Doamna DINA COCEA – 93!
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 28 noiembrie 2005)

De ani şi ani de zile, indiferent cum cade 27 noiembrie, zeci de prieteni – actori, regizori, scriitori, teatrologi, muzicologi, critici de film, de teatru, de muzică... – se adună la casa Doamnei DINA COCEA ca să-i ureze „La mulţi ani!”. Pentru că, dincolo de o carieră de mare succes, de o viaţă trăită din plin, Doamna DINA a fost şi este o persoană excepţională. Şi-a construit fiecare etapă – de tinereţe, de maturitate... – cu inteligenţă, a ştiut să se bucure de talentul ei, de toate darurile artistice pe care i le-a dat Dumnezeu, dar niciodată nu şi-a îndepărtat colegii, colaboratorii, studenţii. Şi, nu ştiu dacă s-a întâmplat în timp, în decenii, să refuze pe cineva, să nu-l ajute în fel şi chip – dacă i-a fost în putere. Ca să nu mai vorbim că, datorită domniei sale funcţionează astăzi Uniunea Criticilor Muzicali, Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor – ambele instituţii dezvoltându-se după 1989 din prestigioasa Asociaţie a Oamenilor de Artă şi Cultură – condusă cu abilitate, printre noianuri de probleme, tot de Doamna DINA.

– Ce vă doriţi, Doamna DINA?
– Sănătate, pentru mine, pentru prietenii mei.
– Cu ce vă ocupaţi timpul, pentru că înţeleg că nu prea mai ieşiţi din casă?
– Nu mai pot citi, dar mă uit la televizor non-stop. Totul mă interesează: cultură, politică, dezbateri, ştiri, reportaje... Sunt foarte informată şi-mi place să „colind” prin toată ţara, prin toată lumea, să pătrund în cele mai neumblate colţuri ale globului.
– Ultima carte citită?
– „Viaţa lui Ştefan Iordache”.
– Ultima carte scrisă?
– Piesa mea, „Ana Lia”, care s-a jucat cu săli pline, prin 1988, la Teatrul Foarte Mic.
– Vorbim de o carieră de 70 de ani: actorie, pedagogie, regie... Vă gândiţi cu drag la Elisabetha, Regina Angliei?
– Şi la „Maria Stuart” de Schiller, şi la „Patima de sub ulmi” de O'Neill, şi la piesa tatălui meu, sciitorul N. D. Cocea – „Canalia”. Apoi, este filmul meu de debut, din 1939 – „O noapte de pomină”, în regia lui Ion Şahighian, după scenariul lui Tudor Muşatescu – în care am jucat alături de formidabilul Gheorghe Timică... Aşa cum nu uit, mi-au rămas în suflet, pelicule de televiziune, nenumărate ore de „teatru la microfon”...
– Există vreun „miracol”, vreun secret al unei veţi împlinite, al unei cariere de mare succes, al tinereţii fără bătrâneţe?
– Foarte simplu: să ai încredere în tine! E clar: oamenii „mici”, oamenii răi, până la urmă clachează. Dar, dacă ai talent, eşti „un constructor”, gândeşti pozitiv: să ai mare – mare încredere în forţele tale!