Mădălina RUCSANDA – cronici muzicale

În ultimii ani asistăm la preocupări diverse pentru tezaurizarea editorială a patrimoniului documentar existent, pentru a compensa poate, prin acest mod, răstimpul de uitare și de neglijență. Fiecare acțiune este valoroasă, încercând să reliefeze specificul etnic plăsmuit în timp, asupra căruia și-au pus amprenta numeroase generații. Specialiștii care se ocupă de conservarea, relevarea și așezarea acestei avuții neprețuite la temelia edificiului spiritualității naționale și-l asumă ca pe o zestre neprețuită.

Alexandru Voevidca, (1862-1931) de profesie învățător, este cunoscut ca un valoros culegător de folclor din zona Bucovinei dar și ca un important folclorist, compozitor de muzică de teatru sau muzică corală, autor de lucrări didactice [1] (Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I"; „Predarea cântecului după auz",1923). Deși a fost considerat „primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina"[2], el continuă activitatea începută de Carol Miculi și Simion Florea Marian de culegere, acumulare, tezaurizare și restituire a folclorului bucovinean, timp de aproximativ două decenii, între anii 1907-1924.

Legătura lui Voevidca cu folclorul se explică prin tradiția lăutărească din familie prin bunicul său Grigore Voevidca, dar și prin îndemânarea cu care cânta la vioară melodii folclorice. Cu toate acestea, cel care l-a determinat să își înceapă activitatea de culegere a folclorului zonal a fost Mathias Friedwagner, profesor universitar la catedra de limbi romanice din Cernăuți. El a dorit să publice o culegere completă și pentru acest lucru a apelat la mai mulți specialiști, printre care era Voevidca și pe care îl cunoștea ca find „un foarte capabil muzician practic, cu ureche fină și cu mare iscusință pentru asemenea misiune" [3], dar și un fin cunoscător al vieții oamenilor de la țară și al psihologiei acestora, calitate care constituia o condiție esențială pentru reușita culegerilor folclorice pe teren [4].

Primul volum în care, din materialul cules de Voevidca au fost selectate pe criterii tematice și apoi publicate un număr de 384 de melodii cu text, a fost Rumänische Volkslieder aus der Bukowina (Cântece populare românești din Bucovina), volum semnat de Mathias Friedwagner. Din păcate, Voevidca nu a fost menționat de Friedwagner ca și coautor; numele lui a fost notat însă sub fiecare melodie tipărită.

O altă carte care a văzut lumina tiparului a fost publicată de Societatea culturală „Academia populară" din Cernăuți și s-a intitulat „17 colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou", notate de A. Voevidca.

Un al treilea volum în care au fost selectate melodii din genurile doinei și cântecului propriu-zis a apărut în 1990 la Editura Muzicală, într-o ediție îngrijită de Vasile Nicolescu și Cristina Rădulescu-Pașcu. Notațiile muzicale originale au fost revizuite de îngrijitori, fiind transpuse în sistemul etnomuzicologic de transcriere melodică relativă, nemensurală, adaptată sistemelor ritmice specifice folclorului românesc [5].

În acest context, publicarea la Editura Lidana din Suceava în 2015 a unui prim volum intitulat „Repertoriul ritual-ceremonial vocal" ce face parte dintr-un proiect monografic amplu denumit generic „Alexandru Voevidca - Folclor muzical din Bucovina", constituie o restituire, o verigă importantă în cunoașterea și popularizarea creației folclorice bucovinene și de ce nu și un act moral față de folcloristul român, care și-a dorit mereu ca melodiile culese de el să vadă lumina tiparului sub semnătura lui ca autor. Această serie amplă va cuprinde în mai multe volume „cel mai mare fond documentar ce conservă documente ale culturii folclorice din ultimii ani, ai Bucovinei istorice", un tezaur adânc îngropat în colbul arhivelor, care este scos acum la lumină. Acest fond documentar valoros al harnicului învățător Alexandru Voevidca, conservat în prezent de Biblioteca Națională a României, cuprinde aproximativ 3700 de melodii din satele Bucovinei, grupate după criteriul genuistic în mai multe dosare.

Prezentul volum editat sub coordonarea doamnei Dr. Constanța Cristescu, un pasionat om de cultură și un remarcabil muzicolog cu vocație și pasiune de folclorist și documentarist, reprezintă un câștig incontestabil în vederea realizării unei necesare și foarte așteptate ediții științifice complete a materialelor folclorice culese de Alexandru Voevidca.

Volumul, reprezentat cuprinzător și competent, în toată originalitatea și diversitatea lui zonală, prin melodii culese între 1907-1916, din mai multe localități din Bucovina este structurat în trei secțiuni:
• Un amplu și minuțios studiu introductiv în care sunt prezentate informații despre structura volumului, considerații asupra notației muzicale, despre problemele de metodologie și criteriile folosite pentru realizarea clasificării tipologice precum și prezentarea tipurilor melodice în colinde, cântecul ritual-ceremonial de cătănie, în bocet și în cântecul ritual de nuntă.
• În partea a doua cuprinde corpusul de melodii cu textele poetice aferente, în total 158 de cântece ordonate tipologic;
• Ultima parte, cuprinde o anexă cu melodii din repertoriul instrumental ritual (2 exemple) și din obiceiurile de colindat ale mascaților (2 exemple), reprezentate în fondul Voevidca prin melodii unice, precum și indicele localităților de culegere corelat cu anul și numărul din anutologie al cântecului.

Notele volumului indică sursele documentare, conțin descrierea manuscriselor lui Alexandru Voevidca, oferă repere cronologice și spațiale și permit reconstituirea modului de lucru, a tehnicii de transcriere folosită precum și atitudinea față de faptul folcloric autentic.

Voevidca notează doar prima strofă melodică a cântecului, un minus al transcrierii fiind absența notării variațiilor din strofele următoare, dar justificat însă prin faptul că în acea perioadă, culegătorul de folclor nu dispunea de o tehnică de notare etnomuzicologică.

Clasificarea definită ca fiind „o unealtă eficace pentru orientarea în material" [6] s-a făcut pe baza metodei de tipologie melodică generală, elaborată de două reprezentante de seamă ale etnomuzicologiei românești, Ilona Szenik și Lucia Iștoc, al cărei criteriu de prim ordin este profilul melodic general, continuat prin alte criterii treptat subordonate, conform diferitelor modele de profil. Respectând crezul compozitorului Bela Bartok că fiecare material este demn de propria sa clasificare, criteriile folosite în structurarea materialului din colecția Voevidca nu au fost preluate mecanic, ci au fost adaptate diferențiat, în funcție de materialul existent (de exemplu, în cazul colindei și al bocetului și al cântecului de nuntă s-a folosit tipologia cântecului de nuntă din Transilvania realizată de Lucia Iștoc și Elea Hlinca Drăgan [7]).

Valoarea deosebită a lucrării constă în faptul că materialul folcloric cu care operează autorul este rezultatul unor cercetări directe de teren, ceea ce asigură nu numai exactitatea și ineditul informației dar și temeinicia interpretării. Partiturile respectă notația muzicală a învățătorului sucevean, demonstrând așa cum s-a afirmat deja, „un nivel muzical foarte ridicat" (p.38), în condițiile în care Voevidca nu a folosit niciodată fonograful, preferând să noteze cântecele pe loc, după auz, chiar dacă unele aveau un anumit grad de dificultate.
O problemă esențială a unei colecții este cea a transcrierii, care, așa cum afirma Gheorghe Petrescu, este una dintre cele mai anevoioase și încărcate de responsabilitate. Lecturând antologia de cântece am încercat să stabilesc legături între imaginea vizuală și sensul sonor și să mă transpun în timp la începutul secolului XX și să aud muzica despre care se vorbește, dar care nu se mai aude și care va trebui redescoperită și readusă la nivelul la care a fost ridicată, cândva, de țăranul român.

Ca multe alte exemple de personalități, Alexandru Voevidca a fost prea puțin cunoscut în timpul vieții ca folclorist dar, după publicarea integrală a operei sale, va putea fi apreciată la adevărata valoare contribuția sa în domeniul etnomuzicologiei.

Prin tipărirea volumului Folclor muzical din Bucovina s-a conferit o dimensiune temporală nelimitată nestematelor din tezaurul spiritual al colecției Voevidca, fiind în egală măsură un act de restituțio, dar și un document istoric important.

Așteptăm cu interes și apariția celorlalte volume.

_______________________

1. Datcu, Iordan. Dicționarul etnologilor români, vol. II, București, Editura Saeculum I.O., 1998, p.276.
2. Rusu, Liviu. Pentru culegătorul de cântece, Alexandru Voevidca, în: Junimea Literară, Cernăuți, an XXII, nr. 709, iul-sept. 1933, p.194.
3. Idem
4. Bucescu, Florin. Alexandru Voevidca, în: Ghidul iubitorilor de folclor, nr.2, Suceava, Editura Lidana, 2012, p. 49.
5. Voevidca, Alexandru. Folclor muzical din Bucovina, volumul I, Repertoriul ritual-ceremonial vocal, Suceava, Editura Lidana, 2015.
6. Haplea, Doina, Haplea, Ioan, Ciubotaru, Ioan, H. Folclor muzical din Ținutul Neamțului, Cluj Napoca, Editura Arpeggione, 2008, p.XXX.
7. Iștoc, Lucia, Drăgan, Elena Hlinca. Tipuri melodice ale cântecelor de nuntă din Transilvania, în: Anuarul Arhivei de Folclor, XV-XVII (1994-1996), Cluj Napoca, Editura Academiei Române, p. 633-688.