Costin Popa – cronici muzicale

Doritorului de cunoaștere a fenomenului artei muzicale vocale a timpului nostru, orice carte a multpremiatului și prețuitului Costin Popa reprezintă cel mai bun jurnal-oglindă pentru acest segment important al culturii și vieții culturale contemporane. Ca un diamant cultural, oricare dintre cărțile sale irizează într-un spectru larg al afectului dedicat muzicii de operă, al raționalului criticului muzical, al expresivității artistice și al tehnicii vocale, al pulsului vital al trăirii pe scenă și receptiv, alături de ea – din ipostaza interpretului și a melomanului dedicat, deopotrivă – și încă multe altele necuprinse aici.

Urmând în splendida serie a volumelor de trăitor în și prin Operă ale lui Costin Popa, constelația de lucrări în care numele genului se însoțește cu atribute ce au valori incantatorii, care farmecă ele însele prin sugestivitate – Opera live (2002), ... viva (2004), ... în direct (2008), ... eterna (2010), ... divina (2012), ... în portrete (2013), ... măiastra (2014), ... celestă (2016) – se întregește cu Opera magică (București, Editura Pegasus Press, 2018). Acest mezin publicistic este un parcurs fulminant prin tempo-ul alert, fără alte cezuri decât cele pe care lectorul simte nevoia de a și le îngădui la tot pasul, în avalanșa de idei, sugestii și aprecieri, una mai interesantă decât alta, fiecare dintre ele cerând o introspecție mai atentă, mai aprofundată. Pentru că diferitele segmente ale lucrării – capitole ample în care se grupează articolele – constituie fresce zugrăvite cu artă și simț literar prin imagini vivante, care pulsează efectiv, sub condeiul de adevărat scriitor al autorului, elegant, fluent și extrem de plastic, sugestiv.

Un spațiu amplu este dedicat vieții muzicale a genului pe scenele naționale – secțiunile București și Din țară - ori inserții din planul internațional, în secțiunea Meridiane, cărora le sunt alăturate importantele secțiuni Festivalul Internațional „George Enescu”, ediția a XXIII-a, 2017 și Carte, ultimă secțiune care crează perspective de lectură asupra unor contribuții tipografice de conținut, datorate binecunoscuților muzicologi Octavian Lazăr Cosma, Grigore Constantinescu și sopranei Cristina Radu.

În cronicile dedicate Festivalului Enescu, sunt comentate elocvent atât momentele dedicate canto-ului, cât și concertele așa-numitei „muzici pure”, cea neînsoțită de cuvânt, cronicile operând cu același rafinament și cunoaștere profundă și a muzicii instrumentale ca și în privința muzicii de operă.

Importante personalități sunt prezente în interviuri, cum este cel cu Carolin Wielpütz, care asigură directoratul artistic al Teatrului din Bonn, dirijorul Gabriel Bebeșelea, interviurile circumscriind aspecte mai largi sau focalizate ale vieții muzicale de azi.

Dincolo de aspectul jurnalistic muzical, de cronică de specialitate – sondare a fenomenului cultural muzical operistic contemporan -, Opera magică are valențe lexicografice – prin informațiile pe multiple planuri pe care le furnizează despre interpreți -, de tehnică, stilistică și estetică interpretativă vocală – prin comentariul avizat și doct de fin observator al domeniului.

Sunt consemnate personalități din afară, precum Sumi Jo/Jo Sugyeong, Vladimir Galouzine, Ambrogio Maestri, Dario Di Vietri, Juan Diego Flórez sau interpreți conaționali – unii dintre ei cu o impresionantă carieră mondială, în ciuda tinereții lor, ca Alexandru Badea, Florin Estefan, Oana Andra, Liliana Mattei Ciucă, Irina Iordăchescu, Asineta Răducan, Elena Moșuc, Ștefan Ignat sau Iordache Basalic și mulți alții, a căror enumerare ar forma o listă prea lungă în contextul de față. Sub acest aspect, remarcăm faptul că un index al numelor menționate ar fi fost de mare utilitate, atât pentru melomani, cât și pentru specialiști. Poate viitoarele volume vor cuprinde o astfel de listă.

Nu sunt neglijate sărbătoririle aniversare importante în plan național – a sopranei Leontinei Văduva, la 30 de ani de carieră internațională, și a dirijorului Horia Andreescu, la cei 70 de ani – ori omagieri comemorative ale unor iluștri dispăruți precum Stelian Olariu – dirijorul corului Operei bucureștene – și muzicologului Viorel Cosma.

De justificată atenție se bucură montările de excepție cu Andrei Șerban ori interferența dirijor-regizor, prin „varianta concertantă cu inserții de regie” în persoana lui Christian Badea, cu o montare de excepție la Ateneul Român ori „semi-staged” de dirijorul – „vrăjitor” Mark Minkowski – cum îl apreciază autorul -, Oedipe-ul în formula de concert cu Vladimir Jurowsky la pupitrul dirijoral și multe altele.

Și pentru că viața transpusă muzical pe scenă este diversă, precum viața reală, muzicologul-cronicar autentic în înțelesul aici de sinceritate – față de unele neîmpliniri de management repertorial sau de interpretare -, Costin Popa remarcă – spre exemplu – absența din repertoriul galei de deschidere a stagiunii 2016-2017 a Operei bucureștene a opusurilor românești, alături de cele mozartiene și wagneriene. Totodată, din postura de critic muzical competent, dar și ca un maestru de cânt, autorul observă deficiențele artistice, pe care le include în formulări pline cu tact, dar ferme: imperfecțiunile în execuție ale partidelor instrumentale, deficiențele de pronunție, susținerea insuficientă a sunetului, sonorități prea vibrante, datorate unor semne de uzură vocală, intonații precare ș.a.

Coperta este la rândul ei fascinantă și atractivă, într-o bogată policromie și compoziție cu tentă suprarealistă, așa cum ne-a obișnuit deja penelul maestrului Tudor Banuș în copertele unora dintre cărțile seriei, aici dedicându-i-se un scurt crochiu biografic.

Întregită cu o prefață-analiză pertinentă realizată de Luminița Constantinescu, critic muzical și realizator Tv, și un consistent jurnal fotografic în care autorul apare în compania unora dintre cei prezenți în carte, volumul de cronici, interviuri și impresii ale contemplatorului de artă muzicală Opera Magică de Costin Popa reprezintă o carte-remediu contra „păcatului uitării”, menționat de autor, un păcat „atât de grav, încât poate fi adăugat celor originare /.../”: uitarea frumosului, a sensibilității și desăvârșirii umane prin viețuiri în și prin Operă. Vivat!