Premieră americană
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 28 ianuarie 2006)

Unul dintre evenimentele săptămânii a fost, fără îndoială, prezentarea documentarului „OEDIP – premieră americană” - chiar la noul sediu al Centrului Cultural American, din strada Dumbrava roşie. Probabil, este prima experienţă de anvergură a autorului, dr. Mihai Cosma, în lumea filmului (datorată Televiziunii SENSO, Ambasadei SUA la Bucureşti, Universităţii Naţionale de Muzică), pentru că exact ca tânărul scriitor la primul roman, entuziasmul nu-l prea lasă să decanteze sever, să echilibreze, să pună scenele în cumpănă, în aşa fel încât dozajul să fie perfect. Dar, cum s-au citit destule romane bine construite şi total neinteresante, iată reversul medaliei: un documentar fără artificii reportericeşti (chiar dacă unele secvenţe mai puţin semnificative mănâncă din timpul subiectului atât de generos), o peliculă care captivează spectatorul. Mihai Cosma este la pupitrul de comandă, printre părerile criticului, muzicologului, parenterează ambiţia sa de publicist ca filmul (indiferent de obligaţii de tot felul), să nu piardă totuşi din ritm, din atractivitate, înotând într-un noian de declaraţii mai mult sau mai puţin interesante.

Spuneam, un subiect generos: un minifestival Enescu (octombrie 2005), în URBANA ILLINOIS (SUA), în cetatea universitară în care Maestrul, cu decenii în urmă a predat, a fost iubit. Un Proiect cu grad mare de dificultate, pe care numai un muzician de talia lui Şerban Lupu îl putea gândi, îl putea împlini, un grandios Proiect, credeţi-mă, la care Şerban Lupu a antrenat un excelent pianist şi dirijor – Jan Hobson, Ansamblul „George Enescu”, solişti, cor, orchestră, studenţi, distinşi profesori, reprezentanţi ai diasporei, corp diplomatic... Cum altfel s-ar fi putut auzi la Smith Hall, Preludiu la Unison (într-o variantă camerală), Sonata a lll-a pentru vioară şi pian „în caracter popular românesc” (cu Lupu, Hobson) sau la Krannert Center – OEDIP, formulă semiscenică (la pupitru Jan Hobson), în rolul principal, electrizant – Ştefan Ignat?! Vă întrebaţi dacă fără costume, fără decoruri, doar cu ceva simboluri şi jocul fantastic al unui lightdesigner, se putea crea atmosfera celebrului opus? Dacă numai cu un număr restrâns de repetiţii (stil american), doar cu câteva generale în care toată lumea îşi ştia, însă, lecţia – este posibilă construcţia unui „Oedip” care să fascineze, precum partitura? Răspunsul îl dă chiar documentarul semnat Mihai Cosma, alături de un cameraman experimentat: în URBANA ILLINOIS, în octombrie 2005, a fost un minifestival ENESCU (simpozion, concert, spectacol...), centrat pe capodopera OEDIP, pentru care cei ce cunoşteau creaţia Maestrului şi-au dăruit sufletul, talentul, (vezi Lupu – în primul rând, apoi Hobson, Ignat), au transmis entuziasmul celorlalţi parteneri...

Un eveniment care a cucerit realmente audienţa (nu au americanii vocaţia vorbelor de protocol), care, sperăm să aprindă flacăra interesului pentru Enescu şi în alte instituţii de prestigiu (opere, filarmonici)!

Iar pelicula lui Mihai Cosma este, în acest sens, un pledant de succes. Pentru că o sărbătoare de o asemenea amplitudine, nu se poate stinge, ca o stea, într-o singură seară.