Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
Doamna DINA COCEA – 93!
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – 28 noiembrie 2005)
De ani şi ani de zile, indiferent cum cade 27 noiembrie, zeci de prieteni – actori, regizori, scriitori, teatrologi, muzicologi, critici de film, de teatru, de muzică... – se adună la casa Doamnei DINA COCEA ca să-i ureze „La mulţi ani!”. Pentru că, dincolo de o carieră de mare succes, de o viaţă trăită din plin, Doamna DINA a fost şi este o persoană excepţională. Şi-a construit fiecare etapă – de tinereţe, de maturitate... – cu inteligenţă, a ştiut să se bucure de talentul ei, de toate darurile artistice pe care i le-a dat Dumnezeu, dar niciodată nu şi-a îndepărtat colegii, colaboratorii, studenţii. Şi, nu ştiu dacă s-a întâmplat în timp, în decenii, să refuze pe cineva, să nu-l ajute în fel şi chip – dacă i-a fost în putere. Ca să nu mai vorbim că, datorită domniei sale funcţionează astăzi Uniunea Criticilor Muzicali, Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor – ambele instituţii dezvoltându-se după 1989 din prestigioasa Asociaţie a Oamenilor de Artă şi Cultură – condusă cu abilitate, printre noianuri de probleme, tot de Doamna DINA.

Ce vă doriţi, Doamna DINA?
– Sănătate, pentru mine, pentru prietenii mei.
Cu ce vă ocupaţi timpul, pentru că înţeleg că nu prea mai ieşiţi din casă?
– Nu mai pot citi, dar mă uit la televizor non-stop. Totul mă interesează: cultură, politică, dezbateri, ştiri, reportaje... Sunt foarte informată şi-mi place să „colind” prin toată ţara, prin toată lumea, să pătrund în cele mai neumblate colţuri ale globului.
Ultima carte citită?
– „Viaţa lui Ştefan Iordache”.
Ultima carte scrisă?
– Piesa mea, „Ana Lia”, care s-a jucat cu săli pline, prin 1988, la Teatrul Foarte Mic.
Vorbim de o carieră de 70 de ani: actorie, pedagogie, regie... Vă gândiţi cu drag la Elisabetha, Regina Angliei?
– Şi la „Maria Stuart” de Schiller, şi la „Patima de sub ulmi” de O'Neill, şi la piesa tatălui meu, sciitorul N. D. Cocea – „Canalia”. Apoi, este filmul meu de debut, din 1939 – „O noapte de pomină”, în regia lui Ion Şahighian, după scenariul lui Tudor Muşatescu – în care am jucat alături de formidabilul Gheorghe Timică... Aşa cum nu uit, mi-au rămas în suflet, pelicule de televiziune, nenumărate ore de „teatru la microfon”...
Există vreun „miracol”, vreun secret al unei veţi împlinite, al unei cariere de mare succes, al tinereţii fără bătrâneţe?
– Foarte simplu: să ai încredere în tine! E clar: oamenii „mici”, oamenii răi, până la urmă clachează. Dar, dacă ai talent, eşti „un constructor”, gândeşti pozitiv: să ai mare – mare încredere în forţele tale!
Copyright: cIMeC – 2005