Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
O sărbătoare. O competiţie nedeclarată între celebrităţi!
Festivalul Internaţional „George Enescu” – ediţia a XVII-a

(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – septembrie 2005)
Oedip-ul lui Ştefan Ignat, Don Juan-ul lui Eifman, incredibilele poveşti de dragoste spuse de Van Dam şi Maciej Pikulski, Elgar-ul lui Nigel Kennedy, Academia St. Martin in The Fields – până la ultimul sunet al Serenadei Nocturne mozartiane, Vox Maris-ul lui Mehta, Bartok-ul Emerson-ilor, Brahms-ul Voces-ului, dar şi al lui Aurelian Octav-Popa, cea dintâi simfonie enesciană şi bagheta lui Horia Andreescu, cea de a doua suită enesciană şi viziunea lui Mandeal la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Londra...

Fără îndoială – O EDIŢIE DE LUX, cu numeroase momente care să intre în Cartea de Aur! Iar micile accidente nici nu mai contează atunci când vezi cum mii de melomani de toate vârstele, dar mai ales tineri, aleargă parcă teleghidaţi de la Ateneu la Teatrul Naţional, apoi la Sala Mare a Palatului, în Piaţa Festivalului, din nou la Ateneu, dacă nu cumva au stat şi dimineţile pe la Concursuri, Simpozioane.. Spunea la un talk show nonconformistul Nigel Kennedy, că este impresionat de muzicienii noştri, de francheţea şi generozitatea publicului românesc, dar că el, personal, cu tot respectul faţă de Menuhin, de exemplu, cântă în aşa fel încât lui să-i placă, interpretarea să-l reprezinte dar, mai ales, cântă pentru studentul din ultimul rând de la balcon care, cu siguranţă şi-a dat ultimul bănuţ pentru bilet şi, în nici un caz nu a venit la un eveniment monden, ca să fie văzut....

Ediţia a XVII-a
– un formidabil maraton la care s-au înscris sute şi sute de tineri! O sărbătoare, o competiţie nedeclarată între celebrităţile vremii noastre! Nu cred că poate exista un omagiu mai emoţionant pentru MAESTRU!
Copyright: cIMeC – 2005