Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
STAREA DE REVERIE
Festivalul internaţional „George Enescu” – ediţia a XVII-a

(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 19 septembrie 2005)
Ce nu face Omul pentru o clipă de visare, de desprindere din malaxorul nemilos al problemelor de fiecare zi?! Cine nu-şi doreşte, măcar pentru câteva minute, să se poată zmulge din stresul vârtejului care-l înconjoară!? Spunea Enescu, nu odată, că el avea o stare naturală de a trăi în vis, de a se abstrage din realitate. În Vis – adică în Muzică, în Vis – adică în Creaţie! VISUL – dimensiune în creaţia enesciană, elocventă, clară prin balansul permanent între determinat şi nedeterminat, între previzibil şi neaşteptat, între libertate şi rigurozitate, disciplină perfectă. Iată-l pe Enescu apelând la doina noastră populară, la ritmul popular, lăsând polifonia liberă, dar neexcluzînd-o pe cea imitativă, pe cea barocă; făcând să strălucească eterofonia de tip popular, cu consecinţe clare asupra formelor abordate. Oare nu l-am numit pe Enescu „un mare liric al veacului nostru”, nu am comparat părţile lente ale primelor două simfonii cu imense oceane de lirism, cu imense nocturne?! Iar în faţa Preludiului la Unison, în faţa trecerii în nemurire a lui Oedip ori ascultând Cvartetul cu pian, Suita sătească – nu am căutat să desprindem adâncimi lirice nebănuite?!

Pentru Enescu – aşa cum mereu povestea, nu exista graniţă între Viaţă şi Creaţie – Meditaţie – Visare. Formidabila putere de a se abstrage de la realitate l-a salvat de mulţi şi de multe... Şi, dacă suntem atenţi la vârtejul acestei ediţii de lux a Festivalului (care aminteşte şi de cei 50 de ani care s-au scurs de la moartea Maestrului), fără să exagerăm, putem să recunoaştem că dincolo de atractivitatea, de diversitatea programului, de fascinaţia întâlnirilor cu celebrităţi de toate calibrele, mai mult ca niciodată este vizibil mirajul care a cuprins mii de melomani de toate vârstele care aleargă zilnic de la Ateneul orelor 17.00, la Teatrul Naţional, la Sala Mare a Palatului şi, prin Piaţa Festivalului, din nou, spre miezul nopţii, la Ateneu, dacă nu cumva nu şi-au petrecut şi dimineţile pe la concursuri, simpozioane... Sunt peste 80 de concerte, recitaluri, spectacole, un MARATON din care nu uităm nici de oraşele din ţară conectate la eveniment! UN MIRAJ, UN MAGNET şi, ce nu face şi omul simplu, după posibilităţile lui, să-şi salveze sufletul măcar pentru câteva clipe... Este, probabil, darul lui Enescu pentru oricare iubitor de muzică şi, dacă am trăit alături de Mehta tragica poveste din VOX MARIS, dacă Van Dam ne-a copleşit povestindu-ne, prin paginile lui Schumann, că nu toate căile care duc spre dragoste înseamnă fericire, dacă nu a fost simplu să revenim pe pământ după ce Academia Saint Martin în the Fields ne-a purtat în eleganta, subtila, rafinata confesiune a nocturnei serenade mozartiene... – înseamnă că STAREA DE REVERIE despre care povestea ENESCU – poate fi, câteodată, şi ŞANSA fiecăruia dintre noi.


Opinii

„Mă bucur că ecourile acultătorilor sunt formidabile! Am transmis nonstop aproape de la toate evenimentele, cu alte cuvinte am făcut milioane de melomani fericiţi!”
(Mihaela Doboş, directorul Postului de Radio România Muzical „George Enescu”)

„Un mare festival, ocazia de a întâlni vedetele lumii, de a asculta capodopere – între care strălucesc paginile enesciene”
(Dieter Hermann din Germania)
Copyright: cIMeC – 2005