Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
ORCHESTRA DE TINERET „UNISON” – mare succes!
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 28 februarie 2005)
Recunosc, m-am dus la întâlnirea cu această formaţie de tineret, cu oarecari îndoieli. Sigur, aflasem de succesele doamnei Sylvia Petre – distinsă muziciană născută în Germania şi şcolită la Julliard School din New York, de ministagiunile estivale de la reşedinţa sa de la Izvorani, de lansarea unei formaţii de alămuri (Bucharest Wind Orchestra), de Asociaţia UNISONO – iniţiativa domniei sale, de colaborarea cu sute de tineri de talent sau organizarea unor cursuri de măiestrie sub îndrumarea unor maeştrii de la Viena, Moscova, Tokio... Cu alte cuvinte – agendă bogată şi, mai ales împlinită în ultimii 5 ani cu sprijinul unor importanţi sponsori – precum MTS Leasing GmbH – ce susţin proiectele Sylviei Petre, nu numai aplaudând, dar şi oferind zeci de mii de euro! Pentru că, spune fondatoarea asociaţiei amintite, în România există un potenţial artistic formidabil, iar tinerii instrumentişti ar trebui să-şi găsească un rost aici, nu să sprijine performanţele unor ansambluri din lumea largă...

Fără îndoială, vorbe frumoase, dar nici un moment nu m-am gândit la o prestaţie strălucită, profesionistă în adevăratul sens al cuvântului, care ar trebui să pună mulţi edili ai vieţii artistice pe gânduri... Cum a fost posibil? Cei 55 de instrumentişti – membri ai ORCHESTREI EUROPENE UNISONO (elevi, studenţi, proaspeţi absolvenţi ai Academiei de Muzică), au fost remuneraţi – aşa că efortul a fost pe deplin răsplătit. Au avut din nou şansa colaborării (este vorba de al doilea concert), pentru a se etala chiar pe podiumul Ateneului, cu unul dintre cei mai mari dirijori români – şi nu numai – HORIA ANDREESCU! O formidabilă baghetă care, peste toate, are şi harul de a declanşa incredibil energiile, de a trasa clar, elocvent, rapid, traseele partiturilor (pentru că ritmul repetiţiilor este trepidant), de a da senzaţia fiecărui instrumentist că de prestaţia lui depinde totul – aşa că mentalitatea de a cânta „absent” (meteahnă veche a ansamblurilor de diferite calibre), a fost radiată din pornire.

Ce-am descoperit cu uluire? Că, dincolo de ambiţiosul proiect, iată că s-a plămădit un remarcabil ansamblu simfonic, neatins de rutină, de plictiseala „orelor de serviciu”, cu potenţial nebănuit, cu partide bine disciplinate, cu verva şi dispoziţia de a ataca energic opusuri importante. Aşa a fost ţesută,ca cea mai fină dantelă, cea de a V-a Simfonie a transilvăneanului Andreas Schencker. Aşa a fost acompaniat Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Beethoven – solist, tânărul Andrei Licareţ (distins cu numeroase premii, cu recitaluri şi concerte de succes pe cunoscute podiumuri internaţionale...) – un mare talent, înzestrat cu atu-ul virtuozului care ţinteşte la sufletul melomanului, cu o exprimare vie, atractivă, mereu deschisă nuanţelor neaşteptate. Ca să nu mai vorbim de cea de a II-a Simfonie de Beethoven, chiar mai tânără şi mai energizantă ca la alte „întâlniri” cu ştaif...

Orchestra UNISONO – UN SUCCES, o provocare pentru cei care sunt plătiţi să gândească – şi, dacă se poate – să procedeze cumva, pentru binele tinerilor muzicieni, al publicului tânăr.
Copyright: cIMeC – 2005