HOME

Profesionalism şi emoţie artistică
(Loredana Baltazar, 20 septembrie 2007)

Încheind seria de concerte dedicate exclusiv creaţiei româneşti, evoluţia Corului Academic Radio dirijat de Dan Mihai Goia s-a încadrat într-un traseu temporal însumând un veac de muzică, scrisă de unii din cei mai cunoscuţi şi valoroşi autori. Operată cu cea mai mare atenţie, selecţia celor 17 lucrări din program a funcţionat ca generatoare de perspectivă asupra vastităţii dramaturgiei genului coral de apartenenţă românească; am străbătut cărări care s-au intersectat, la început, cu cele trasate de corul „Preludiu” (în privinţa lucrărilor Waldgesang de George Enescu şi Psalmul 123 de Marţian Negrea), cele două părţi ale programului, aproximativ egale, jalonând varietatea creaţiei compozitorilor dispăruţi din viaţă şi, respectiv, a celor prezenţi.

De la piesele lui Enescu şi Negrea până la cea a Irinei Odăgescu (Tatăl nostru), şirul de opusuri a beneficiat de 2 mari „suporturi” tematice: unul de filiaţie folclorică iar celălalt, religioasă, deşi au existat lucrări care au „evadat” din limitele acestei clasificări (precum spumoasele Culori, flori, fructe de Felicia Donceanu şi melodioasele Valsuri ale lui Vasile Timiş). Mai important de subliniat este însă faptul că dirijorul Dan Mihai Goia a construit o axă sensibilă în acel spirit tradiţional pe care i l-am apreciat dintotdeauna. Sprijinindu-se pe o intonaţie precisă (remarcabil fiind potenţialul timbral al vocilor grave) şi o dicţie clară, corul a parcurs - cu cert profesionalism - un ascensio tensional culminând cu piesa finală aparţinând Irinei Odăgescu, a cărei versiune interpretativă a fost antologică.

Iar publicul, pătrunzând spiritul rugăciunii, a părăsit sala încărcat de emoţie...


cIMeC 2007