INVAZIA
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 17 septembrie 2007)

Întotdeauna, noi românii ne dorim altceva decât avem. Nu trec bine sărbătorile de iarnă şi visăm la corcoduşi înfloriţi. Nu ne uimesc şi îmbată florile acelea roz, delicate, că ne şi gândim la plajă, mare, soare. Nu se termină bine un concert – acum, în miez de Festival – că iată, ne şi repezim cu agende, evantaie şi, mai ales cu pretenţii, la următorul. Înseamnă că ne ascultă Dumnezeu dorinţele, dar, nu ştiu cum s-a întâmplat, ca niciodată, că avem „invazie” – în cel mai frumos sens al cuvântului, INVAZIE de pianişti extrem de importanţi!

Să pornim de la Dan Grigore - aplaudat şi ovaţionat în Rapsodia pentru pian şi orchestră pe o temă de Paganini, un regal în compania Filarmonicii din Dresda, Dan Grigore – poet, filosof, bun cunoscător al creşterilor şi descreşterilor de intensitate prin care să ţină în priză publicul.

Să recunoaştem valoarea lui Murray Perahia, un atotstăpânitor al paginilor asupra cărora se apleacă, face construcţii de granit, nu lasă nicio urmă de îndoială asupra frazelor, propoziţiilor enunţate, este chintesenţă de concizie şi echilibru, fără arabescuri, fără comentarii adiacente – iar Partita nr.4 de Bach poate fi un exemplu.

Iată şi fetiţa – lujer, delicata, diafana Polina Lescenko, alături de Orchestra Naţională Rusă, de bagheta elegantă a lui Cristian Mandeal, un fenomen, aş putea spune, care a incendiat Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Liszt: forţă, virtuozitate, siguranţă. Numai că a brutalizat Valsul lui Chopin, de nu ştiai dacă este Vals, Mazurkă sau cine ştie ce altceva...

Dar, moment unic s-a numit „Martha Argerich” – dincolo de recital, alături de Nelson Freire, dincolo de Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Beethoven, împreună cu Charles Dutoit şi Orchestra Naţională Rusă. Vă reamintesc acel giuvaer schumanian, din bis, când, pentru câteva clipe a paralizat, pur şi simplu, auditoriul: Martha Argerich cântă, pictează, vorbeşte în şoaptă, pluteşte într-o lume a ei plină de căldură, de generozitate, te ademeneşte să o urmezi, să fii şi tu pentru o clipă într-un vis care se ridică deasupra tuturor...

Aşadar, ca niciodată, invazie de pianişti de top.
Totuşi, să fim atenţi ce ne dorim în continuare, că cine ştie...