ZILELE SNR-SIMC
(Secţiunea Naţională Română
a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană)
Bucureşti, 18-21 decembrie 2005, Ediţia I

Organizatori:
Ministerul Culturii şi Cultelor, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor
din România, Secţiunea Naţională Română a Societăţii
Internaţionale de Muzică Contemporană
Co-organizatori:
Societatea Română de Radiodifuziune, Radio România Muzical „George Enescu“, Universitatea Naţională de Muzică
Bucureşti, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română“
Director fondator:
Adrian Iorgulescu,
Ministrul Culturii şi Cultelor
Direcţia artistică:
Comitetul Executiv al SNR-SIMC: Sorin Lerescu, preşedinte, Doina
Rotaru, Carmen Cârneci, George Balint, Dan Dediu
Parteneri media:
TVR Cultural, Televiziunea SENSO, Actualitatea
Muzicală, Contemporary Music-Romanian Newsletter (publicaţie în limba
engleză editată de SNR-SIMC şi de Centrul de Informare asupra
Muzicii Contemporane)
Notă: primă audiţie absolută (p.a.a); primă
audiţie românească (p.a.r.)
Organizatorii
îsi rezervă dreptul de a opera modificări în program ca urmare a
apariţiei unor situaţii neprevăzute
Secretară SNR-SIMC:
Lucia Măniuţ

Iniţiativa Secţiunii române a Societăţii
Internaţionale de Muzică Contemporană de a etala printr-un
festival valorile artei sunetelor din zilele noastre merită întreaga
noastră consideraţie. Prin asemenea gesturi nu facem decât să
ne integrăm, cu o oră mai devreme, în concertul european al muzicii
contemporane şi totodată să demonstrăm altitudinea componisticii
româneşti.
Adrian Iorgulescu
Ministrul Culturii şi Cultelor

Secţia română a SIMC-ului îşi onorează
blazonul proiectând acest Festival care se doreşte a fi nu numai o revelaţie
artistică ci şi o evaluare a potenţialului componistic al celor
pe care îi reprezintă.
Îi urăm deplin succes.
Octavian
Lazăr Cosma
Preşedinte UCMR

Secţiunea Naţională Română a Societăţii
Internaţionale de Muzică Contemporană iniţiază, în
acest decembrie 2005, un festival dedicat fenomenului muzical contemporan
de la noi din ţară şi de peste hotarele ei. Fie ca „Zilele
SNR-SIMC“, festival propus de unul dintre membrii de frunte ai Secţiunii
noastre naţionale, compozitorul Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii
şi Cultelor, să reprezinte un moment artistic revelator pentru stadiul
în care se află astăzi muzica românească în dialogul ei cu
alte culturi muzicale.
Sorin Lerescu
Preşedinte SNR-SIMC
DUMINICĂ,
18 DECEMBRIE
Societatea Română
de Radiodifuziune,
Studioul „Alfred Alessandrescu“
Ora 17 - Lansare de carte şi CD |
Livia
Teodorescu-Ciocănea - |
Timbrul
muzical - Strategii de compoziţie |
|
Editura
Muzicală, 2004 |
|
Tratat
de forme şi analize muzicale
Editura Muzicală, Bucureşti, 2005 |
Prezintă compozitorii: Octavian Nemescu
şi Dan Voiculescu |
Romanian Music Today, dublu CD realizat în 2005 de UCMR şi SNR-SIMC în
parteneriat cu Asociaţia Pro Contemporania. Proiect finanţat de
Ministerul Culturii şi Cultelor.
Prezintă:criticul muzical Dumitru Avakian şi muzicologul Mihai Cosma
Ora 18 – Debut
concertistic: Ansamblul „devotioModerna”.
Conducerea muzicală: Carmen Cârneci
Elmira Sebat
- voce (mezzo), Oana Vişenescu - vioară, Cornelia Petroiu
- violă, Eugen Bogdan Popa - violoncel, Emil Vişenescu
– clarinet, Andrei Tănăsescu – pian, Sorin Rotaru
- percuţie
Program:
Nicolae Brânduş – Vagues pentru ansamblu
(vl, vla, vlc, cl/cl.bas, pian, perc.)
Sorin Lerescu - Actio II pentru viola-sola (p.a.a.)
Livia Teodorescu-Ciocănea – Temptations pentru trio: clarinet,
vioară, pian
Younghi Pagh-Paan (Coreea de Sud / Germania) – „Noch...“ pentru mezosoprană şi violă
Jean-Luc Darbellay (Elveţia) – „ - La -“ trio pentru clarinet,
vioară şi violoncel
Andrei Tănăsescu – Sonata pentru pian
Carmen Cârneci – „Sprachrohr – de Sancta Maria” pentru voce (mezzo),
vioară, violoncel, clarinet, pian şi percuţie pe texte psalmice
de Hildegard von Bingen
LUNI,
19 DECEMBRIE
Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti,
Sala „George Enescu“
Ora
18 -
Daniel Kientzy
- saxofon contrabas (Franţa) & GAME.
Dirijor: Alexandru Matei
Ansamblu: Maria Popa, Rareş Pahonţiu, Sorin Rotaru, Ali Srouji, Paul Luculescu, Sabin Tarabega
Program:
Octavian Nemescu - Ascensio (p.a.a.)
Bogdan Voda - Temps ottomans (p.a.a.)
Doina Rotaru – Matanga (p.a.a.)
Alain Freon (Franţa) - A l'insu du souvenir (p.a.a.)
George Balint - Înainte şi după clopote (p.a.a.)
Victor Rua (Portugalia) - Bruit rose libre (p.a.a.)
MARŢI,
20 DECEMBRIE – Universitatea Naţională
de Muzică Bucureşti
Sala 33, Corpul C
Ora 11 - Saxofonul contemporan, workshop
susţinut de Daniel Kientzy (Franţa)
Centrul Naţional de Artă „Tinerimea
Română“
Ora 18 –
Concert ARCHAEUS. Conducerea muzicală: Liviu Dănceanu
Rodica Dănceanu – pian, Marius Lacraru – vioară, Anca Vartolomei
– violoncel, Dorin Gliga – oboi, Şerban Novac – fagot,
Ioan Nedelciu – clarinet, , Alexandru Matei – percuţie
Program:
Fred Popovici - F(r)a(c)talité d'un son
Dan Voiculescu - Trileme
Călin Ioachimescu - Palindrom/ 7
Violeta Dinescu - Scherzo da fantasia III
Petru Stoianov - Noduri si semne
Liviu Dănceanu - La musique du rire et de l'oubli
MIERCURI, 21 DECEMBRIE
Societatea Română
de Radiodifuziune,
Studioul „Alfred Alessandrescu“
Ora 18 - Concert
TRAIECT
Conducerea muzicală: Sorin Lerescu
Geanina Săveanu – vioară, Viorica Nagy – violoncel, Georgeta
Scurtu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut,
Andrei
Podlacha – pian, Alexandru Popescu – clarinet, Eugen
Niţă - trombon
Program:
Proiectul Musica Danubiana
Dan
Dediu – Detaliu de aripă pentru ansamblu instrumental
Julia
Tsenova (Bulgaria) - The Seventh Door
pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.)
Vasile
Timiş - Traiectorie cu gonguri pentru TRAIECT (p.a.a.)
Julia
Gomelskaya (Ucraina) – Carl & Clara pentru clarinet şi pian
(p.a.r.)
Cristian
Lolea – Scherzo (versiunea pentru TRAIECT) (p.a.a.)
Maia
Ciobanu – Ostinato II pentru trombon, clarinet, pian şi
percuţie
Irinel
Anghel – Mystčre pentru
ansamblu şi bandă magnetică
În 1925 Societatea Compozitorilor Români a înfiinţat secţia
română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană
(SNR-SIMC).
SIMC ŞI
SECŢIUNEA SA ROMÂNĂ
De la începuturile sale (1923), festivalul
organizat de Societatea Internaţională de Muzică
Contemporană (SIMC)/International Society for Contemporary Music (ISCM)) a
susţinut pluralitatea stilurilor componistice moderne - şi astfel
şi-a menţinut viabilitatea, vitalitatea -, a propulsat în
atenţia publică nume de compozitori, a programat creaţii
devenite astăzi clasice. Austria rămâne ţara de care se
leagă, în 1922, iniţiativa înfiinţării celei mai mari organizaţii
muzicale destinată promovării muzicii noi - SIMC -,
iniţiativă aparţinând muzicologului şi compozitorului
Rudolph Réti şi, alături de el, compozitorului Egon Wellesz. Timp de
decenii, societatea cu centrul la Londra îşi propune să
funcţioneze ca o uniune supranaţională a compozitorilor, pentru
promovarea muzicii contemporane din toate tendinţele şi
orientările estetice, fapt îndeplinit tocmai în festivalul (intitulat din
1974 World Music Days) ce-şi schimbă anual sediul în
oraşe importante ale lumii. Desigur, în numeroasele concerte plasate
astfel sub egida SIMC s-au dezbătut marile problematici de stil ale
creaţiei moderne, începând chiar de la terminologia ce nuanţează
diferenţa între „muzica nouă“ şi „"muzica contemporană“
(reflectată inclusiv în specificul denumirii germane, respectiv franceze
sau engleze, bunăoară Internationale Gesellschaft für Neue Musik faţă
de International Society for Contemporary Music). „Muzica nouă“ a
fost o vreme sinonimă cu orientarea dodecafonică a celei de-a doua
şcoli vieneze, dar se pare că cel puţin la fel de bine a fost
reprezentat neoclasicismul interbelic în programele festivalului. Oricum, în
interiorul vieţii muzicale, SIMC devine treptat un factor de putere
supraordonat politic, care a influenţat (nu în mică măsură)
producţia muzicală interbelică, ştiut fiind că epoca
1922-1945 (aflată sub preşedinţia englezului Edward Dent) a fost
una de glorie, corespunzând practic istoriei muzicii moderne. Şi mai departe,
în etapele sale ulterioare (delimitate de anul 1971, când se produc anume
redimensionări ale Societăţii), rolul unei astfel de
organizaţii s-a văzut în dialogul dintre secţiunile
naţionale reprezentate în festivaluri, în unele prime audiţii de
lucrări rămase celebre sau chiar în lansarea unor importante nume
componistice. S-a discutat adesea rolul organizaţiei, a cărei istorie
nu a fost lipsită de praguri dificile (ideologice, financiare, sociale):
dacă muzica contemporană ajunge să-şi găsească
locul în viaţa muzicală tradiţională, înseamnă că
SIMC îşi pierde funcţia, paradoxal îndeplinind-o. Cel
puţin în România, aşa ceva nu s-a întâmplat, încă. Festivalul World
Music Days din 1999, organizat aici, a însemnat o sărbătoare
pentru creaţia actuală, subliniind totodată concretizarea uneia
din intenţiile importante ale Societăţii, aceea ca
secţiunile naţionale să fie active. Scurtul istoric al Secţiunii
române o arată funcţionând între 1925-1935, apoi inactivă
între 1948-1950. Tentativele de a o „reînvia“ vor deveni posibile abia
după 1989, prin demersurile compozitorului Nicolae Brânduş,
Preşedinte al Secţiunii Naţionale Române a SIMC între
1990-1991 şi 1993-2002, membru al Comitetului Executiv al
Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană
(ISCM) (1991-1993). Au urmat la conducerea SNR-SIMC compozitorii:
Liviu Dănceanu, Preşedinte între 1991-1993, Maia Ciobanu,
Preşedintă între 2002-2003 şi în prezent Sorin Lerescu,
Preşedinte al acestei secţiuni din 2003. Eficienţa
activităţii Societăţii se măsoară în trezirea
interesului pentru muzica nouă în cele mai diverse regiuni ale globului,
în influenţarea unui travaliu componistic creator de stil, în impulsul dat
lucrărilor dintr-un anume gen (cameral, de pildă). La fel de
semnificativă ca festivalul anual rămâne activitatea „cotidiană“
a fiecărei secţiuni, concretizată în comenzi, concerte şi
alte forme de a promova compozitorii naţionali şi pe cei
străini. Internaţionalismul intenţionat în organizaţie
determină schimbul de informaţii de care profită şi naţiunile
mari, şi cele mici sau marginalizate, dat fiind că SIMC face
cunoscute, propagă liniile evolutive principale în muzica nouă.
Există, de asemenea, o listă impresionantă de compozitori ce
datorează primul lor succes mondial SIMC-ului (Britten, Copland,
Dallapiccola, Eisler, de Falla, Hába, Honegger, Janacek, Kodály, Malipiero,
Frank Martin, Martinu, Marcel Mihalovici, Petrassi, Poulenc, Prokofiev,
Roussel, Szymanowski, Vaughan-Williams, Wellesz etc.), plus alte mari nume ce
nu au fost atât lansate, cât susţinute în a-şi lărgi
popularitatea (Schönberg, Berg, Webern, Stravinski, Ravel, Hindemith, Bartók,
Milhaud, Krenek, Stockhausen, Ligeti, Boulez, Nono, Cage, Schnittke, Kagel
ş.a.). În acest fel, o „felie“ importantă din istoria muzicii
secolului 20 – „modernă“, „contemporană“ sau „nouă“ - se
corelează cu SIMC, implicată în cursul vieţii muzicale,
de la afirmarea şcolii schönbergiene şi până la aceea a „clasicilor“
în viaţă. Instituţia păstrează şi în anii '90
ideea consacrării muzicii actuale, făcând cu putinţă
verificarea actului componistic prin audiţie şi prin aprecierile
participanţilor la World Music Days.
Valentina SANDU-DEDIU