Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
De la EUROVISION la BALUL OPEREI
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 6 martie 2006)
„Avem di tăti” – vorba şlagărului moldovenesc. Şi, pe deasupra, pluteşte sămânţa de scandal. Fără ea nici nu putem trăi. Mi-aduc aminte că imediat ce „Moartea Domnului Lăzărescu”, a lui Cristi Puiu, a deschis şirul unor premii internaţionale neaşteptate, în primul rând colegii regizorului au început să-l mănânce, şoptind în toate părţile că juriile respective n-au înţeles nimic, pentru că nu este vorba decât de un... film documentar. Când regizorului Dragoş Galgoţiu i s-a dat mână liberă, de la MAE, să facă ce-i trăzneşte prin cap la Expoziţia din Japonia, competiţia nedeclarată a multor formaţii, în dorinţa lor de a diversifica programul, de a reprezenta România, s-a transformat într-o nepermisă bătaie de joc din partea celui numit, care avea idiosincrazie la anume vedete, la anume ansambluri...

Şi, să nu ne mai amintim de recentul EUROVISION românesc, din care, de ani de zile nu am învăţat nimic. Nu mai vorbesc de finala în care se votează pe regiuni, pe ţări, pe prietenii şi, întotdeauna o ţară nordică va da cel mai bun punctaj altei ţări nordice, iar o ţară slavă, altei ţări-surori (cu alte cuvinte – puţine şanse avem dacă nu ne prezentăm – cum s-a întâmplat cu Luminiţa Anghel şi Sistem – cu ceva şoc). Sigur, contează vocile, dar, peste toate, miza este un minishow electrizant care să aibă stil , ritm, culoare şi, să nu fie nici cu un sfert de pas în urma valului...

Ce-am făcut noi? Noroc cu televotingul publicului care a fost extrem de corect. Cât priveşte specialiştii, adică juriul de specialitate – o ruşine! La vedere s-au plătit poliţe, s-au aglomerat puncte unde nu era cazul, sărmanul Mircea Drăgan părea că se bate cu morile de vânt, doar unul-doi au remarcat vocea şi frumuseţea braşovencei, alţii au confundat etapa tranzitorie cu un examen la ŞCOALA POPULARĂ DE ARTĂ, invocând acurateţea emisiei (chiar aşa să fi fost, mai este destul timp pentru solfegii)... Una peste alta, Trăistariu merge la Atena, iar eu, să dea Domnul să mă înşel, cred că ne-am diminuat şansele... Din tot sufletul speram să ne reprezinte Nico şi Akcent – adică o formaţie şi o solistă de top! Cât priveşte scandalul Mamei-Indigo, al acelor domnişoare care nu-şi mai schimbă măcar look-ul şi vor să fie veşnicele şcolăriţe provinciale, până să le modeleze impresariatele nemţeşti – să stea deoparte, să nu mai ridice pretenţii de nici un fel...

Dar, fără gâlceavă nu se poate! Şi dacă nu se poate, cum era să fie scutit BALUL OPEREI ?! Sigur, gazdele, adică OPERA NAŢIONALĂ, au făcut tot ce se putea – de la acceptarea amenajării sălii şi suspendarea spectacolelor, la pregătirea programului muzical – din care nu lipseau pagini de Rossini, Johann Strauss, Verdi, la care erau invitaţi că cânte soliştii, orchestra. Numai că organizatorii - ITB Activities SRL, Director Irina Budrina Geels, se pare că nu şi-au respectat nici promisiunile, nici contractele încheiate (vezi Tehnic-ul), nu au avut cel mai adecvat comportament faţă de vedetele primei scene lirice – aşa că evenimentul s-a transformat în fiasco, iar artiştii noştri au refuzat pur şi simplu, participarea!

„Avem di tăti”
. Nu ne lipseşte nimic. Plus, din belşug, sămânţa de scandal, care, chiar dacă nu vrem, nu ne ocoleşte, deloc-deloc.
Copyright: cIMeC – 2006