Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
PLANETA COPIILOR – o „minune” în zăpăceala care ne înconjoară!
(Smaranda OČ›eanu-Bunea, muzicolog – 26 martie 2006)
Dacă tot a venit primăvara – mai ales din când în când, în buletinele Meteo – aflaţi că în urmă cu 57 de ani, adică 1 aprilie 1949, s-a înfiinţat Palatul Copiilor, exact unde este acum Palatul Cotroceni, un VIS pentru toţi puştii de atunci! Cât mister era în Sala Poveştilor, ce laborator avea Cercul de Biologie, ce farmec avea grădina în care te cam pierdeai...

Sigur, toate capătă alte dimensiuni în amintirile noastre, dar, realmente era o şansă pentru copiii capitalei. În 1975, Palatul Cotroceni a fost preluat de Protocolul de Stat, instituţia a funcţionat, totuşi, în diverse clădiri din strada Sfinţii Apostoli, din Şerban-Vodă, până în 1985 când a fost terminat actualul sediu din B-dul Tineretului, pe vechiul Cocioc. S-a numit Palatul Copiilor din 1990, până în 1994 – când a căpătat titulatura de Palatul Naţional al Copiilor, fiind apreciată ca reprezentativă unitate pentru educaţia extraşcolară, aflată sub egida Ministerului Învăţământului – adică MEC, în urmă cu 12 ani... Ştiţi câte cercuri are acum? Pentru informarea dvs. – 46. Pe o suprafaţă construită de 20.000 mp, sunt: 4 săli de coregrafie, 5 ateliere de artă plastică, 8 cercuri de muzică, cercuri de teatru, de limbi străine, informatică, sport, laboratoare de tot felul, chiar şi un observator astronomic, chiar şi două săli de spectacole... Dar, zău că toate cifrele astea n-ar prea conta, dacă nu v-aş spune că de aici au plecat spre lume – în ţară, în străinătate – şi s-au întors cu premii de tot felul: grupul vocal „Allegretto”, estrada „Meloritm”, ansamblul folcloric „Românaşul”, dansatorii de la „Clasic”, „Ritm”, „Dinamic”, mici pictori, actori, sportivi...

Şi, mai ales că lunar, vreo 10.000 de copii (deşi înscrişi sunt doar 6.000) – deschid uşile Palatului. Pentru că aici sunt preselecţiile Concursurilor Naţionale – vezi Mamaia Copiilor, aici vin vreo 25.000 de mici melomani, într-o singură stagiune, să aplaude spectacolele OPEREI COMICE pentru COPII – balete de buzunar, opere bufe, musical-uri la care sunt prezente tinere vedete ale scenelor lirice româneşti! 25.000 de copii, care se împrietenesc cu Bach, cu Mozart, Rossini, Enescu... PALATUL NAŢIONAL AL COPIILOR – este o PLANETĂ MINUNE, incredibil de limpede, de luminoasă – în toată zăpăceala care ne înconjoară! Câteva minute dacă stai în holul mare, la orice oră de dimineaţa până seara, şi-ţi clăteşti ochii: părinţi, bunici – au emoţii, dau sfaturi, puşti de toate vârstele aleargă să nu întârzie la cercuri, profesori de renume – majoritatea autori de manuale, de studii de specialitate, cu multă-multă răbdare se asigură că totu-i perfect, domnul Radu Anghel Vasilescu, directorul general, cu diplomaţie, cu un calm imperturbabil, explică unui tată nerăbdător, că dacă fiul lui este talentat, are toate şansele să intre în... „Carmina tenera”. Eu aşa sper, ca măcar PLANETA COPIILOR să se afle dincolo de toate relele pământului!
Copyright: cIMeC – 2006