ZILELE SNR-SIMC

(Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană)

 

Bucureşti, 18-21 decembrie 2005, Ediţia I

 

                  

Organizatori:
Ministerul Culturii şi Cultelor, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană

Co-organizatori:
Societatea Română de Radiodifuziune, Radio România Muzical „George Enescu“, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română“

Director fondator:
Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor

Direcţia artistică:
Comitetul Executiv al SNR-SIMC: Sorin Lerescu,  preşedinte, Doina Rotaru, Carmen Cârneci, George Balint, Dan Dediu

Parteneri Media:
TVR Cultural, Televiziunea SENSO, Actualitatea Muzicală, Contemporary Music-Romanian Newsletter (publicaţie în limba engleză editată de SNR-SIMC şi de Centrul de Informare asupra Muzicii Contemporane)

Notă: primă audiţie absolută (p.a.a); primă audiţie românească (p.a.r.)
Organizatorii îsi rezervă dreptul de a opera modificări în program ca urmare a apariţiei unor situaţii neprevăzute

Secretară SNR-SIMC: Lucia Măniuţ

 

 Iniţiativa Secţiunii române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană de a etala printr-un festival valorile artei sunetelor din zilele noastre merită întreaga noastră consideraţie. Prin asemenea gesturi nu facem decât să ne integrăm, cu o oră mai devreme, în concertul european al muzicii contemporane şi totodată să demonstrăm altitudinea componisticii româneşti. 

Adrian Iorgulescu
Ministrul Culturii şi Cultelor

 

 

Secţia română a SIMC-ului îşi onorează blazonul proiectând acest Festival care se doreşte a fi nu numai o revelaţie artistică ci şi o evaluare a potenţialului componistic al celor pe care îi reprezintă.
Îi urăm deplin succes.

Octavian Lazăr Cosma
Preşedinte UCMR

 

 Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană iniţiază, în acest decembrie 2005, un festival dedicat fenomenului muzical contemporan de la noi din ţară şi de peste hotarele ei. Fie ca „Zilele SNR-SIMC“, festival propus de unul dintre membrii de frunte ai Secţiunii noastre naţionale, compozitorul Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor, să reprezinte un moment artistic revelator pentru stadiul în care se află astăzi muzica românească în dialogul ei cu alte culturi muzicale.

Sorin Lerescu
Preşedinte SNR-SIMC

DUMINICĂ, 18 DECEMBRIE - Societatea Română de Radiodifuziune,
Studioul „Alfred Alessandrescu“

Ora 17 - Lansare de carte şi CD
Livia Teodorescu-Ciocănea -	Timbrul muzical - Strategii de compoziţie
	Editura Muzicală, 2004
	Tratat de forme şi analize muzicale Editura Muzicală, Bucureşti, 2005
Prezintă compozitorii: Octavian Nemescu şi Dan Voiculescu

Romanian Music Today, dublu CD realizat în 2005 de UCMR şi SNR-SIMC în parteneriat cu Asociaţia Pro Contemporania. Proiect finanţat  de Ministerul Culturii şi Cultelor.
Prezintă:criticul muzical Dumitru Avakian şi muzicologul Mihai Cosma

Ora 18 – Debut concertistic: Ansamblul „devotioModerna”.
Conducerea muzicală: Carmen Cârneci

Elmira Sebat - voce (mezzo), Oana Vişenescu - vioară, Cornelia Petroiu - violă, Eugen Bogdan Popa - violoncel, Emil Vişenescu – clarinet, Andrei Tănăsescu – pian, Sorin Rotaru - percuţie  
Program:
Nicolae Brânduş – Vagues pentru ansamblu (vl, vla, vlc, cl/cl.bas, pian, perc.)
Sorin Lerescu  -  Actio II pentru viola-sola (p.a.a.)
Livia Teodorescu-Ciocănea – Temptations pentru trio: clarinet, vioară, pian
Younghi Pagh-Paan (Coreea de Sud / Germania) – „Noch...“ pentru mezosoprană şi violă
Jean-Luc Darbellay (Elveţia) –  „ - La -“ trio pentru clarinet, vioară şi violoncel
Andrei Tănăsescu – Sonata pentru pian 
Carmen Cârneci – „Sprachrohr – de Sancta Maria” pentru voce (mezzo), vioară, violoncel, clarinet, pian şi   percuţie pe texte psalmice de Hildegard von Bingen

 

LUNI, 19 DECEMBRIE - Universitatea Naţională de Muzică Bucureşt i
Sala „George Enescu“
Ora 18 - Daniel Kientzy - saxofon contrabas (Franţa) & GAME. Dirijor: Alexandru Matei

               

Maria Popa, Rareş Pahonţiu, Sorin Rotaru, Ali Srouji, Paul Luculescu, Sabin Tarabega

Program:
Octavian Nemescu - Ascensio (p.a.a.)
Bogdan Voda  -  Temps ottomans (p.a.a.)
Doina Rotaru – Matanga (p.a.a.)
Alain Freon (Franţa) - A l'insu du souvenir (p.a.a.)
George Balint - Înainte şi după clopote (p.a.a.)
Victor Rua (Portugalia) - Bruit rose libre (p.a.a.)

 

MARŢI, 20 DECEMBRIE –  Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti
Sala 33, Corpul C
Ora 11 - Saxofonul contemporan, workshop susţinut de Daniel Kientzy (Franţa)

Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română“
Ora 18 – Concert ARCHAEUS. Conducerea muzicală: Liviu Dănceanu

Rodica Dănceanu – pian, Marius Lacraru – vioară, Anca Vartolomei – violoncel, Dorin Gliga – oboi, Şerban Novac – fagot, Ioan Nedelciu – clarinet, , Alexandru Matei - percuţie
Program:
Fred Popovici - F(r)a(c)talité d'un son
Dan Voiculescu - Trileme
Călin Ioachimescu - Palindrom/ 7
Violeta Dinescu - Scherzo da fantasia III
Petru Stoianov - Noduri si semne
Liviu Dănceanu - La musique du rire et de l'oubli

 

MIERCURI, 21 DECEMBRIE - Societatea Română de Radiodifuziune
Studioul „Alfred Alessandrescu“
Ora 18 - Concert TRAIECT. Conducerea muzicală: Sorin Lerescu

Geanina Săveanu – vioară, Viorica Nagy – violoncel, Georgeta Scurtu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut, Andrei Podlacha – pian, Alexandru Popescu – clarinet, Eugen Niţă - trombon
Program:
Proiectul Musica Danubiana
Dan Dediu – Detaliu de aripă pentru ansamblu instrumental
Julia Tsenova (Bulgaria) - The Seventh Door pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.)                                            
Vasile Timiş -  Traiectorie cu gonguri pentru TRAIECT (p.a.a.)
Julia Gomelskaya (Ucraina) – Carl & Clara pentru clarinet şi pian (p.a.r.)
Cristian Lolea – Scherzo (versiunea pentru TRAIECT) (p.a.a.)
Maia Ciobanu – Ostinato II pentru trombon, clarinet, pian şi percuţie
Irinel Anghel – Mystère pentru ansamblu şi bandă magnetică

 

În 1925 Societatea Compozitorilor Români a înfiinţat secţia română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC).

 

SIMC ŞI SECŢIUNEA SA ROMÂNĂ

De la începuturile sale (1923), festivalul organizat de Societatea Internaţională de Muzică Contemporană (SIMC)/International Society for Contemporary Music (ISCM)) a susţinut pluralitatea stilurilor componistice moderne - şi astfel şi-a menţinut viabilitatea, vitalitatea -, a propulsat în atenţia publică nume de compozitori, a programat creaţii devenite astăzi clasice. Austria rămâne ţara de care se leagă, în 1922, iniţiativa înfiinţării celei mai mari organizaţii muzicale destinată promovării muzicii noi - SIMC -, iniţiativă aparţinând muzicologului şi compozitorului Rudolph Réti şi, alături de el, compozitorului Egon Wellesz. Timp de decenii, societatea cu centrul la Londra îşi propune să funcţioneze ca o uniune supranaţională a compozitorilor, pentru promovarea muzicii contemporane din toate tendinţele şi orientările estetice, fapt îndeplinit tocmai în festivalul (intitulat din 1974 World Music Days) ce-şi schimbă anual sediul în oraşe importante ale lumii. Desigur, în numeroasele concerte plasate astfel sub egida SIMC s-au dezbătut marile problematici de stil ale creaţiei moderne, începând chiar de la terminologia ce nuanţează diferenţa între „muzica nouă“ şi „"muzica contemporană“ (reflectată inclusiv în specificul denumirii germane, respectiv franceze sau engleze, bunăoară Internationale Gesellschaft für Neue Musik faţă de International Society for Contemporary Music). „Muzica nouă“ a fost o vreme sinonimă cu orientarea dodecafonică a celei de-a doua şcoli vieneze, dar se pare că cel puţin la fel de bine a fost reprezentat neoclasicismul interbelic în programele festivalului. Oricum, în interiorul vieţii muzicale, SIMC devine treptat un factor de putere supraordonat politic, care a influenţat (nu în mică măsură) producţia muzicală interbelică, ştiut fiind că epoca 1922-1945 (aflată sub preşedinţia englezului Edward Dent) a fost una de glorie, corespunzând practic istoriei muzicii moderne. Şi mai departe, în etapele sale ulterioare (delimitate de anul 1971, când se produc anume redimensionări ale Societăţii), rolul unei astfel de organizaţii s-a văzut în dialogul dintre secţiunile naţionale reprezentate în festivaluri, în unele prime audiţii de lucrări rămase celebre sau chiar în lansarea unor importante nume componistice. S-a discutat adesea rolul organizaţiei, a cărei istorie nu a fost lipsită de praguri dificile (ideologice, financiare, sociale): dacă muzica contemporană ajunge să-şi găsească locul în viaţa muzicală tradiţională, înseamnă că SIMC îşi pierde funcţia, paradoxal îndeplinind-o. Cel puţin în România, aşa ceva nu s-a întâmplat, încă. Festivalul World Music Days din 1999, organizat aici, a însemnat o sărbătoare pentru creaţia actuală, subliniind totodată concretizarea uneia din intenţiile importante ale Societăţii, aceea ca secţiunile naţionale să fie active. Scurtul istoric al Secţiunii române o arată funcţionând între 1925-1935, apoi inactivă între 1948-1950. Tentativele de a o „reînvia“ vor deveni posibile abia după 1989, prin demersurile compozitorului Nicolae Brânduş, Preşedinte al Secţiunii Naţionale Române a SIMC între 1990-1991 şi 1993-2002, membru al Comitetului Executiv al Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (ISCM) (1991-1993). Au urmat la conducerea SNR-SIMC compozitorii: Liviu Dănceanu, Preşedinte între 1991-1993, Maia Ciobanu, Preşedintă între 2002-2003 şi în prezent Sorin Lerescu, Preşedinte al acestei secţiuni din 2003. Eficienţa activităţii Societăţii se măsoară în trezirea interesului pentru muzica nouă în cele mai diverse regiuni ale globului, în influenţarea unui travaliu componistic creator de stil, în impulsul dat lucrărilor dintr-un anume gen (cameral, de pildă). La fel de semnificativă ca festivalul anual rămâne activitatea „cotidiană“ a fiecărei secţiuni, concretizată în comenzi, concerte şi alte forme de a promova compozitorii naţionali şi pe cei străini. Internaţionalismul intenţionat în organizaţie determină schimbul de informaţii de care profită şi naţiunile mari, şi cele mici sau marginalizate, dat fiind că SIMC face cunoscute, propagă liniile evolutive principale în muzica nouă. Există, de asemenea, o listă impresionantă de compozitori ce datorează primul lor succes mondial SIMC-ului (Britten, Copland, Dallapiccola, Eisler, de Falla, Hába, Honegger, Janacek, Kodály, Malipiero, Frank Martin, Martinu, Marcel Mihalovici, Petrassi, Poulenc, Prokofiev, Roussel, Szymanowski, Vaughan-Williams, Wellesz etc.), plus alte mari nume ce nu au fost atât lansate, cât susţinute în a-şi lărgi popularitatea (Schönberg, Berg, Webern, Stravinski, Ravel, Hindemith, Bartók, Milhaud, Krenek, Stockhausen, Ligeti, Boulez, Nono, Cage, Schnittke, Kagel ş.a.). În acest fel, o „felie“ importantă din istoria muzicii secolului 20 – „modernă“, „contemporană“ sau „nouă“ - se corelează cu SIMC, implicată în cursul vieţii muzicale, de la afirmarea şcolii schönbergiene şi până la aceea a „clasicilor“ în viaţă. Instituţia păstrează şi în anii '90 ideea consacrării muzicii actuale, făcând cu putinţă verificarea actului componistic prin audiţie şi prin aprecierile participanţilor la World Music Days.

Valentina SANDU-DEDIU