Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
Vă propun să citim printre rânduri!
(Smaranda OČ›eanu-Bunea, muzicolog – 11 septembrie 2007)
Au trecut zece zile... Suntem aproape în mijlocul acestui eveniment care cuprinde, fascinează capitala, dar şi alte oraşe importante din ţară. S-a încheiat Concursul, toată lumea se bucură de performanţa violonistului Vlad Stănculeasa, faptul că au ieşit în prim plan talentul, vibraţia, emoţia cu care a tălmăcit pagini enesciene. Să nu uităm însă că Vlad este student la Academia de Muzică „Yehudi Menuhin” de la Gstaad, Elveţia, că în 2004 a obţinut Premiul II chiar la Competiţia extrem de serioasă de la Gstaad, numită „Renata Molinari”, iar frumoasa Anna Ţifu – Premiul I, Vioară, este tot româncă şi are în Palmares şi alte Premii I la „Viotti Valsesia”, „Michelangelo Abbado”. Aşa cum, deloc lipsite de temei sunt laudele aduse şcolii pianistice ruseşti, pentrucă locurile I şi II – Pian au fost întradevăr adjudecate de Eduard Kunz – importantă carieră concertistică şi Evgheni Şerepanov, numai că tânărul Şerepanov se şcoleşte în prezent la Hochschule fur Musik din Hanovra, după serioase stagii americane, iar în 2005 a fost laureat la Ennio Porrini (Italia). Aşa că, mai trebuie să citim şi printre rânduri, după cum spuneam, pentru că de multe ori, acolo se află esenţialul. Şi, dacă deloc lipsit de importanţă este faptul că numărul concurenţilor a fost record - Pian, Vioară, Compoziţie mai ales (119 opus-uri !) – vreo 200 de candidaţi, în total, care cu siguranţă vor duce prin lume faima lui Enescu, să nu aibă nimeni vreun dubiu apropo de Premii! Vă rog să reţineţi: Premiile au fost onorate, aşa cum s-a văzut la Gală, de Primarul General al Capitalei, dl. Adriean Videanu, cu alte cuvinte, de Primăria Capitalei. Deci, prezenţa domniei sale pe podium, nu a fost deloc un gest de complezenţă.

Mijloc de Festival, după febra Concursului, Simpozionului. Fanii nu dau semne de oboseală, dimpotrivă, melomani de toate vârstele aleargă de la o sală la alta: de la VOCES, inegalabilul VOCES şi cadenţele finale din Cvintetul cu Pian în sol minor, op.57 de Şostakovici, la Orchestra pariziană condusă de Eschenbach, de la vioara lui Zukerman la întâlnirea nocturnă cu oferta „Europa Galante”, de la o Conferinţă de Presă cu bagheta Filarmonicii „Arturo Toscanini”, la o repetiţie generală cu „Traviata”, în care, pe lângă oaspeţi – s-o numim doar pe Natalia Ushakova – să nu uităm că în distribuţie sunt şi Cristina Eremia, Ion Dimieru, Daniel Filipescu, Horia Sandu. Dar, mai îmbie şi tinereţea Pieţei Festivalului, sponsorii îţi amintesc în fel şi chip de contribuţia lor – vezi evantaiele ING, cotidiane care îndeobşte fac alergie la muzică se lăfăie la toate intrările, doar-doar... O goană nebună după Eveniment – pentru îndrăgostiţii de muzică, majoritatea făcând eforturi financiare peste măsura posibilităţilor lor, un prilej formidabil de publicitate agresivă – pentru firme de tot felul.

Doamnelor şi Domnilor, uitaţi-vă bine în jur, decantaţi, cântăriţi, e bine să citiţi şi printre rânduri, să nu pierdeţi din vedere esenţialul, dar nici gesturi formidabile pentru care nimeni nu bate toba..., care par să fie făcute doar ca să fie făcute. Duceţi-vă doi paşi mai încolo de holul Ateneului, dincolo de grilaje, acolo unde sunt scările spre podium. Puţini află că un grup de copii de la Casa copiilor din Bârlad, expun pe un minuscul spaţiu icoane pe sticlă în care Fecioara Maria lăcrimează, miniacuarele în culori delicate (flori, case)..., tabloul semnat de Andrei Frunză, cu imaginea unui băieţel amărât care stă rezemat de un perete şi pare topit de tristeţe. În goana dv. după regal-uri, odihniţi-vă ochii şi în lumea acestor copii care nu doresc altceva decât să vă spună că şi ei sunt invitaţi în festival, dacă nu aţi ştiut, că în drumul lor spre Strasbourg, unde vor avea o mare expoziţie – popasul la Ateneul Român este extrem de onorant.
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007