Smaranda OŢEANU-BUNEA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME
UN RECITAL SURPRIZĂ
(Smaranda Oțeanu-Bunea, muzicolog – februarie 2005)
Doi muzicieni cunoscuţi: pianista Dana Protopopescu, violonistul Liviu Prunaru. Locuiesc de ani buni în Belgia şi, respectiv Elveţia, sunt mereu prezenţi pe podiumurile de concert ale lumii, iar presa de pretutindeni este laudativă. Şi, nici nu s-ar putea altfel.

Liviu Prunaru are în CV multe competiţii câştigate, amintesc doar de Julliard Mendelsohn Competition, Nakamikchi Wieniawski Competition, a colaborat, printre altele, cu Royal Philarmonic Orchestra, cu Orchestra Naţională din Belgia, cu Yehudi Menuhin, Yuri Simonov, Foster, a realizat CD-uri cu Orchestra Flamandă, Ansamblul Orchestral din Paris...

Dana Protopopescu are, deasemenea, numeroase trofee, printre care şi Premiul Criticii Muzicale - 1999, a cântat sub baghete celebre precum Rahbari, Markevitch, Ostrovski, a făcut săli pline la Bruxelles, Montreal, Londra, Paris...

Dar, dincolo de virtuozitate, de carierele de succes, cei doi muzicieni de top au în comun şi dorinţa de a promova în lume muzica lui Enescu, muzică românească, în general şi, nu există prilej pe care să nu-l folosească în acest sens, mai ales dacă este vorba de sonatele enesciene, pentru care au înregistrări remarcabile.

Dar, despre ce RECITAL-SURPRIZĂ este vorba? Istoria este simplă : CASA RADIO – director Sebastian Sârcă, a lansat un album – document, trei CD-uri cu Integrala sonatelor pentru pian şi vioară de Beethoven – protagonişti Dana Protopopescu – Liviu Prunaru, o „aventură” formidabilă în lumea acestor capodopere, o probă de foc la care nu s-au încumetat multe cupluri de-a lungul deceniilor. Şi, se poate vorbi de o rafinată transparenţă mozartiană în Sonatele op.12, ecouri în care-şi fac loc, însă, elementul concertant, discursul dramatic; de treptele cîştigate pas cu pas în Sonata Primăverii, de la Scherzo-ul plin de umor la Trio-ul agitat, la Rondo-ul final strălucitor, penetrant; de măiestria abordării celebrissimei Sonata Kreutzer şi, numai dacă mă gândesc la Andante con Variazioni, mă bucur că au reuşit gradaţii de mare fineţe în care dialogul lejer se transformă în conflicte cu concluzii neaşteptate... Înregistrări reuşite care vor fi în atenţia melomanilor...

Dar, dincolo de lansare, în Studioul „Mihail Jora”, cei doi muzicieni, nu numai că şi-au prezentat CD-urile, dar, spre bucuria şi surpriza întregii asistenţe au oferit şi un microrecital! Sigur, o pagină de sonată beethoveniană (Partea l-a din Sonata nr.3, op.12), urmată de Cele 6 dansuri româneşti de Bela Bartok – spendide dantele şoptite, rostite cu tâlc, şăgalnic, pe alocuri şuierate cu multe subânţelesuri...

Cu alte cuvinte, un eveniment neaşteptat pentru spectatori şi ovaţii pentru doi muzicieni de top – o pianistă de mare profunzime, un violonist cu un arcuş sensibil, cu valenţe de povestitor – pe care edilii vieţii noastre artistice ar trebui să-i invite mai des.
Copyright: cIMeC – 2005