DANIELA CARAMAN-FOTEA ne propune volumul „În oglinda timpului”
(Smaranda Oțeanu-Bunea – 30 ianuarie 2012)

Mai exact, un volum despre maestrul Laurențiu Profeta – un zig-zag printre mărturii, documente, amintiri, despre unul dintre cei mai prolifici și interesanți compozitori, din ultimele decenii.

Și, dacă o carte din cărți se scrie, sarcina Danielei Caraman-Fotea, muzicolog cu experiență și, mai ales un condei care intră direct în esență, care te prinde în vîrtejul explicațiilor, care nu lasă indiferent cititorul – a fost extrem de dificilă. Așa este, trebuia scris volumul, din documente răslețe, din interviuri, declarații, destăinuiri – astfel încât oricine să poată să-l cunoască pe Maestru, tinerii muzicieni să-l descopere și, fără îndoială, toate să contribuie la o viitoare Istorie a muzicii românești. Pentrucă Laurențiu Profeta a cochetat cu succes și cu opera, și cu musical-ul, și cu baletul,și cu musica de scenă, ce să mai vorbim de partiturile vocal-simfonice, de corale, de muzică ușoară, de lied-uri…

Se întîmplă însă un fenomen în viața artistică românească… Un fenomen trist si neloaial față de compozitori din toate timpurile, care la vremea lor au avut șansa unei puternice susțineri, de către majoritatea formațiilor, iar odată cu dispariția lor, tot ce au scris, indiferent de calitate, valoare, a intrat în lada uitării… Să ne gîndim la creațiile semnate de Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Mihail Jora (cu excepția concursului ce îi poartă numele) ș.a.m.d.

Cu atât mai lăudabil este efortul Danielei Caraman-Fotea, că, iată, scoate din „arhive”, ceeace trebuie reținut despre un condei care nu și-a dorit cantonarea într-un gen, care a lăsat opus-uri remarcabile, ce ar putea fi studiate cu folos de către generația tînără, măcar pentru informație, comparație.

Cum spuneam, sute de corale, foarte multe șlagăre, show-uri, fantasticele cântece pe versurile lui Miron Radu-Paraschivescu, opera Povestea micului Pan, baletele Prinț și cerșetor, Marinarul visător… – ca să punctez doar câteva dintre compozițile cele mai cîntate și aplaudate, care se găsesc prezentate în filele acestei cărți, și care, de fapt, asigură dinamismul, culoarea, atractivitatea volumului.

Maestrul Laurențiu Profeta s-a aflat decenii la cârma breslei sale. Nu lipsea de pe afișele teatrelor lirice, filarmonicilor, festivalurilor de muzică ușoară…Își dorea foarte tare ca școala românească de muzică să nu-și piardă busola și să se scalde ba într-un celebralism arid, ba într-un primitivism sonor.. Citiți cartea și o să vedeți cu cîtă diplomație, fără tușe îngroșate, scoate în evidență aceste gînduri,autoarea volumului, Daniela Caraman-Fotea, stârnind interesul față de creația Maestrului, oricărui cititor, mai mult sau mai puțin inițiat.