doina Rotaru (România) - Alean for Saxophone Quartet
Karolina Eiriksdottir (Islanda) - Quartet for Several Saxophones
- Prelude, Rondo, Adagio, Canon for Saxophone Quartet
Hideki Kozakura (Japonia) - Lines Variation for Saxophone Quartet
Victor Varela (Venezuela) - Equinox per quartetto di saxofoni
Maurizo Pisati (Italia) - Sax Stories for Saxophone Quartet
Cristian Marina (Suedia) - "Pulse-Impulse"

Cvartetul de saxofoane din Stockholm

Membrii Cvartetului de saxofoane din Stockholm cântă impreună de aproape 20 de ani. Per Hedlund, Leif Karlborg, Jörgen Pettersson şi Sven Westerberg s-au specializat în muzica de cameră pentru saxofon scrisă de compozitrori din ţară şi străinătate. De asemenea, s-au specializat şi în muzica electro-acustică.Cvartetului de saxofoane din Stockholm i-au fost dedicate aproximativ 200 de lucrări. Membrii cvartetului susţin seminarii, concertează şi colaborează cu artişti din alte genuri muzicale. Concertează adeseori în cadrul Festivalurilor internaţionale, în săli de operă şi de concert. Au susţinut numeroase turnee în ţări din Europa ca de exemplu: Ţările baltice, Franţa, Grecia, Spania, Rusia, România, Ucraina şi Albania, precum şi în SUA, Japonia, Israel, Africa, Egipt şi Mongolia. În călătoriile lor, membrii Cvartetului de saxofoane din Stockholm interpretează muzică suedeză şi aduc în ţara lor de origine experienţele muzicale întâlnite, pentru a le împărtăşi publicului suedez. (Eva Runefelt)

THOMAS LILJEHOLM

Compozitor de origine suedeză, s-a născut în 1944 în Gothenburg,dar a crescut şi a studiat clarinetul la Academia de Muzică din Malmö. A fost influenţat de compozitorul suedez Hilding Rosenberg, ceea ce l-a determinat să-şi continue studiile la Royal University College of Music din Stockholm. A susţinut concerte, conferinţe şi cursuri de promovare a muzicii contemporane. În 1980 a înfiinţat Orchestra de cameră Musica Vitae din Vöxjö. Din 2003, este Director artistic al centrului CoMA -Contemporary Music and Artists, membru al FST - Societatea Compozitorilor Suedezi, al SEAMS - Societatea de muzică electro-acustică din Suedia, vicepreşedinte al ISCM - Secţiunea Naţională Suedeză şi al RANK - Asociaţia suedeză de promovare a muzicii noi.

INTERACTION (2002-2003)

În ultimii ani, am căutat din ce în ce mai mult să combin energia şi puterea inerente muzicii cu o abordare asociativă, în care tradiţia, codurile şi modelele constituie sursa mea de inspiraţie. Cvartetele de saxofon m-au fascinat întotdeauna cu istoria lor relativ scurtă, fiind gata să se preteze la diferite stiluri, genuri şi forme hibride de expresie. Cu multitudinea lor de conotaţii, cvartetele de saxofon creează o ambivalenţă dinamică şi induc reflecţia. "Interaction" cuprinde trei părţi. Materialul fiecărei părţi este separat, dar este influenţat de al celorlalte. Alternând între saxofon sopran şi saxofon bas, cvartetul devine un instrument incredibil de puternic, format din patru voinţe care interacţionează şi comunică. Prima parte, care poate fi considerată o cadenţă, este caracterizată prin schimbări neregulate ale tempo-ului, fiind urmată de partea a doua, meditativă, cu tonuri solemne. Urme ale primei părţi se menţin dar în acelaşi timp ceva nou se conturează. Brusc începe partea a treia, o adevărata maşină pulsatorie care în mod treptat creşte într-o desfăşurare amplă de forţă. "Interaction" nu este lipsită de tente umoristice, putând fi descrisă ca o modestă declaraţie de dragoste pentru cvartetul de saxofoane în general şi pentru Cvartetul de saxofoane din Stockholm în particular, grup căruia îi este dedicată. (Thomas Liljeholm)

DOINA ROTARU

ALEAN - pentru cvartet de saxofoane (1997)

"Alean" simbolizează o fuziune de stări: melancolie, durere, tristeţe, dor. Cele 5 secţiuni ale piesei realizează un flux sonor unic, cu "suişuri" şi "coborâşuri" lente. Asa cum spunea Lucian Blaga "spaţiul de deal şi vale, cu specifica sa rezonanţă a infinitului ondulat, este puternic conectat la cântecul românesc al DOINEI". Lucrarea a fost scrisă pentru minunaţii interpreţi ai Ansamblului "Stockholm Saxophone Quartet". (Doina Rotaru)

KAROLINA EIRIKSDOTTIR

Karolina Eiriksdottir s-a născut la Reykjavik. A studiat la Colegiul de Muzică din Reykjavik, avându-l ca profesor de compoziţie pe Thorkell Sigurbjörnsson. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Michigan, cuGeorge Wilson şi William Albright ca profesori de compoziţie, şi a obţinut titlul de master în compoziţie, istoria muzicii şi muzicologie. Din 1979 a fost prezentă în viaţa muzicală a Islandei, în calitate de compozitoarre şi de profesoară la The Reykjavík College of Music. A fost preşedintă a Centrului de informare muzicală din Islanda între anii 1983-1988 şi în conducerea Societăţii compozitorilor islandezi între anii 1988-1991 şi din nou între 1995-1998. În prezent, este membru în conducerea Festivalului de Artă din Reykjavik şi al Academiei de Artă. Doamnei Eiriksdottir i-au fost comandate lucrări în Islanda şi în Ţările scandinave. Lucrările ei au fost cântate pretutindeni: în Islanda, Scandinavia, Paris, Londra, Glasgow, Viena, Tokyo, SUA, Germania, Elveţia, Spania şi Argentina. Printre lucrările sale se numără: lucrări solo şi muzică de cameră, orechestrale, muzică electronică şi opere. Printre cele mai recente lucrări se numără şi Cvartetul pentru saxofon, comandă Nomus şi Cvartetul de saxofoane din Stockholm.

Quartet for Several Saxophones - Prelude, Rondo, Adagio, Canon for Saxophone Quartet

Cvartetul pentru mai multe saxofoane a fost scris pentru Cvartetul de saxofoane din Stockholm, în 1998. Premiera lucrării a avut loc în acelaşi an în interpretarea Cvartetului, fiind cântată în mai multe locuri din Suedia. Piesa este compusă din patru mişcări: Preludiu, Rondo, Adagio şi Canon. Piesa foloseşte saxofoane de toate tipurile, de la sopranino la bas.

HIDEKI KOZAKURA

Hideki Kozakura, născut în Nagoya, Japonia, în 1970, desfăşoară o dublă carieră, de pianist şi compozitor. În 2001 a terminat studiile post-universitare cu profesorii Par Lindgren şi Bent Sřrensen, la The Royal College of Music (Kunguliga Musikhögskolan) din Stockholm. A obţinut titlul de Master la Universitatea de arte frumoase şi muzică din Tokyo, sub îndrumarea profesorilor Teruyuki Noda şi Akira Miyoshi. Din 1999 a studiat la New York cu Tristan Murail la Universitatea Columbia. În 1995 Hideki Kozakura a câştigat Concursul organizat de Orchestra simfonică din Japonia, cu Concertul pentru vioară "Sturm und Drang". A compus un mare număr de lucrări simfonice şi camerale, apreciate de critică şi cântate de importanţi muzicieni în toată lumea.

Lines Variation for Saxophone Quartet

Lucrarea "Lines Variations" pentru Cvartet de saxofoane a fost scrisă şi dedicată Cvartetului de saxofoane din Stockholm. Prima audiţie a avut loc pe 4 decembrie la Fylkingen în Stockholm, Suedia, 2002. Aceasta a fost prima mea lucrare pentru saxofon. La început, eram nefamiliarizat cu saxofonul şi cu posibilităţile lui tehnice. Oricum, mai târziu am început să îi înţeleg potenţialul şi m-a fascinat. Lucrarea se bazează pe o repetiţie constantă a unei linii melodice simple. Piesa începe cu o heterofonie cu nivele sonore ce apar treptat. Un mare număr de semne dinamice ce se schimbă brusc sunt folosite pentru a creea culori tonale bogate. (Hideki Kozakura)

VICTOR VARELA

Născut în Caracas, Venezuela, în 1955, Victor Varela a studiat compoziţie, muzică electronică şi pian la Conservatorul naţional de muzică Juan Jose Landaeta din Caracas. Între anii 1990-1994 a trăit în Olanda. A studiat compoziţia la Conservatorul Sweelinck din Amsterdam şi muzica elecronică la Conservatorul Regal din Haga. Lucrările sale au fost interpretate la festivaluri ca ISCM World Music Days, Biennial of Contemporary Music din San Juan , Latin American Music Festival din Caracas, Inter American Music and Dance Festival, De Suite Music Week, II International Festival for Recorder Music "Block flute & Electronics", 34th International Horn Symposium, "Green Umbrella" Series, XXV International New Music Forum "Manuel Enríquez" din Mexico City. În Venezuela a obţinut Premiul Naţional de Compoziţie în 1986 şi 1989, precum şi Premiul oraşului Caracas în 1987 şi 1990. Din 1994 trăieşte şi compune în Suedia. A reprezentat ţara sa la Festivalul ISCM (World Music Days) din Stockholm şi Copenhaga. Din decembrie 2002, Victor Varela este membru activ al Uniunii Compozitorilor din Suedia (FST).

Equinox for Saxophone Quartet (2003)

"Equinox" este o referire metaforică la caracterul organic al unui cvartet de saxofoane. Ansamblul tradiţional a fost schimbat astfel: un saxofon alto, două saxofoane tenor şi un saxofon bariton, cu scopul de a explora registrul grav al instrumentelor, idee apărută la sugestia Cvartetului de saxofoane din Stockholm. Fiecare parte a lucrării a fost organizată în funcţie de diferitele articulări ca de exemplu trilurile, digitaţiile alternative şi alunecările de tonuri. "Equinox" a fost compus în Götteborg cu sprijinul Consiliului suedez al artiştilor şi a fost dedicat Cvartetului de saxofoane din Stockholm. Premiera lucrării a avut loc la Stockholm în 2003.

MAURIZO PISATI

Maurizio Pisati (n. 1959, Milano), compozitor italian. A compus de muzică de scenă, de cameră, electroacustică, lucrări multimedia interpretate în toată Europa; a studiat de asemenea şi chitara electrică. Pisati a absolvit clasa profesorilor A. Guarnieri şi Giacomo Manzoni la Conservatorul G. Verdi din Milano. A studiat cu Salvatore Sciarrino la Accademia in Citta di Castello absolvind chitara la Milano. Muzica sa a fost interpretată în Australia, Europa, Japonia şi USA. Printre recunoaşterile sale sale se numără premiile obţinute la Concursurile V. Bucchi (Roma, 1983), G. Contilli (Messina, 1983), B. Brecht (Milano, 1985), Gaudeamus (Amsterdam, 1986), ICONS (Turin, 1986), and G. Petrassi (Parma, 1989). În prezent face parte din propriul său ansamblu de muzică nouă, ZONE. Din 1988 este profesor de compoziţie la Conservatorul A. Steffani din Castelfranco Veneto.

Sax Stories pentru Saxophone Quartet

"Sax Stories" pentru Cvartet de saxofoane este o poveste în mai multe episoade. Nu sunt interesat de aspectul stereofonic al ascultării, ci de alinierea muzicienilor ca un singur instrument: sunetele vin uneori de departe, uneori de aproape. Cu grupul meu ZONE am dezvoltat adesea această idee, amplificând muzica prin intermediul boxelor care se aud succesiv şi care sunt dispuse în continuarea liniei formate din interpreţi, prin mijlocul publicului auditor şi mergând până în cel mai îndepărtat colţ al sălii. Astfel, nu este vorba de o muzică stereo, ci felul în care este ea audiată, un fel de stereo-audiţie! Lucrarea începe cu un Slancio, apoi Respiro şi Incessante până la Largo-Song Without Snow. Părăsind Largo, ajungem în partea Slow Tango şi imediat se intră în Tango-Fueye iar apoi, repede, din nou Incessante, până la sfârşit.
A interpreta această muzică înseamnă a comunica fără a-i vedea pe ceilalţi, fără atacuri vizibile, nici semnale sau gesturi: numai virtuozitatea şi respiraţia susţin tensiunea şi numai un adevărat Ansamblu poate respira în felul acesta. (Maurizio Pisati)

CRISTIAN MARINA

Cristian Marina (n. 1965 , Cluj). Studii muzicale la Liceul de muzică şi la Academia de Muzică "Gh. Dima" din Cluj, secţia compoziţie, clasa Cornel Ţăranu. Stabilit din 1987 în Suedia, a continuat studiul compoziţiei la Academiile de Muzică din Stockholm şi Göteborg, cu Magnus Lindberg şi Sven-David Sandström. A participat la cursuri de măiestrie cu Brian Ferneyhough şi Philippe Manoury. Studii private cu Miklós Maros. Specializări la "Académie d'été" - IRCAM, Paris (1995), cu Luca Francesconi şi "Academia Chigiana", Siena (1996), cu Franco Donatoni. Lucrările sale acoperă aproape întreaga arie de genuri muzicale, fiind interpretate în concerte şi festivaluri, difuzate sau editate pe CD, în majoritatea ţărilor europene precum si in Japonia si Hong Kong. In 2003 i s-a decernat premiul III pentru lucrarea Density-Intensity, la Luxemburg International Composition Prize. Cristian Marina este membru al Societăţii Compozitorilor din Suedia şi al Secţiei suedeze a S.I.M.C (preşedinte 2001-2004). "PULSE-IMPULSE" Lucrarea Pulse-Impulse , este compusă în 1998 si dedicată formatiei Stockholms Saxofonkvartett. (Lucrarea este rezultatul programului de dezvoltare si stimulare a colaborării compozitor-interpret, initiat de Comitetul de cultura din Stockholm.) Titlul lucrării sugerează continutul muzical-dramatic, unde Pulse si Impulse simbolizează doua stări de spirit contrastante si complementare. Prima caracterizată de un flux de mici pulsatii încorporate într-un mers acordic dens, aflat într-o înaintare lentă, traversând o serie de transformări si modificări. Cea de-a doua simbolizând o emanare de energii, unde mersul acordic se dezintegrează transformându-se într-o însiruire de linii melodice luxuriante. Prin mersul acordic compact din sectiunile Pulse se creează o sonoritate specifică, în timp ce în sectiunile Impulse gestul muzical este cel care directionează desfăsurarea evenimentelor sonore. Atât secţiunile Pulse cât şi cele Impulse se constituie pe structuri ritmico-melodice similare, ce suferă comprimări, dilatări şi dezmembrări continue.



Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Sala Studio - Ora 19.30
Seri de muzică nouă: operă contemporană

Opera Münchhausen - Domnul minciunilor de Dan Dediu (România)*

Libretul: Holgar Siemann (Germania)
Regia şi scenografia: Simona Popa (România)
Traducere în limba română: Dan Dediu
Dirijor: Tiberiu Soare (România)

Spectacol realizat cu sprijinul Fundaţiei Ernst von Siemens din München şi al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti

Tiberiu Soare

S-a născut la 3 ianuarie 1977 la Bucureşti şi a urmat până la vârsta de 14 ani cursurile Liceului de Muzică "George Enescu" din Bucureşti, la clasa de vioară. Începând din anul 1990 devine elev al Liceului Militar de Muzică "Iacob Mureşianu" - Bucureşti, pe care îl absolvă ca şef de promoţie în anul 1995. În perioada 1995-2000 a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (UNMB), secţia tubă, la clasa profesorului Ion Popescu. În anul 1996 s-a înscris la secţia de dirijat orchestră a UNMB, pe care a absolvit-o în anul 2001. A beneficiat de îndrumările maeştrilor Ludovic Bacs, Petru Andriesei. Masteratul îl termină în 2002, la clasa maestrului Horia Andreescu. Din octombrie 2002 devine profesor asociat la clasa de muzică de cameră şi orchestră din cadrul UNMB. De asemenea, este dirijor permanent al Orchestrei Filarmonice din Giurgiu. Activitatea sa dirijorală se extinde şi în alte oraşe ca Botoşani, Braşov, Constanţa, Craiova, Ploieşti, Satu Mare şi, bineînţeles, Bucureşti, unde a dirijat orchestrele UNMB şi Orchestra de Cameră Radio. De asemenea, a realizat o mulţime de prime audiţii de muzică românească, în special aparţinând compozitorilor tineri.

DAN DEDIU

Născut în 16 martie 1967 la Brăila, a studiat pianul la Liceul "G. Enescu" din Bucureşti (1980-1985), apoi compoziţie cu Ştefan Niculescu şi Dan Constantinescu la Academia de Muzică din Bucureşti (1985-1989), cu Francis Burt la Hochschule für Musik, Viena (1990-1991); a urmat cursuri de muzică electronică şi electroacustică la Viena (1990-1991) şi Paris - IRCAM (1994). Bursier Herder şi Alban Berg (Viena, 1990-1991). Fellow New Europe College (Bucureşti, 1997-1998). Premii de compoziţie: Premiul I la Concursul de compoziţie "Gh.Dima", Cluj, 1986 şi 1988; Premiul Academiei Române pe anul 1991; Premiul UCMR în 1992, 1995 şi 1998; Marele Premiu la Concursul internaţional "G.Enescu" 1991; Premiul I, Budapesta, 1991; Premiul III la "MOZART", Viena, 1991; Premiul III, Dresda 1991; Premiul II, Ludwigshafen 1992; Premiul I, Paris, 2000; Premiul I, Londra, 2000; Premiul I, Neuköllner Opernpreis, Berlin 2002. Lucrările sale sunt cântate în toată lumea şi acoperă spaţiul divers al tuturor genurilor muzicale într-un număr de peste 100 de opusuri: 4 simfonii, alte piese simfonice (Ornaments, Motto-Studien, Tabula Angelorum, Narcotic Spaces, Hyperkardia, Mantrana, Frenesia, Verva, Grana), concerte (saxofon, violă) corale, numeroase creaţii camerale în diverse componenţe (printre care 3 cvartete de coarde, 4 sonate pentru pian, lieduri, duo-uri, trio-uri, octete etc.), muzică electronică, de balet şi operele Post-Ficţiunea şi Münchhausen. În prezent este profesor universitar şi şeful catedrei de compoziţie din cadrul Universităţii de Muzică din Bucureşti. "Dan Dediu: actualmente probabil cel mai talentat dintre tinerii compozitori români. (...) Muzica sa versatilă ar putea fi descrisă în termeni ca fluidă, nervoasă, bine conturată, şi se caracterizează printr-o nelinişte dinamică." (Lothar Knessl) ...mai mult...

Opera Münchhausen - Domnul minciunilor
Operă de cameră în trei acte

Personaje Münchhausen, bariton buffo Ion Dimieru Münchheim, soprană buffa (travesti) Marta Cristina Sandu Lisbeth / Karl (travesti)/ Fatima, soprană dramatică Georgiana Mototolea Kern, contratenor (travesti) Adrian George Popescu Actorul / Creditorul / Iscoada, bas buffo Orest Pîslaru
ACTUL I

1. Humoreske 1 (con Mozart und Stravinsky). Teatru de iarmaroc.Münchheim - un imitator caraghios al lui Münchhausen (în travesti) - şi ajutorul său, Actorul, pun în scenă o minciună a vestitului baron. Actorul ascultă iarba cum creşte, apoi se prefac fericiţi că s-au găsit unul pe altul, jucând un fel de teatru ieftin, de duzină.
2. Interlude. Vizavi de ei, Kern le face concurenţă cu o maşinărie vizuală de produs minciuni, numită Münchoscop. Ea incită publicul la grozăviile pe care le poate produce aparatul ei.
3. Humoreske 2 (con Schubert und Stravinsky). Münchheim şi Actorul pun în scenă o altă minciună vestită: întâlnirea cu un cerb care vorbeşte. Muzica face aluzie la liedul lui Schubert "Regele Ielelor", fără să citeze însă. Münchheim invită cerbul să călătorească împreună spre Istanbul.
4. Interlude. Kern se înfierbântă şi încearcă că capteze publicul pentru ea, inventând noi situaţii, apelând la lumi exotice, fantasme şi miraje.
5. Humoreske 3 (alla Turca). Altă minciunăpovestită teatral: Actorul, costumat în Sultan, se îmbată cu o poşircă, aşa cum susţine Münchheim. El, Münchhausen, îi va aduce tocmai de la Viena vin de Tokay, şi asta într-o oră!
6. Terzett (Ragtime en Rondeau). Sultanul, beat mort, îşi cheamă ienicerii şi vrea să distrugă Viena şi vinul ei totodată, Kern intră în conflict făţiş cu cei doi, Münchheim promite că într-o oră va fi înapoi, la Istanbul, apoi o ameninţă şi îl tratează dispreţuitor pe Kern.
7. Rezitativ. Apare Münchhausen, însoţit de pajul său Karl şi urmărit de Creditor.
8. Träumerei 1 (alla Pierrot lunaire). La întrebarea lui Münchheim "Cine sunteţi?", Münchhausen răspunde că tocmai vine din Lună, unde a băut din laptele vacii lunare şi a mâncat filé din viţeii ei. Erau 13 la număr, iar numele lor era:
9. Humoreske 4 (alla Italiana). "Lala, Pepe, Sisi, Fefe, Kimi, Nana, Pupu, Tete, Mele, Bubi, Didi, Kara, Ţuţi." 10. Replique. Münchhausen povesteşte că, pe când petrecea el liniştit în Lună, aceasta a început să descrească şi să se transforme în secure.
11. Duplum und Flammen. Kern şi Münchheim îşi dau seama în sfârşit cu cine au de-a face: cu împăratul minciunilor, regele lunatecilor, Münchhausen!
12. Rezitativ. Münchheim se prezintă maestrului său drept o copie nedemnă şi doreşte să se perfecţioneze cu el. Münchhausen cere două cuvinte pentru a-şi etala virtuozitatea imaginaţiei şi versificaţiei. Kern i le propune: "Moţ şi maur!".
13. Humoreske 5 (Folk Song, Lamento and Cakewalk) Münchhausenîncepe o poveste despre bătălia imaginară de la Calcutta şi îl angrenează pe Münchheim în acest joc. Ceilalţi exclamă din când în când, uimiţi de asociaţiile de idei ale celor doi "jucători".
14. Interlude. Jocul este întrerupt de Creditor, a cărui voce se aude din OFF: "Unde-i acest Münchhausen?" Rapid, Karl îl travesteşte pe Münchhausen în femeie.
15. Caballeta - Träumerei 2. Kern îşi laudă aparatul şi decretează: "Timpul tău s-a dus, Teatre!". Münchheim rămâne fără replică.
16. Passacaglia 1 (con alcune licenze) - Quintett. Apare creditorul care-l caută pe datornicul său, Münchhausen. Pe rând, cei patru (inclusiv Münchhausen care cântă în falset) spun că nu ştiu nimic de Baron. Münchheim devine ţinta bănuielilor Creditorului. El se disculpă, spunând că totul la el e fals, e doar aparenţă. Creditorul promite că va spânzura canalia, când o va prinde.
17. Aria. Creditorul povesteşte cum Münchhausen s-a împrumutat la el şi i-a promis în schimb un castel construit din pietre de aer. Dar l-a înşelat!
18. Passacaglia 2 - Quartett. Fiecare îşi exprimă uimirea, autentică sau trucată, în felul său.
19. Cakewalk. Când Creditorul părăseşte scena, Münchhausen îl batjocoreşte. El spune pajului său şi lui Kern: Creditorul nu e rău, ci doar prost! Toţi izbucnesc în râs.
20. Interlude. Münchhausen observă maşinăria lui Kern şi rămâne îngrozit. Kern, imperturbabil, îşi face mai departe reclamă.
21. Humoreske 6 (Etude des gammes et accords). Münchheim nu mai suportă această situaţie şi îl roagă pe Münchhausen să intervină în această afacere necurată. Dar Creditorul află că femeia respectivă e Münchhausen travestit şi încearcă să-l bată. Îl apără însă Kern, care se oferă să răscumpere de la Creditor datoria lui Münchhausen, cele 20 de coroane. În schimb, îi cere lui Münchhausen să i se pună la dispoziţie, să i se "vândă" cu tot cu poveşti, pentru a hrăni maşinăria Münchoskop-ului.
22. Quartett. Münchhausen este foarte impresionat de propunerea lui Kern şi înclină să o accepte. Va avea de-acum o situaţie materială sigură…Lisbeth şi Münchheim sunt consternaţi, Kern o ţine pe-a lui: "Plătesc eu tot!"
23. Toccata - Quintett. Diferitele relaţii între personaje se dezvoltă în cadrul cvintetului.
24. Interlude. Münchheim, de ciudă că idolul său Münchhausen se vinde pentru 20 de coroane, îşi varsă amarul pe Lisbeth şi iese. Kern îl invită pe Münchhausen şi pe Creditor la o ruladă de viţel. "Arta se face pe stomacul plin!" le spune. Îi cere lui Münchhausen să povestească. Ies amândoi. Creditorul, cu perfidie, se bucură de situaţia în care se află Münchhausen. Iese.
25. Aria. Pe scenă a rămas numai Lisbeth. Ea e adânc rănită în suflet. Aflăm acum că îl iubeşte pe Münchhausen, dar că acesta a trădat-o. De-acum va lua totul pe cont propriu. Eroul său a decepţionat-o şi a făcut-o să sufere.

ACTUL AL II-LEA

1. Cubul 1 (Fanfara, Etude, Scherzino şi Serie de 12 sunete). O cârciumă. Münchhausen, Kern şi Creditorul sunt cam chercheliţi. Münchheim e părăsit şi supărat. Münchhausen încearcă să-l atragă într-un joc: să inventeze iarăşi tot felul de istorii. Dar Kern îl roagă pe Münchhausen să nu-şi mai risipească fantezia şi să-i spună totul maşinăriei, Münchoskop-ului. Lisbeth, cu ciudă, îl comentează pe Münchhausen.
2. Interludiu. Münchhausen se răţoieşte la Lisbeth. Ceilalţi pleacă.
3. Lai. Münchhausen, din ce în ce mai beat, se consolează cu situaţia lui materială, de-acum solidă. E din ce în ce mai grandoman şi cade în nesimţire. Visează.
4. Scenă de vis. Interludiu instrumental. Începe visul. Se luminează de ziuă.
5. Idilă (Recitativ). Kern, îmbrăcat cu voal şi haine orientale, îl trezeşte din somn pe Münchhausen. Apare Iscoada, care-l caută pe Münchhausen. Iscoada e supărată, căci a dat de bucluc.
6. Cubul 2 (Folk Song, Träumerei şi Pas-de-deux). Iscoada are o problemă: nu mai poate minţi! Şi astfel nu-i mai poate salva pe cei pe care trebuia să-i toarne la poliţie. Toţi vor fi spânzuraţi! Pe de altă parte, Münchhausen nu ştie unde se află. Kern îi spune că e în Istanbul, duşman al regimului, şi că zilele-i sunt numărate. Totul devine din ce în ce mai confuz, ca într-un vis.
7. Interludiu. Apare dintr-odată Münchheim, susţinând că este Münchhausen, ministrul de pozne şi mofturi al Sultanului. Vrea să pedepsească Iscoada, dar e uimit să constate că e întrerupt de adevăratul Münchhausen, care şi el susţine că e Münchhausen. Apare Fatima.
8. Arietta. Fatima rezolvă situaţia: propune un concurs de minciuni. Cel ce va câştiga, va fi cu siguranţă adevăratul Münchhausen.
9. Interludiu (Recitativ). Se perfectează pedepsele pentru cel ce va pierde. Începe concursul.
10. Aria (con orchestra virtuale). Münchheim prezintă situaţia împărăţiei într-o manieră pompoasă şi se acompaniază singur, imitând diferite instrumente ale orchestrei simfonice.
11. Aria. Pe de altă parte, Münchhausen spune o poveste atroce, în fapt adevărul, denunţând dictatura crudă a Sultanului.
12. Final. Münchhausen este considerat învingător de către cei trei privitori. De ciudă, Münchheim vrea să o prindă pe Fatima şi să o închidă în turn. Toţi fug. Visul se termină. Întuneric.

ACTUL AL III-LEA

1. Potpourri. Un iarmaroc. Se crapă de ziuă. Münchhausen este întins pe jos, dormind. Münchheim îşi deschide teatrul, ca la început. Are un nou asistent, pe Karl, pajul, care povesteşte cu pathos idila lui Münchhausen cu Fatima, fiica Sultanului. Kern deschide, la rându-i, maşinăria.
2. Interludiu. Münchhausen se trezeşte, mahmur. Nu ştie pe ce lume se află. Confundă personajele reale cu cele din vis.
3. Virelai. Lumea sa interioară se clarifică treptat. El e un vizionar, aude vocea Poeziei.
4. Interludiu. Lisbeth îşi dezvăluie identitatea. Întors la realitate, Münchhausen îşi dă seama că pajul său Karl este de fapt frumoasa Lisbeth, pe care o ştia de mică.
5. Liebeslied. Lisbeth îi destăinuie cum s-a hotărât să-l urmeze, pentru a-i fi aproape. Acum nu mai are nici o speranţă, aşadar îi spune adio. Münchhausen îşi dă seama dintr-o dată că nu poate trăi fără ea. Se alătură şi ceilalţi, într-o atmosferă ce capătă nuanţe de music-hall, dar cu un subtext ironic şi amar.
6. Interludiu. Creditorul întreabă însă, rupând vraja şi aducându-i pe toţi cu picioarele pe pământ: "Ce-i cu datoria?" Kern tranşează chestiunea, spunându-i lui Münchhausen că-l face bogat în schimbul minciunilor pe care i le va spune.
7. Peşrev (Alla Turca). Cvintet în care Münchhausen e nehotărât, iar ceilalţi îl sfătuiesc ce să facă.
8. Recitativ. Lisbeth, devenită o femeie de afaceri hotărâtă, propune o modalitate de a-i împăca pe toţi: să-l transforme pe Münchhausen într-un Superstar. Fiecare va contribui cu ceva la acest lucru.
9. Musette - Gigue. Se pun să construiască o firmă cu diferite departamente. Münchhausen şi Münchheim stau la CREAŢIE, Kern şi Lisbeth la MARKETING, iar Creditorul la CASIERIE.
10. Frottola. Începe o invenţie de poveşti, firma începe să dea rezultate. Totul după legea cererii şi a ofertei. Mecanismul se accelerează demenţial şi nu mai poate fi oprit. Explodează. Toţi mor.
11. Final. Trupurile neînsufleţite zac pe jos. Singură, maşinăria Münchoskop-ului se reporneşte şi începe din nou, imperturbabil, să producă imagini. Cortina, în timp ce comentariul sardonic al orchestrei, asemenea unui zâmbet îngheţat, încheie opera. (Dan Dediu)



Sala ARCUB - Ora 21.30
Nopţi de muzică nouă

HANS VAN KOOLWIJK (Olanda)

"Sound is Substance"
(instalaţii muzicale şi concert )

Îşi dau concursul:
Hans van Eck (Olanda)
Irinel Anghel (acordeon) (România)
Andrei Kivu (violoncel) (România)
Sorin Romanescu (chitară electrică) (România)

Concert realizat cu sprijinul Fundaţiei Gaudeamus (Olanda) şi al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos

Hans van Koolwijk

Hans van Koolwijk (n.1952) este fascinat de sunet, de sunetele primordiale care pot fi auzite şi simţite. După absolvirea Academiei regale din Olanda cât şi a Academiei de stat pentru arte vizuale, se situează, din 1987, între artele vizuale şi muzică. Piesa centrală, BAMBUSO SONORO, îşi are originea în ideea unui singur interpret care să cânte la mai mulţi flauţi. BAMBUSO este o sculptură sonoră nefinisată, care foloseşte uneori drept instrument muzical, în care vizualul se îmbină cu auralul. Sunetele pot fi văzute. Ascultătorul ar vrea să fie prezent fizic, preferabil între flauţi, pentru a vedea efortul interpretului, strădania lui de a produce sunetele. Van Koolwijk a dat mai multe concerte cu BAMBUSO în săli ca MACBA, The Contemporary Art Museum în Barcelona (1996), Grame în Lyon (1997), pentru ISCM Centre for Contemporary Music în Warsaw (1998), în Rudolfinum în Prague (2000), pentru The International Society of Contemporary Music în Casino, în Muzeul de artă contemporană din Luxemburg (2000), şi în multe locuri din Olanda. În acest an, Van Koolwijk construieşte un nou instrument, mult mai flexibil decât BAMBUSO. Acest instrument constă din mai multe fluiere de bambus şi un uriaş flaut bas. Primul concert cu acest nou instrument va fi în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi" din România, alături de Bambuso. La aceste două instrumente muzicale vor cânta Hans van Koolwijk şi Hans van Eck.

Hans van Eck (n. 1958) compune o muzică extrem de "colorată"; este un designer al sunetelor şi, în acelaşi timp, muzicolog. A studiat muzica electronică la Institutul de Sonologie din Utrecht, şi muzicologia la Universitatea din Amsterdam.

Alături de ei, vor fi prezenţi ca interpreţi Sorin Romanescu - chitară, Irinel Anghel - instrumente exotice, percuţie, acordeon, Andrei Kivu - violoncel, percuţie. Cei cinci muzicieni se vor aşeza cu faţa către centrul sălii, astfel încât publicul să fie în mijloc, înconjurat de sunete. Va fi o încântare nu numai pentru auz, ci şi pentru ochi.

"Sound is substance"

Hans van Koolwijk a dezvoltat această idee în multe dintre sculpturile sale sonore, cum ar fi OORSPRONG, un flaut mai mare de 12 metri, în care se poate sta şi în care se pot simţi vibraţiile în întregul corp şi GLISSANDO, ale cărui flaute cu acutele lor şi cu tonurile lor atât de diferite şi de penetrante încântă auzul. Cu sprijinul financiar al BKVB, Van Koolwijk a creat o nouă sculptură sonoră acustică, dirijată printr-un computer cu MAX. Acestea pot fi văzute în Oerlank, o expoziţie deosebită a lucrărilor sale la Muzeul naţional van Speelklok tot Pierement din Utrecht, în care vizitatorii se pot scălda într-o mare de sunete. Împreună cu Arie van Schutterhoef şi Hans van Eck de la SCHRECK, Laboratory for Live Electro Acoustic Music, Van Koolwijk a dezvoltat tipuri alternative de emitere a sunetelor. Cel mai celebru dintre acestea este BasBoxen. În the SOUND REFLECTOR, sunetul flauţilor mici este reprezentat printr-un punct în spaţiu. Ascultătorul poate descoperi acest punct mişcându-şi capul, astfel încât i se pare că sunetul este generat undeva în cap. The MARL REFLECTOR are la bază aceeaşi idee aplicată însă pe o scară mai largă, o elipsoidă ce va fi permanent deschisă publicului, de îndată ce i se va găsi un loc permanent.

Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004