Smaranda OTEANU-BUNEA &#– cronici muzicale

Din prima clipă în care ţii în mână şi răsfoieşti filele acestei cărţi, un album impresionant, o monografie – operă de artă din suflet scrisă, cu deosebit respect şi excelent tipărită de Editura „Curtea Veche” – simţi că iată, se împlineşte mult aşteptatul OMAGIU închinat lui Ludovic Spiess, pe care melomanii îl doreau şi era absolut necesar în istoria muzicii româneşti. Nu este un volum ca oricare altul, nu este o înşiruire de date, o biografie romanţată sau trecere filmică prin celebre roluri, prin mari succese, cu etalarea spectaculoaselor cronici, afişe, programe şi tot ce ţine de un material documentar bogat, temeinic aşezat în timp şi datorat, fără îndoială, Gerdei Spiess. Are toate îngredientele amintite, dar construcţia, comentariile – sunt argumentele unui profesionist de top – Costin Popa. Şi, nimeni altcineva nu putea ajunge la o astfel de reuşită exemplară, cu totul specială printre monografiile româneşti, decât domnia sa, pentru că l-a cunoscut bine pe Maestru, a stat în ultimii ani alături de el în Loja Direcţiei, la Opera Naţională, şi au urmărit şi comentat împreună zeci de spectacole, l-a admirat şi respectat fără rezerve, a putut descoperi cât de dăruit, de informat, de exigent era Spiess faţă de arta spectacolului în general, faţă de evoluţia fiecărui artist, în special, cum detecta cea mai neînsemnată impuritate, de la vocea unui corist, la ultimul arcuş. Şi dacă universităţile Maestrului au fost celebre scene lirice ale lumii şi parteneriate de invidiat cu monştrii sacri ai operei, odată în plus, nu se sfia să-şi arate intransigenţa faţă de compromis, de orice tentă de amatorism.

Opera Naţională a organizat, deci, odată cu deschiderea Festivalului Internaţional „George Enescu”, chiar la spectacolul cu Oedip – lansarea volumului „Ludovic Spiess” de Costin Popa. Era una dintre manifestările adiacente festivalului şi nu se putea un gest mai frumos faţă de cel plecat nu demult dintre noi şi care, a fost nu numai o voce inegalabilă şi inconfundabilă, care a purtat numele ţării peste tot în lume, dar s-a dovedit şi unul dintre cei mai eficienţi manageri pe care i-a avut scena lirică românească. Gest minunat, numai că în iureşul agendei oficiale, carenţe organizatorice, vezi lipsa microfoanelor sau specificarea locului desfăşurării, au tăiat din strălucirea momentului şi melomanii veniţi special au gustat dezamăgirea... Păcat, când totul putea fi rezolvat extrem de simplu, dar dincolo de poticneli de tot felul, altminteri inadmisibile în acea zi – rămâne volumul, rămâne monografia Spiess, formidabilă demonstraţie a ceeace înseamnă o carte despre un URIAŞ – aşa l-am numit pe Spiess în Prefaţă – scrisă de un publicist de talent, un împătimit al informaţiilor corecte, al detaliilor.

Şi, decât să ne întristăm, mai bine să ne amintim cum povestea Spiess că a băut din plin din pocalul Gloriei, că dincolo de sacrificii, trudă, nimic nu putea realiza fără soţia sa, Gerda. Iar atunci când cineva spune că, totuşi, cariera i-a fost prea scurtă, să punem în balanţă o carieră târâită decenii, în anonimat cu... Gloria fără pereche! Iar toate răspunsurile le veţi găsi în acest volum-bijuterie care, fără îndoială, va fi piesă de rezistenţă în bibliotecile noastre.