Vineri 28 mai - ora 11 - ora 14 - ora 16.30 - ora 17.45 - ora 19.15

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin" - Ora 11
Dimineţi de muzică nouă: recitaluri-workshop

ALEXANDRU MATEI (percuţie)(România)

Program:
Adrian Raţiu (România) - Ecouri II
Eliott Carter
(SUA)- Improvisation
Michel Jarrell
(Elveţia) - Assonance VII
Liviu Dănceanu
(România) - Melohexachromie

Alexandru Matei


Alexandru Matei - percuţionist. Născut la Dej în 1957, Alexandru Matei a studiat cu Grigore Pop şi este membru fondator al ansamblului acestuia - Ansamblul de percuţie din Cluj, înfiinţat în 1976 la Academia de Muzică din Cluj. Alexandru Matei este, la rândul său, fondatorul şi conducătorul ansamblului de percuţie "Game" al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, instituţie în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea în calitate de conferenţiar la catedra de percuţie şi de muzică de cameră. Din 1985 face parte din Atelierul de muzică contemporană ARCHAEUS, cu care a participat la numeroase turnee şi concerte în ţară şi în numeroase oraşe europene şi americane. Alexandru Matei deţine o prestigioasă carieră solistică: solist al multor orchestre simfonice din ţară, invitat pentru concerte şi recitaluri în ţară şi străinătate, autor al numerase înregistrări pentru radio, televiziune şi diverse Case de Discuri. Pentru activitatea concertistică individuală sau în cadrul ansamblurilor ARCHAEUS şi GAME, Alexandru Matei a fost distins cu numeroase premii: Premiul A.T.M. (1987), Premiul U.C.M.R. ((1990), Premiul Criticilor Muzicali din România (1991), Premiul revistei "Actualitatea Muzicală" (1996,1999), Premiul "Soros"(1997, 1998). "Când îl vezi sau îl auzi cântând, te întrebi dacă nu cumva baghetele ce-i prelungesc braţele nu sunt din tolba acelui magician a cărui vrajă ne ademeneşte către acţiune şi contemplaţie deschizându-ne o posibilă cale "spre lumina interioară şi intuiţia intelectuală" de care vorbea Novalis. (Liviu Dănceanu)

ADRIAN RAŢIU
(biografia la pagina... Ziua III, Profil, ora 14)

ECOURI II

"ECHOES" - piesa pentru vibrafon şi marimba este o lucrare de mici dimensiuni (7 pagini), având caracterul unui dialog între două instrumente mânuite de acelaşi percuţionist. Sunt de fapt două piese scurte, necontrastante, bazate pe idei muzicale înrudite reciproc. A fost scrisă în anul 1984 şi executată tot atunci, şi ulterior în Spania. Interpret a fost Alexandru matei, care mi-a mărturisit că în străinătate a fost bine primită.

ELIOTT CARTER

Elliot Carter - compozitor american. Născut în 1908 la New York, Carter a studiat la Universitatea Harvard şi ulterior la Paris (cu Nadia Boulanger). După o primă perioadă neoclasică, muzica sa devine tot mai complexă. Principiul "modulaţiei metrice" şi cel al "caracterizării psihologice a personajelor" devin predominante şi genereaza lucrări ca cele 4 Cvartete de coarde, Dublul concert pentru clavecin, pian şi orchestră, Simfonia pentru 3 orchestre, "Penthode" pentru 5 cvartete, ca şi lucrările vocale "Syringa" şi "A Mirror on which to Dwell". Director al Companiei Ballet Caravan, apoi director muzical la Saint John's College Annapolis, Elliot Carter a predat la Universitatea Columbia şi la Queens College of New York.

"Improvisation"

"Improvisation" este a 5-a lucrare din ciclul "8 piese pentru patru timpane". Cele patru timpane sunt tratate foarte complex - sunetul lor fiind rezultatul atât al rezonanţei membranei cât şi al armonicelor rezonatorului. Deşi acordajul lor nu se schimbă, compozitorul realizează o lucrare complexă atât prin diversitatea ritmică şi timbrală, cât şi prin paleta largă a dinamicii.

MICHAEL JARELL

Născut în 1958 la Geneva, Michael Jarell a studiat compoziţia la Conservatorul din Geneva cu Eric Gaudibert, iar apoi cu Klaus Huber la Freiburg. Muzica sa a fost distinsă cu numeroase premii: Acanthes (1983), Beethovenpreis (1986), Gaudeamus (1988), Siemens-Forderungspreis (1990). Din 1993 este profesor de compoziţie la Universitatea de Muzică din Viena.

Assonance VII

Assonance VII a fost scrisă pentru Concursul Internaţional de percuţie de la Geneva. Este o lucrare de virtuozitate care foloseşte un mare număr de instrumente şi o mobilitate emoţională specială. Dacă prima secţiune utilizează numai instrumente de metal, cea de-a doua realizează un dialog între metale, lemne şi membranofone, pentru ca cea de-a treia secţiune să propună o interesantă structură ce suprapune 4 sonorităţi diferite, obţinute pe aceleaşi instrumente (vibrafon şi crotale ) cu 4 baghete diferite. În finalul lucrării substanţa muzicală se dilată, se rarefiază, iar atmosfera se încarcă de linişte, de pace. (Alexandru Matei)

LIVIU DĂNCEANU

Melohexachromie

Melodie hexafonică (Melohexacromie), op.50, nr.1 a fost compusă în anul 1988. Lucrarea stă la baza partiturii primei părţi şi a cadenţelor solistice din Marea Unire, op.50, nr.2 - concert pentru percuţie, instrument solist şi orchestră, cultivând o structură monodică croită după un tipar repetitiv-restrictiv. Titlul relevă dimensiunea cromatică a melodiei, starea ei de agregare într-un registru de şase culori (surse sonore): triangoli, crotali, glockenspiel, marimbafono, vibrafono şi clopote. Aşadar, o melodie spaţializată timbral, repartiţia culorilor fiind provocată de acelaşi principiu ce guvernează însăşi forma lucrării: repetitiv-restrictiv ori, prin opoziţie, repetitiv-aditiv. Liviu Dănceanu



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 14
Profil componistic:

Horaţiu Rădulescu (Elveţia)

Prezintă: Dumitru Avakian (România)

HORAŢIU RĂDULESCU

Compozitor francez de origine română, Horaţiu Rădulescu a părăsit Bucureştiul natal la sfârşitul anilor '60, imediat după terminarea studiilor universitare împlinite la conservatorul bucureştean la clasele maestrilor Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe. A trăit în Franţa, la Versailles, apoi în sudul Germaniei; actualmente este rezident în Elveţia, pe malul lacului Leman, lângă Montreux. A fost student şi a susţinut la raâdul său cursuri la celebrul Institut pentru Muzica Nouă de la Darmstadt. Alături de marile personalităţi ale muzicii deceniilor din urma, Radulescu este detinator al importantei burse berlineze DAAD, recunoastere conferita celor care au marcat cu speciala originalitate destinele muzicii europene. Insusi marele Olivier Messiaen, cu peste douazeci si cinci de ani in urma, a remarcat originalitatea absoluta, cu totul promitatoare pe atunci, a creatiei muzicianului roman. Rădulescu este unul dintre initiatorii conceptului de muzica spectrala, muzica ale carei structuri intonationale se pozitioneaza in baza raporturilor dintre elementele spectrului sonor. Muzica sa, economic scrisa, se desfasoara, insa, pe spatii largi, generoase. Este unul dintre putinii compozitori romani ce dispune de o importanta audienta europeana si nord-americana. Recent, cu prilejul împlinirii unui crug rotund al vârstei, pe parcursul unui întreg an, a fost cântat în zeci de concerte pe toate meridianele lumii, din Australia şi din Japonia până în Europa - în toate marile centre muzicale şi, de asemenea, în Statele Unite ale Americii. In Romania este cantat rar, cu precadere la unele manifestari festivaliere ale "Saptamanii Internationale a Muzicii Noi". Muzica sa are nevoie de un teritoriu apreciabil pentru a putea fi perceputa la dimensiunile ei reale; ma refer atat la dimensiunile muzicale cat si la cele psihologice. Unul dintre numerele presigioasei reviste "Le Monde de la Musique" îi consacra compozitorului Horatiu Radulescu trei pagini generoase, o convorbire ampla, extrase din partituri agrementate de o grafie multicoloră, geometrică, sugestivă, discografia completa, principalele creatii, succesiunea momentelor operei componistice incepand cu acel impresionant "Taaroa", op.7, pentru orchestra, scris in urma cu peste trei decenii, si continuand pana in zilele noastre cu tulburatoarea Sonata pentru pian, cea de a treia, op.86, conceputa in urma cu doi ani si prezentata in cadrul marelui festival pianistic al Frantei, cea mai importanta manifestare pianistica europeana, de la Rocque d'Antheron. Recent a fost terminată partitura unui Concert pentru violoncel si orchestra, o comandă exprimată de Radio-France şi dedicată soţiei sale, violoncelista engleză Catherine Marie Thunnell; este o lucrare de peste treizeci de minute, o lucrare de un caracter concertant si neconcertant in acelasi timp, o partitura ce evoca mitul lui Ulise in viziunea lui James Joyce. Pe de altă parte, Concertul pentru pian şi orchestră "The Quest" - "căutarea" - lucrare prezentată în concert şi imprimată în variantă discografică CD de pianistul german Ortwin Sturmer, de Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Frankfurt, ansamblu aflat sub conducerea cunoscutului dirijor Lothar Zagrosek, această lucrare, deci, a fost recompensată cu calificativul suprem CHOC, al Revistei Le Monde de la Musique. (Dumitru Avakian)

Dumitru Avakian

Dumitru Avakian
- critic muzical. Secretar General al Uniunii Criticilor Muzicali din România, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor. Critic, publicist muzicial. De aproape patru decenii desfăşiară o susţinută activitate pedagogică în domeniul studiilor muzicale teoretice. Deţine funcţia de Secretar General al Uniunii Criticilor Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România; este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Desfăşoară o susţinută activitate publicistică atât în România cât şi peste hotare, activitate extinsă pe o perioadă de 40 de ani. Autor a peste 2.000 de articole în domeniul vieţii musicale din România şi din străinătate, de studii de specialitate în domeniul teoretic al artei musicale. Autor de emisiuni de radio şi de televiziune, emisiuni orientate prioritar în direcţia descoperirii, afirmării şi susţinerii tinerilor muzicieni din România. A conferenţiat pe probleme privind viaţa muzicală, aspecte ale istoriei muzicii româneşti şi europene, conferinţe susţinute la Bucureşti, la Berlin, la Hanovra, etc. Stagii de perfecţionare profesională susţinute la Bucureşti - la Universitatea de Naţională de Muzică, la Darmstadt, în Germania - la Institutul pentru Muzică Contemporană, la Pecs, în Ungaria. Organizator în domeniul vieţii musicale, în ţară şi peste hotare, organizator a numeroase competiţii, concerte şi festivaluri destinate promovării tinerilor muzicieni; membru în juriile numeroselor competiţii muzicale naţionale şi internaţionale. Consilier şi organizator al manifestărilor muzicale în cadrul Pavilionului Românesc la Expoziţia Universală - Hanovra 2000, Consilier şi organizator al manifestărilor muzicale în cadrul ediţiilor din anii 1998 şi 1999 ale Târgului Internaţional de Artă de la Bucureşti. Fondator şi membru al Forum-ului Muzical Balcanic, cu sediul la Atena. Organizator al manifestărilor cu caracter muzical în cadrul Bienalei de Artă de la Tessalonik - Grecia, oct.2000. Distincţii şi premii acordate de Uniunea Criticilor Muzicali, de Preşedinţia României, de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor, de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică, de Uniunea Armenilor din România, de revista "Actualitatea Muzicală".



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 16.30
După-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert

Cvartetul de coarde APERTO
(România)

Ladislau Csendes (vioara I)
Diana Moş (vioara II)
Marian Movileanu (violă)
Andrei Kivu (violoncel)

Program:
Jonathan Harvey (Marea Britanie)- String Quartet no. 2 *
Călin Ioachimescu
(România) - Cvartet de coarde nr. 2 **

Ansamblul APERTO

Ansamblul APERTO
înfiinţat în 1990, ansamblul a abordat muzica nouă în cele mai diverse combinaţii timbrale. Ca duo, DOLORES CHELARIU (clavecin, pian, orgă) şi LADISLAU CSENDES (vioară, violă, viola d'amore) au fost aplaudaţi atât în ţară, cât şi la Roma (1990, 2002), Frankfurt (1994), Budapesta (1994), Veneţia (2002). În formula de trio, constituită împreună cu DAN AVRAMOVICI (clarinet, saxofoane), s-a impus atenţiei prin calitatea repertorială şi interpretativă, iar în formaţie de cvartet (LADISLAU CSENDES- vioara I, MARIUS BÎCLEA - vioara a II-a, MARIAN MOVILEANU - violă, ANDREI KIVU - violoncel) prin concertele susţinute şi înregistrările realizate în Germania, Japonia, Olanda, Polonia, Spania şi Ungaria. Cvartetul APERTO a fost invitat să concerteze în cadrul festivalului Internaţional G. Enescu, Bucureşti, 2003.

JONATHAN HARVEY

Compozitor englez nascut la Sutton Coldfield, Warwickshire în 1939, Jonathan Harvey a obţinut doctoratele la Universităţile din Glasgow si Cambridge. Muzica sa este frecvent interpretată de ansamblurile Modern, Intercontemporain, Ictus (Belgia ), New Ensemble (Olanda), şi este prezentă în toate festivalurile importante de muzică nouă din lume. Creaţia sa cuprinde 2 opere ( Inquest of love şi Passion and Ressurection ), lucrări pentru orchestră (Cello Concerto, Percussion Concerto, Madonna of Winter and Spring, White of Jasmine, Bird Concerto with Piano Song), lucrări pentru diferite ansambluri camerale (4 cvartete de coarde, Nataraja, Scena, Death of Light, Light of Death), ca şi numeroase lucrări electroacustice (Bhakti, Ritual melodies, Advaya), si numeroase lucrări corale. În 1993 a fost distins cu prestigiosul premiu Britten pentru întreaga sa creaţie.

Cvartetul de coarde nr.2 (1988)

Cvartetul de coarde nr.2
(1988) exploreaza interacţiunea dintre UNU-MULTIPLU, dintre unisonul melodic şi difracţia lui, un proces al cărei analogie spirituală reprezintă o ultimă disoluţie a tensiunii, o ieşire din mişcare şi retrospecţie, în care inocenţa poate fi recîştigată, dacă nu chiar recreată. Sunt multe şi subtil variate aspecte ale acestui proces în cadrul lucrării, pe care compozitorul o împarte în 3 secţiuni principale. (Arnold Whittall)

CĂLIN IOACHIMESCU

Călin Ioachimescu s-a născut în Bucureşti în anul 1949. In 1975 a absolvit cursurile de compoziţie ale Universităţii de Muzică din Bucureşti. A participat deasemenea la Cursurile internaţionale de vară de la Darmstadt şi, beneficiind de o bursă a statului francez, a urmat un stagiu de informatică muzicală pentru compozitori la I.R.C.A.M. Pentru activitatea sa componistică a fost distins cu numeroase premii ale Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din Romĺnia, premiul Academiei Romĺne, precum şi prestigiosul "Kranichsteiner Musikpreis" al Institutului Internaţional de Muzică de la Darmstadt (1984). Actualmente, Călin Ioachimescu conduce Studioul de Muzică Electronică al Uniunii Compozitorilor. Creaţia sa acoperă toate genurile de muzică : de la genul simfonic şi concertant pĺnă la lucrări de muzică electroacustică. Estetica lui Călin Ioachimescu se înscrie în orientarea care explorează lumea interioară a sunetului, vizĺnd un limbaj bazat pe legi acustice şi psihoacustice, în aspiraţia de a accede spre o "nouă consonanţă".

Cvartet de coarde nr. 2

Cvartetul de coarde nr. 2 a fost scris în anul 1984. Lucrarea are 2 părţi aflate în contrast: dacă în cea dintâi atmosfera predominantă este mai degrabă statică, incantatorie, în partea a II-a elementul dinamic este preponderent, creând contraste puternice. (Călin Ioachimescu)



Aula Palatului Cantacuzino - Ora 17.45
Ansamblul ARS POETICA (Republica Moldova)

Director artistic: Ghenadie Ciobanu

Conducerea muzicală: Oleg Palymski

Iulia Rivilis
(pian)
Sergiu Sarov
(flaut) Vasile Habasescu (oboi) Sergiu Musat (clarinet) Veaceslav Dragoi (fagot) Ludmila Amelina (percuţie) Tatiana Stepanov (vioară) Larisa Golubev (violoncel)
Invitată: Elmira Sebat (mezzosoprană) (România)

Program:
Oleg Palymski (Republica Moldova) - Intermundium pentru 8 instrumente
Dmitrie Kitsenko (Republica Moldova) - Trio for flute, oboe and bassoon
César Camarero
(Spania) -Reverso 2
Igor Iachimciuc (Republica Moldova) - "Ar trebui"
Ghenadie Ciobanu
(Republica Moldova) - "De dincolo" - Studiul sonor Nr.4

Ansamblul ARS POETICA
Înfiinţat în 1991 de către compozitorul Gh. Ciobanu şi reînnoit în 1993 de când activează în actuala componenţă, ansamblul îşi propune drept scop principal abordarea muzicii noi şi promovarea creaţiilor muzicale semnate de compozitorii din Republica Moldova, în consonanţă cu familiarizarea publicului cu valorile muzicii contemporane. Este singurul ansamblu constant şi activ specializat în muzică nouă din Republica Moldova. "ARS POETICA"a evoluat în concerte şi în emisiuni radiofonice în România, Ucraina, Rusia, Danemarca, Spania, China, Grecia. A participat la mai multe festivaluri internaţionale de muzică contemporană: "Zilele Muzicii Noi" (Chişinău), "Zilele Muzicii Contemporane" (Bacău, România), "Întâlnirile Muzicii Noi" (Brăila, România), ENSEMS (Valencia, Spania), "Săptâmâna Internaţională a Muzicii Noi" (Bucureşti, România) ş.a. Repertoriul formaţiei include lucrări ale autorilor din Moldova alături de creaţiile unor compozitori consacraţi din Germania, Franţa, SUA, Danemarca, Rusia, Polonia, Suedia, Spania, Elveţia, Italia, Israel, România etc. "ARS POETICA" practică de asemeni şi muzică de tradiţie bizantină, jazz, muzică a diferitelor epoci şi curente stilistice. În 1997 ansamblul a devenit Laureat al Premiului Naţional pentru Tineret în domeniul Literaturii şi al Artei.

Elmira Sebat

Născută la Bucuresti pe 7 octombrie 1968, mezzosoprana Elmira Sebat a absolvit sectiile "Muzicologie" şi "Canto" ale Academiei de Muzică din oraşul natal. Rolul care a marcat momentul absolvirii secţiei "Canto" - Femeia din monodrama "Erwartung" de A.Schoenberg - a fost şi începutul unei profunde apropieri de muzica contemporană, căreia Elmira Sebat i-a devenit o fidelă şi pasionată promotoare. Acest fapt este dovedit de colaborările sale cu numeroşi compozitori români şi străini, cărora - cel mai adesea - interpreta le-a prezentat lucrările în primă audiţie absolută: Adina Dumitrescu, Dana Probst, Laurenţiu Beldeanu, Jose Souza, Doina Rotaru, Mihaela Vosganian, Ulpiu Vlad. Întâlnirea cu compozitorul german Thomas Beimel - care i-a dedicat deja Elmirei Sebat trei dintre lucrările scrise special pentru vocea sa solo - a constituit un moment important pentru dezvoltarea artistică a ambilor muzicieni. Această conlucrare a fost finalizată până acum printr-o serie de concerte ce au avut loc în Germania (Wuppertal, Sollingen) în noiembrie 2002 şi două recitaluri pentru voce solo în aceeaşi ţară (Wuppertal, Stuttgart) în decembrie 2003. Cu aceste ocazii, interpreta a colaborat cu ansamblul "Partita Radicale" şi a realizat 2 prime audiţii absolute ale lucrărilor lui Thomas Beimel: "Auf deinen Wangen", în cadrul celei de a zecea ediţii a simpozionului "Else Lasker-Schueler" şi "'Aynaki", în cadrul proiectului internaţional "Bildnis einer Stimme - Armin T. Wegner hoeren". Seria primelor audiţii absolute a continuat în martie-aprilie 2004 - de data aceasta în domeniul muzicii de operă - cu participarea cântăreţei la realizarea lucrării "Os fugitivos" de Jose Eduardo Rocha (12 spectacole ce au avut loc la "Teatro da Trindade", Lisabona). Ca membră a ansamblului "Pro Contemporania", Elmira Sebat figurează pe discul recent apărut al acestei formaţii - "Romanian Women Composers".

OLEG PALYMSKY

Oleg Palymski - compozitor şi dirijor. Născut în 1966 la Magadan, a absolvit Academia de Muzică "G. Musicescu" la specialităţile muzicologie (1991), compoziţie (1993) şi pian (1998). A studiat dirijatul cu M. Adâlov. Se manifestă în triplă ipostază de compozitor, pianist şi dirijor, fiind membru permanent al ansamblului "ARS POETICA". Este autor de creaţii simfonice şi camerale. Împreună cu "ARS POETICA" a întreprins turnee în mai multe ţări şi a participat la importante festivaluri de muzică nouă în Moldova, România, Ucraina, Rusia, China, Grecia, Danemarca, Spania, Austria ş.a.

Intermundium pentru 8 instrumente

Lucrarea Intermundium pentru 8 instrumente este compusă din 8 structuri interpretate attacca: 1.Introductio. 2. Sphaera I. 3. Intermedium I. 4. Sphaera II. 5. . Intermedium II. 6. Sphaera III. 7. Evolutio. 8. Finis. Partile contrastante 2, 4 si 6 reprezinta esenta şi evoluţia materialului muzical , iar părţile 7 şi 8 + sinteza lui. (Dr. Irina Ciobanu-Suhomlin)

DMITRY KITSENKO
Dmitri Kitsenko - compozitor.Născut în 1950 în oraşul Belaia Ţercovi (Ucraina), a studiat compoziţia cu S. Lobel la Conservatorul din Chişinău şi şi-a perfecţionat măiestria cu Tiberiu Olah la Academia de Muzică din Bucureşti. Creaţia sa cuprinde numeroase lucrări în diverse genuri: patru simfonii, şapte concerte instrumentale, patru cantate, piese pentru ansambluri etc. Din 1988 lucrările sale se interpretează la diferite festivaluri muzicale internaţionale în Moldova, România, Bulgaria, Danemarca etc. În prezent este lector superior la catedra "Teoria Muzicii şi Compoziţie" a Academiei de Muzică "G. Musicescu" din Chişinău.
Trio for flute, oboe and bassoon
Scrisă în 2003, lucrarea este structurată în trei părţi:
1. Praeludium
2. Intermedius
3. Cantus

CESAR CAMARERO
S-a născut în Madrid în 1962. În 1977 se mută în New York, unde ia ore în particular de armonie, contrapunct, teoria muzicii, pian şi muzică electronică. Începe să compună primele sale lucrări. Din 1989, când Cvartetul său de coarde "El Silencio Va Mas Deprisa al Reves" este selectat pentru Concursul "Gaudeamus" (Olanda), lucrările sale încep să fie prezente în festivalurile internaţionale, mai ales în ţările europene. Creaţiile sale au fost răsplătite cu distincţii ca "Villa de Madrid" 2001, Spania, "Guido d'Arezzo" 1998, Italia, "Hannover Biennale" 1997, Germania, "Premi Ciudat d'Alcoi" 1994, Spania.

REVERSO 2
Lucrarea, terminată în octombrie 2001, este dedicată compozitorului Fabián Panisello, conducător al Ansamblului PLURAL ENSEMBLE, care a şi interpretat-o de altfel în cadrul Festivalului Ensems de la Valencia.

IGOR IACHIMCIUC
Născut în oraşul Edinet, Republica Moldova, în anul 1968. Studiază ţambalul la Colegiul de Muzică "Ştefan Neaga", apoi la Academia de Muzica "Gavriil Musicescu" (1989-1994). Este deţinător al diferitelor premii la concursurile naţionale de instrumentişti. În perioada 1994-2001 studiază compozitia cu profesorul Vasile Zagorschi la Academia de Muzică, iar în 2001 întreprinde un stagiu de perfecţionare la Universitatea din Utah (SUA). Este deţinător al Premiului I la concursul de compoziţie Wayne Peterson (San Francisco, California, 2003), precum şi la festivalul-concurs de romanţe "Crizantema de argint" (Chişinau, 1996).
"Ar trebui"
Lucrarea "Ar trebui" pentru ansamblul cameral a fost inspirată din poemul omonim al poetei Ana Blandiana. Ideea reversibilităţii vieţii reprezentând una dintre leittemele poemului, este extrapolată la sistemul de imagini precum şi la cel al mijloacelor de expresie a lucrării muzicale. (Dr. Irina Ciobanu-Suhomlin)

GHENADIE CIOBANU

Ghenadie Ciobanu - compozitor. Născut în 1957, a absolvit Facultatea de pian a Institutului Muzical-pedagogic "Gnesin" din Moscova şi cea de compoziţie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chişinău. Este autor de simfonii, lucrări scrise pentru ansambluri camerale (instrumentale), creaţii corale, de muzică pentru teatru şi film etc. Creaţiile sale au fost interpretate la mai multe festivaluri şi întruniri muzicale din Franţa, Germania, Austria, Spania, Israel, Danemarca, România, Rusia, Estonia, Ucraina, Grecia, China etc. A participat la diferite festivaluri internaţionale: FIMU '91 (Belford, Franţa), "Music of Friends '95" (Moscova), "Săptamâna Internaţională a Muzicii Noi" (Bucureşti, 1991, 1992, 1996, 2002), Festivalul internaţional "George Enescu" (Bucureşti, 1991), "Zilele Muzicii Contemporane" (Bacău, 1996, 1998), "Musica Danubiana" (Satu Mare, 1996), ENSEMS '96 (Valencia), "Two Days and Two Nights of New Music"(Odesa, Ucraina, 1995, 1996, 1997, 1999), "Zilele Muzicii Noi" Chişinău (1991-2002), Festivalul "Mărţişor" (Chişinău 1989, 1995, 1998, 1999), International Festival of Contemporary Music in Minsk, Belarus (1995), Internationales Musik-Festival (Heidelberg, 1992), "Moscow Autumn '96, '97, '98", "Kontrasts" International Contemporary Music Festival (Lvov, 1997), "Toamna muzicală clujeană" (1997), "Musica Nova" (Sofia, 1998), "Europe-Asia '98" (Tatarstan, Kazan), "Întâlnirile Muzicii Noi" (Brăila, România, 1999). Este Laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova (1998), Maestru în Artă (1999), distins cu Premiul Naţional pentru Tineret în domeniul Literaturii şi Artei (1991). A obţinut Premiul I la Concursul de compoziţie consacrat aniversarii a 50 de ani ai UNESCO şi ONU (Chişinău, 1995) şi Premiul I la concursurile de compoziţie organizate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (1995, 1997, 1998, 2001), Premiul pentru muzică la Festivalul Naţional Teatral şi de Dramaturgie Contemporană (Chişinău, 1998), Premiul "Antena de Aur" al TV Moldova (1999). Este fondator şi director artistic al Ansamblului "ARS POETICA", autor şi prezentator al ciclului de emisiuni despre muzica contemporană "Studioul Muzicii Noi" la Radio Moldova. Este fondator şi director al Festivalului internaţional "Zilele Muzicii Noi". Este profesor invitat la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria unde în repetate rânduri a susţinut cursuri de compoziţie. În 1997 a fost ales Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică "Gh.Dima" din Cluj-Napoca). Activează şi la catedra de Teoria Muzicii şi Compoziţie a Universităţii de Stat a Artelor din Chişinau cu titlul de profesor universitar. Este director executiv al Cursurilor de Vară de Compoziţie şi Interpretare muzicală; din 1991 este Preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Republica Moldova şi Preşedinte al Secţiunii Naţionale Moldoveneşti a SIMC. Ministrul Culturii al Republicii Moldova (1997-2001).

"De dincolo" - Studiul sonor Nr.4 / The Sound Etude Nr. 4

Studiul sonor Nr.4 subintitulat şi "De dincolo" face parte din ciclul Studii sonore (Sound Etudes). Fiecare dintre lucrările acestui ciclu tind să reflecte, conform concepţiei compozitorului, fenomene artistice, estetice, stilistice şi tehnologice specifice muzicii contemporane. Studiul sonor "De dincolo" pentru voce şi ansamblu cameral este scris pe versuri de Traian Vasilcau. Fondul muzical al studiului reprezintă sinteza unor particularităţi ale expresionismului muzical, în lucrare fiind utilizate şi proprietăţi ale stilurilor muzicii orientale. (Dr. Irina Ciobanu-Suhomlin)



Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.15
Seri de muzică nouă: concert simfonic

ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO
(România)

Dirijor: Ludovic Bacs (România)

Solişti: Daniel Kientzy (saxofon) (Franţa)
Peter Handsworth
(clarinet) (Australia)

Program:
Jean Luc Darbellay (Elveţia) - Oyama pour grand orchestre *
Maia Ciobanu (România) - Concert pentru clarinet şi orchestră de coarde **
Ştefan Niculescu (România) - CANTOS - SIMFONIA A III-A CONCERTANTĂ
Adrian Iorgulescu (România) - Semnale pentru orchestră


ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO


Rolul ansamblului simfonic al Radiodifuziunii a început în 1928, odată cu apariţia postului de radio din Bucureşti. Atunci s-a pornit de la un nucleu de cinci instrumentişti, la care în decurs de patru ani s-au mai adăugat şi alţii. Astfel, în noiembrie 1932 orchestra formată a avut prima sa întâlnire cu publicul, la pupitrul dirijoral fiind Mihail Jora - o personalitate a muzicii româneşti, dar considerat şi ca una dintre cele mai marcante figuri ale radioului bucureştean. Deşi iniţial menirea ansamblului simfonic a fost aceea de a răspunde specificului programelor radiofonice (înregistrări speciale), din 1957 el a participat şi mai activ la viaţa muzicală, prin transmiterea în direct din studio a concertelor săptămânale. În scurt timp, a devenit una dintre cele mai apreciate orchestre din ţară, pentru profesionalismul, rigurozitatea, dar şi eleganţa redării partiturilor. Repertoriul s-a lărgit, finisarea şi cizelarea ansamblului fiind dobândită prin câteva generaţii de muzicieni care s-au dedicat progresului său: Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Iosif Conta, Emanuel Elenescu, Paul Popescu, Horia Andreescu ş.a. Desigur, ca orice istorie, şi aceea a ansamblului simfonic Radio şi-a avut momentele ei definitorii, cum ar fi concertele susţinute de George Enescu, cele dirijate de Constantin Silvestri la prima ediţie a Festivalului Internaţional "George Enescu", sau memorabila seară din 1969, când la pupitrul dirijoral s-a aflat Ionel Perlea (revenit în ţară în ultimul său an de viaţă). De-a lungul timpului, cu acest ansamblu au colaborat dirijori şi solişti celebri: Leopold Stokowski, Carlo Zecchi, Igor Markevitch, Lawrence Foster, Isaac Stern, Yehudi Menuhin, Sviatoslav Richter, Dan Grigore, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Eugen Sârbu, Mihaela Ursuleasa ş.a.
Din primăvara anului 1990, noua titulatură a orchestrei simfonice este de Orchestra Naţională Radio. Ea a participat la numeroase turnee în toată Europa, la toate ediţiile Festivalului "George Enescu" şi ale Concursului "Dinu Lipatti", la concertele UER, la Ziua Radiodifuziunii, la Ziua Naţiunilor Unite, precum şi la toate ediţiile festivalului "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi". Dintre numeroasele înregistrări realizate, unele au dobândit şi recunoaşteri internaţionale, prin distincţiile obţinute: două Premii ale discului "Charles Cross" la Paris pentru Simfonia de cameră de Enescu şi pentru Missa în do minor de Mozart; Premiul "Poarta Soarelui" la Montevideo, pentru Rituale de Alberto Soriano şi Când strugurii se coc de Mihail Jora; Premiul "Koussevitzky" pentru piesa Coloana infinită de Tiberiu Olah. (Octavia Galescu)

Ludovic Bacs


S-a născut în 1930, la Petrila. Studiile muzicale le-a desfăşurat la Conservatorul din Cluj şi la Conservatorul din Moscova (1951-1956), urmând în paralel şi cursurile Facultăţii de Filozofie din cadrul universitaţii clujene. Este profesor la Universitatea de Muzică din Bucureşti, dirijor şi director artistic al Orchestrei de Cameră a Radiodifuziunii Române (1969-1997). A fondat orchestra de cameră "Musica rediviva" din Bucureşti, împreună cu care a repus în circulaţie muzica unor compozitori care au activat pe teritoriul românesc în sec. XVI-XVIII: Caianu, Ostermayer, Sarto-rius, Reilich, Speer. De asemenea, Ludovic Bacs a realizat numeroase prime audiţii şi înregistrări cu lucrări ale compozitorilor contemporani. Cu formaţia sa, sau ca dirijor invitat, a concertat în Rusia. Germania, Bulgaria, Polonia, Elveţia, Olanda, Iugoslavia, Spania.

Extrase de presă:
Ludovic Bacs - "nu numai un muzician excelent, dar şi un misionar constant şi entuziast al muzicii româneşti…"
(Actualitatea muzicală, Bucureşti)

"..Când interpretarea muzicală revelează o efervescenţă spirituală atât de bogată încât depăşeşte toate încercările stilistice ce ar putea distruge puritatea complexului limbaj muzical al lui Bach, abia atunci se atinge creaţia pură. Acest valoros act de creaţie interpretativă a fost atins de Ludovic Bacs. Atât orechestrator cât şi dirijor, Ludovic Bacs este imaginea servitorului fidel al muzicii, ale cărui trăsături sunt cinstea şi sobrietatea, atât în cadrul instrumental al conţinutului cât şi în mişcările mâinilor…" (Politiko, Belgrade, Yugoslavia)

Peter Handsworth

Studii cu David Shepard la Elder Conservatorium pe care l-a absolvit în 1987. Studii post-universitare în Germania cu Wolfgang Meyer. Carieră internaţională remarcabilă în calitate de solist sau de membru în diferite ansambluri camerale şi orchestrale. Prezent în numeroase festivaluri muzicale internaţionale (printre care Lochenhaus şi Schleswig-Holstein) în Europa, Japonia, Australia şi America de Sud. Înregistrări la radio şi la televiziune, înregistrări de CD-uri, alături de nume prestigioase de interpreţi şi formaţii ca: Sabine Meyer, Eddie Daniels, Isabelle van Keulen, Michael Ponti şi Wihan Quartet. A fost profesor asociat de clarinet la Karlsruhe (Germania). Peter Handsworth este Profesor la Conservatorul de pe lângă Monash University din (Australia) şi Director al Orchestrei de suflători a acestei universităţi australiene. Prezent pentru a doua oară consecutiv la Brăila, la Festivalul internaţional ÎNTÂLNIRILE MUZICII NOI/ MEETINGS OF NEW MUSIC, Peter Handsworth continuă să acorde o atenţie deloc conjucturală muzicii româneşti contemporane. Cornel Ţăranu, Tiberiu Olah, Sorin Lerescu (care i-a dedicat o lucrare, AUSTRAL, interpretată la Brăila, anul trecut, în primă audiţie), Doina Rotaru, sunt câţiva dintre compozitorii români care figurează în programele sale de recital prezentate publicului atât în cadrul Festivalului de muzică nouă de la Brăila cât şi în Australia sau în alte părţi ale lumii. Este prezent pe un CD editat în martie, 2002, Melbourne (Australia), cu piesa pentru clarinet solo, AUSTRAL, de Sorin Lerescu. (Caietul-program al Festivalului ÎNTÂLNIRILE MUZICII NOI, Brăila, 2002)

Peter Handsworth a realizat recent un CD, intitulat "Bridges", cu lucrări semnate de compozitori români, australieni şi coreeni. În curând va interpreta un concert pentru clarinet care i-a fost dedicat de Ivan Jevtich. A susţinut un recital de clarinet în 2003, la Bucureşti, ca invitat al ediţiei a 13-a a "Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi".

Daniel Kientzy
(biografia artistică… Ziua a IV-a)

JEAN-LUC DARBELLAY


Născut în 1946, la Berna, a studiat cu Cristobal Halffter, Edison Denisov şi Dmitri Terzakis, specializându-se la Lucerna, cu Klaus Huber şi Heinz Holliger, iar apoi la Paris, cu Pierre Boulez. A colaborat intens cu Siegfried Palm. A fost premiat de comunitatea Radiodifuziunilor Publice de limbă franceză, iar lucrările sale au fost comandate şi interpretate de renumite formaţii din Franţa, Germania, Rusia, Elveţia ş.a. A susţinut concerte în toată Europa, în SUA, Canada, China şi Malaezia. Este vice-preşedintele Secţiunii Naţionale Elveţiene a SIMC.

Oyama pour grand orchestre

După prezentarea în primă audiţie a acestei lucrări, presa nota: "Oyama, o creaţie vulcanică!". Muzica emană, precum vulcanul al cărui nume îl poartă, o energie ce se revarsă continuu, impresionând prin forţa sa de impregnare. O formaţie orchestrală completă se pune în mişcare pentru a face să tâşnească valuri de "lavă sonoră" ce au mareţia unui fenomen natural.

MAIA CIOBANU


Reprezentantă a generaţiei optzeciste, Maia Ciobanu a studiat compoziţia şi pianul la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti unde i se conferă titlul de doctor în muzică pentru teza "Aspecte ale relaţiei sunet-mişcare. Textul muzical ca element al spectacolului coregragic". Îşi completează studiile la "Internationale Ferienkurse für Neue Musik" - Darmstadt, R.F.Germania (1980) Este invitată să susţină conferinţe la Academia de muzică din Göteborg, Suedia (1955), la Academia de muzică din Köln-Wuppertal, Germania (1996), la Colegiul "Mariaberg" din Rorschach şi la Universitatea din St. Gallen, Elveţia (2000). Premiul Academiei Române (1998) şi Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1999) pentru muzică electronică.Membră a importante organisme muzicale naţionale şi internaţionale: UCMR, ISCM, ILWC, ICMA, IAWM, Maia Ciobanu a condus între 1995 - 2003 Centrul de informare asupra muzicii contemporane (CIMC), iar între 2002 - 2003 a fost Preşedinte al ISCM - Secţiunea Naţională Română. Este fondator şi primul redactor - şef al periodicului de limbă engleză "Contemporary Music - Romanian Newsletter" - prima publicaţie a Secţiunii Naţionale Române a ISCM şi primul periodic dedicat promovarii muzicii româneşti contemporane în străinătate. Actualmente Maia Ciobanu este conferenţiar universitar la Universitatea "Spiru Haret" şi profesor asociat la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" din Bucureşti; este activă ca muzicolog şi critic (articole, studii, eseuri, emisiuni Radio şi TV). Lista lucrărilor Maiei Ciobanu include aproape toate genurile în domeniul simfonic, vocal-simfonic, cameral, vocal, muzică electronică, de balet şi de scenă; ele au fost interpretate în Germania, Grecia, Suedia, Elveţia, Italia, Finlanda, Albania, Rusia, S. U. A. şi România, difuzate în ţară şi in străinătate. Un interes special este direcţionat spre mixarea surselor sonore clasice cu cele electronice, a expresiei muzicale cu cea verbală şi/sau coregrafică. Estetica compozitoarei se bazează pe tehnici diversificate, proprii structurilor arhaice, modalismului, spectralismului, teatrului instrumental, suprarealismului sau "noii consonanţe", fiind deschisă utilizării celor mai variate structuri sonore. Compozitoarea relevă o atitudine adesea metastilistică, în care diferitele niveluri temporale se suprapun şi se resintetizează, oferind o nouă coerenţă, un alt Sens şi o imagine artistică personală în cadrul curentului postmodern.

Concertul pentru clarinet şi orchestră de coarde(2004)

Lucrarea - o comandă a clarinetistului australian Peter Handsworth - este dedicată acestui artist complex şi profund original, pasionat de muzica contemporană şi bun prieten al celei româneşti. Rolul solistului este determinant în această piesă. Clarinetul este cel care iniţiază traiectul sonor, antrenând corzile în derularea unui flux muzical cu caracter narativ. Virtuozitatea solistului este mai mult decât o simplă demonstraţie a unor posibilităţi tehnice, ea indică rolului său declanşator al energiilor. Corzile nu se marginesc la rolul de acompaniator şi susţinător al clarinetului; ele îi propun un alt tip de expresivitate, de comunicare la care acesta poate adera, pe care îl transformă şi îl dezvoltă. Piesa face apel la valenţele organizării de tip misurato, dar şi la posibilităţile structurilor improvizatorice ; este utilizat tempo-ul omogen alternativ cu suprapuneri ale unor planuri temporale constituite diferenţiat, de asemenea sunt alternate şi/sau suprapuse conglomerate cromatice cu derulări de tip diatonic. Efectele de culoare trec pe plan secund, Sensul relevându-se în primul rând graţie organizării timpului sonor spre o posibilă întâlnire a imaginaţiei compozitorului şi interpretului cu disponibilitatea ascultătorului. (Maia Ciobanu)

ŞTEFAN NICULESCU

S-a născut în 1927 la Moreni (Dâmboviţa), a studiat în Bucureşti la Academia Regală de Muzică (1941-46), Institutul Politehnic (1946-50) şi la actuala UNMB (1951-57), compoziţia cu Mihail Andricu. A participat la Cursurile Internaţionale de la Darmstadt (1966-69), fiind invitat aici şi în calitate de profesor (1993) şi la Cursurile de vară pentru muzică electronică în Studioul Siemens de la München (1966). Niculescu predă compoziţie şi analiză muzicală la UNMB (1963-87, apoi din nou începând cu 1992), deţinând în această instituţie, în prezent, funcţia de prorector onorific. A fost invitat composer-in-residence prin DAAD în Berlin (1971-72) şi la Künstlerhaus Schloß Wiepersdorf (1993). A fondat "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi", Bucureşti (23-30 mai 1991). Este membru al SACEM, Paris, al UCMR şi al Academiei Române. Printre numeroasele distincţii ce i-au fost acordate pentru creaţia componistică şi muzicologică, enumerăm. două premii ale Academiei Române (pentru compoziţie - 1962, pentru muzicologie - 1972), premii ale UCMR pentru piese simfonice şi camerale (1975, `77, `81, `83, `85, `86, `88, `98); Premiul Academiei Franceze pentru colaborarea la Monografia George Enescu, 1972, Editura Academiei Române; patru premii pentru întreaga activitate creatoare. al Festivalului de la Montreux, "International Record Critics Award" (1985), Premiul "Gottfried von Herder", Viena (1994), Marele Premiu al UCMR (1994); Marele Premiu "George Apostu" (1994).
"Ştefan Niculescu a deschis drumuri avangardei muzicale nu doar din ţara sa. Creaţia sa complexă se caracterizează atât prin bogăţia ideilor, cât şi prin calităţi expresive. Procedeele dezvoltate de el - ale compoziţiei eterofone - aparţin celor mai originale tehnici din muzica nouă." (Prof.univ.dr. Alfred Ebenbauer, rectorul Universităţii din Viena, 5 mai 1994, la decernarea Premiului Herder, acordat de Fundaţia Toepfer, Hamburg). Niculescu a compus cca. 70 lucrări în aproape toate genurile muzicale (orchestrale, camerale, vocale, operă). Editurile sale sunt. Editura Muzicală (Bucureşti), Editions Salabert (Paris), Ars Viva (B.Schott´s Söhne) Musikverlag (Mainz), Gerig Musikverlag (Köln). Înregistrări cu muzica sa (LP şi CD) au fost editate de Electrecord (Bukarest), Erato (Paris), Olympia (London), Attacca (Amsterdam) ş.a.
Lucrări importante - o selecţie.
5 simfonii (1956-97), dintre care: II. Opus dacicum - (1980), Cantos, simfonia a treia, concertantă, pentru saxofon şi orchestră (1984), IV. Deisis (1995) şi V. Litanii (1997).
3 cantate (1959-65), Heteromorphie pentru orchestră (1967), Inventiuni pentru clarinet şi pian (1963), Aforisme de Heraclit, pentru 20 de voci soliste (1969), Unisonos I, II pentru orchestră (1970, 71), Ison I, II pentru orchestră (1973, 75), Echos I pentru vioară (1977), Sincronie II pentru orchestră (1981), Ricercare in uno pentru sintetizator, clarinet şi vioară (1984), Octuplum pentru 8 instrumente (1987), Hétérophonies pour Montreux pentru 5 instrumente (1986), Invocatio (simfonie corală, 1988), Chant-son pentru saxofon (1989), Axion pentru cor de femei şi saxofon (1992), Psalmus pentru 6 voci (1993), Sequentia pentru 6 instrumente (1994), Undecimum pentru 11 instrumente (1998).

Valentina Sandu-Dediu

CANTOS - SIMFONIA A III-A CONCERTANTĂ

După Simfonia I-a (1956) şi Simfonia a II-a Opus dacicum (1980), ambele pentru orchestră mare, cea de a treia simfonie concertantă este destinată unuia sau mai multor solişti principali, precum şi unei orchestre întrucâtva mai reduse numeric. Trei variante pot fi alese pentru solişti - 1) saxofon, 2) clarinet, 3) oboi, com englez, clarinet în mi bemol, clarinet în si bemol şi clarinet bas în si bemol. Prima variantă - pentru saxofon şi orchestră - a fost scrisă în 1984 şi dedicată celor care au interpretat-o în acelaşi an în primă audiţie la Timişoara - saxofonistul francez Daniel Kientzy şi dirijorul Remus Georgescu. A doua variantă - pentru clarinet şi orchestră - definitivată în 1986, prezentată în primă-audiţie în concertul de faţă şi dedicată deopotrivă lui Aurelian Octav Popa şi Iosif Conta, transpune muzica saxofonului din prima variantă la un clarinet solist. In sfîrşit, a treia variantă adaptează, cu unele modificări şi simplificări, aceeaşi muzică a saxofonului pentru un grup de solişti (oboi, corn englez şi 3 clarinete), putând fi astfel interpretată exclusiv de membrii unei orchestre simfonice. În toate variantele, orchestra rămîne neschimbată şi cuprinde - 3 flaute, 3 trompete, 4 corni, 3 tromboni, 1 tubă, 3 percuţionişti şi coarde, instrumente care, la rândul lor, au numeroase intervenţii solistice. Scriitura principală din Cantos este melodia, de unde titlul simfoniei, melodie care işi trage seva din vechea noastră cultura bizantină, precum şi din alte culturi tradiţionale (artă folclorică, gregoriană, extra-europeană etc.), propunându-şi astfel un fel de "eccumenism" sau o armonie între muzica din Est şi cea din Vest. Melodia se combină cel mai frecvent cu eterofonia, fără să excludă totuşi omofonia, polifonia sau superpoziţiile lor mai mult sau mai puţin complexe. Frecvenţele sunt obţinute (prin anumite procedee de filtrare) din componentele câtorva spectre, ale căror fundamentale se înlănţuie de-a lungul discursului în ordinea DO, SOL, RE, SOL, FA. In centrul lucrării se plasează o cadenţă pentru solistul principal (sau soliştii principali, în varianta a treia) şi cele 3 flaute, toate aceste instrumente cântând liber, fără dirijor, dar fiind totodată acompaniate de o lungă pedală a orchestrei, aflată într-o continuă transformare şi denumită - se ştie - ison, în tradiţia bizantină. Forma rezultă din evoluţia sau schimbarea ideilor muzicale. Astfel, structurile fie că se transformă imperceptibil - adică lent şi continuu - una în cealaltă imediat următoare, fie admit, pe alocuri, ruptura discursului. În ciuda neîncetatelor modificări, aceste modulaţii conservă totuşi identitatea ideilor, de unde coincidenţa paradoxală dintre mişcare şi imobilitate, ce caracterizează muzica Simfoniei a III-a. (Ştefan Niculescu)

ADRIAN IORGULESCU
(biografia artistică la pagina...)

"SEMNALE"

Piesa simfonică "Semnale" a fost scrisă la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal, căruia îi este dedicată. Opus-ul se constituie din cinci secţiuni dinamice acumulative separate prin "break"-uri şi o secţiune cvasi-statică, aflate toate într-o firească interrelaţie. Succesiunea acestora în continuitate configurează un mare arc dramaturgic. Bazat pe o structură modală, materialul sonor are drept surse primare câteva tipuri de semnale instrumentale de factură melodică, armonică şi ritmică (de unde derivă şi titlul lucrării), care treptat încep să se articuleze - fiecare în sine şi fiecare prin contaminare cu celelalte. Stratificarea respectivelor formule în timp şi spaţiu, în micro şi în macro generează o muzică deopotrivă repetitivă şi evolutivă, edificată gradual pe principiul secţiunii de aur. Scriitura orchestrală, de virtuozitate, alternează zonele de masivitate cu cele de transparenţă, contribuind la crearea unui impact auditiv pregnant, ceea ce conferă întregului sonor o expresie directă şi frustă, precum şi o notă de relativă accesibilitate. (Adrian Iorgulescu) sus

Caietul-Program al Festivalului SIMN 2004


SIMN2004