Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
MEHTA şi „VOX MARIS”
Festivalul Internaţional „George Enescu” – ediţia a XVII-a

(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – septembrie 2005)
De fapt, pentru ce s-au clădit cu atâta trudă, dragoste, ambiţie, de-a-lungul deceniilor, ediţiile Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”? Multe ţinte, desigur, dar în prim plan: promovarea creaţiei enesciene în lume, a creaţiei româneşti, în general, slujită de condeie de prestigiu – de la seniori, la cei mai tineri. Şi, dacă fiecare ediţie, fiecare moment a adus ceva nou în acest sens, aceasta a fost şi cheia pledoariei COLEGIULUI CRITICILOR MUZICALI pentru ca Secţia de Canto a Concursului să nu fie complet abandonată (am uitat câte voci importante au dus cu ele, pe podiumurile de concert de pretutindeni, liedurile lui Enescu, pagini româneşti de gen?!), pentru ca formaţiile noastre – mai ales cele camerale, să nu mai fie înghesuite în concerte programate la ore incomode, fără să beneficieze de participări internaţionale de marcă, fără promovări speciale...

Aşa că, o clipă rarissimă, precum darul pe care ni l-a făcut ZUBIN MEHTA, la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Israel (colaborând excelent cu Corul Radio, cu tenorul Marius Brenciu), tălmăcind poemul simfonic VOX MARIS op.31 de George Enescu – are încărcătura unei clipe de istorie. Sigur, fiecare întâlnire cu Mehta copleşeşte, dar, a-l urmări cum construieşte această compoziţie de geniu, o creaţie de suflet pe care Maestrul a schiţat-o prin 1929, pentru ca 21 de ani mai târziu să-i desăvârşească orchestraţia – este o şansă. Se destăinuia Enescu, prin 1955, că el a gândit scenariul, că a descris ce a văzut: o mare furtunoasă, alarmă, strigăte, un marinar care ţinteşte orizontul, o barcă firavă care se avântă în larg şi care e înghiţită de furia valurilor, din nou linişte, cîntecul sirenelor care ştiu că doar jertfa potoleşte mânia zeilor mării.. Iar MEHTA, uriaşă baghetă, dincolo de poveste, a purces la dezvăluirea dimensiunii arhitectonice impresionante a opusului, (o amplă formă de sonată îmbogăţită cu lirismul unei cantate, cu accentele unui oratoriu), la etalarea frumuseţii culorilor impresioniste, (bogăţie de ornamente în dezvoltarea motivelor, armonii luxuriante, polifonizarea veştmântului orchestral). A dat greutate fiecărei clipe în desăvârşirea acţiunii dramatice şi, aşa cum spuneam, având la dispoziţie un instrument" ultraperformant, precum Orchestra Filarmonicii din Israel, dar şi corul Radio, şi vocea lui Brenciu – a urmărit traiectoria arcului fantastic de la lirismul contemplativ, culminând cu tragismul şi coborând spre meditativ, spre tensiunea mocnită, dureroasă, care transcede până la final, neiertător.
Fără îndoială, moment de vârf al Festivalului!


Opinii

„Am fost total impresionată de Zubin Mehta – unul dintre marii artişti ai lumii, de Orchestra Filarmonicii din Israel – un instrument modern, cu sonorităţi de excepţie”.
(Mihaela Doboş, directorul Postului de Radio România Muzical „George Enescu”)

„Din nou Zubin Mehta la Bucureşti! Simfonia mozartiană JUPITER a fost tălmăcită cu gravitate, eleganţă, nelipsind filigramul, transparenţa”.
(Costin Popa, redactor şef MELOS)
Copyright: cIMeC – 2005